Sari la conținut

Prin jobul pe care îl am dar și prin implicarea mea în educația antidrog a celor tineri, ajung la mine fel-de-fel de informații din zona asta.

Sincer spun, niciuna dintre informațiile astea nu este îmbucurătoare.

Vârsta de debut la consumatorii de droguri a mai coborât cu un an, numărul efectiv de dependenți de droguri în școli și licee s-a dublat, paleta drogurilor de pe piață a crescut și ea, iar numărul de puncte de desfacere a crescut și el.

La cele mai multe licee de la noi există un dealer, dar poți întâlni așa ceva și la școli generale.

Prețurile diferitelor cocktail-uri nu sunt prohibitive, așa că povestea aia cu doar copiii de bani gata se droghează e o prostie falsă pe care ne-o repetăm în cap doar ca să dormim liniștiți… găsești dependenți de droguri și la cele mai amărâte licee, nu doar la cele unde părinții – deci și copiii – au bani.

Că Liceul X e mai bine aprovizionat cu marfă decât Liceul Y este doar o poveste de moment, marfa circulă rapid și apare peste tot.

Imaginea de ansamblu este tristă și ca părinți cred că avem doar o șansă de a-i proteja pe pitici: educația.

Nu spun eu cum trebuie spus, ce trebuie spus, nu vând aici vreun curs de educație și de mentorship parental (Yuk, cât de pretențios sună!), încerc doar să ridic două degete timide și să spun că deși nu se vorbește mult de povestea asta… pericolul e foarte mare.

Dacă voiam să fac vâlvă cu articolul ăsta trânteam un titlu de genul Decât să faceți religie în școli mai bine ați face educație în ceea ce privește pericolul drogurilor!. Dar cred că și educația religioasă e bine să fie făcută, astfel încât cei mici să înțeleagă și să aleagă cunoscând povestea.

La fel și în ceea ce privește drogurile… dacă un individ alege să consume, e treaba lui. Dar ar fi corect să facă alegerea respectivă cunoscând toate datele problemei, nu în orb, ispitit de un vânzător de vise…

A noastră are 12 ani. Conform statisticilor este deja în pericolul de a fi acostată de dealeri sau de a fi convinsă de colegi și prieteni să încerce.

Eu sper ca atunci când se va întâmpla asta ea să știe deja de la mine și de la a ei mamă ce înseamnă drogurile, să știe cum se manifestă dependențele, astfel încât să refuze.

Cred că asta este menirea și treaba mea de părinte.

La fel cum cred că au ajuns să vorbească foarte puțini – mult prea puțini – de pericolul ăsta… și-așa se îngroașă rândurile dependenților de droguri și al celor care mai apoi au nevoie de asistență în a se lupta în niște chinuri groaznice pentru a scăpa. Și nu mulți scapă…

Ți-e frică să fii părinte în 2014. Dar dacă ai avut curajul de a deveni unul… nu uita că despre pericolele cele mai mari nu vorbesc mulți. Și ai grijă de piticul tău…

Să ne auzim cu bine.

20 comentarii despre "Frica și curajul de a fi părinte"
  1. Ioana

    Din pacate parintii nu sunt educati in sensul asta si habar n-au cand copiii lor ajung sa vina drogati pe acasa…Tu esti un caz fericit Cabral, dar majoritatea parintilor sunt inca incuiati la minte la capitolul asta. Eu as incepe prin a educa parintii pentru ca ei sa poata merge acasa sa arate copiiilor unde ajung daca incearca asa ceva.
    Iar campaniile de genul cum a fost cea de acum cativa ani cu marul pe jumatate stricat (daca tin eu minte bine), nu au niciun efect din pacate…

    răspunde
  2. MaybeGirl

    Buna! Sunt in afara tarii de 12 ani, am ajuns la 14 ani in Spania, unde am dat de problemele de care vorbești aici, drogurile. Am stiut, din fericire, sa zic nu . Părinții au avut un al 6-lea simt sa ma invete asta, chiar daca pe vremea aia, in Ro nu era atat de mare zarva. Acum … sunt un ou kinder, peste mai putin de o luna imi vine si mie surpriza pe lume, si chiar daca mai am mult timp pana o sa ajungă sa dea de droguri, ma sperie gândul că totusi, va ajunge sa cunoască lumea asta. Pe langa educatia ce le-o dam pivilor noștri, mai e si anturajul, care; din pacate, e din ce in ce mai rau. Si asta o zice o pustoaica de 25 dr ani . De mult timp am zis ca îmi este frica sa fac un copil in generatiile ce vin in spatele nostru. Ar trebui sa fie mai bine, in schimb, totul se înrăutățește .
    Un salut, o îmbrățișare mare si tie si Andreei ( care nu cred ca ma mai cunoaste….dar las ca o cunosc eu pe ea :) ) si mai ales piticei tale . Sa speram ca educatia e mai puternica decât anturajul.
    Imi cer scuze de greselile ortografice… dar un comment de genu asta nu ar trebui scris de pe telefon.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Mai bine… cu greu, tot ceea ce ține de civilizație se degradează…

      E bine că realizezi pericolul, așa o să te poți pregăti pentru a-l educa pe pitic ce și cum să facă. Sarcină ușoară în continuare!

  3. BogdaN

    Salut,
    Nu sunt parinte, insa cred – din experienta mea – ca discutia cu cel mic si transmiterea mesajului ca el face ce vrea pe lumea asta insa este responsabil de actiunile sale este cea mai importanta.

    răspunde
  4. Gabriel

    Sunt unele lucruri foarte periculoase, dar daca luam omul care este atat de complex, e ca un laborator de chimie avansat, molecule si substante se transforma in corpul nostru zi de zi, in una din zile nu stii care dintre ele face rau. Ideea este sa fii constient ca sunt unele substante foarte rele, cum ar fi nicotina(cel mai mare grad de dependenta il are aceasta substanta si este folosita ca pesticid), cum ar fi alcoolul – mahmureala e de fapt sevrajul acestui drog care iti rupe ficatul daca exagerezi cu el, ca sa nu zicem de alte substante care nu fac nimic dar iti schimba perceptia despre viata(MDMA), si ele sunt interzise pentru ca ai deveni oracol, provoaca oricum dependenta psihica(totusi mai putin dependent decat nicotina). Da! unele droguri duc la distrugere, dar unele le consumati zilnic, cand luati un ibuprofen, cand luati o pastila de orice tip, de la farmacie. In general eu nu iau multe pastile cand sunt bolnav, doar daca este neaparat nevoie – nevoia cea mai mare este de miere si vitamina C, nu de o pastila, nevoia este pentru un usturoi, care contine agenti naturali si nu excipienti cu talc dintr-o pastila hidoasa. E bine sa va educati putin ce substante va fac cu adevarat bine pentru ca fiecare dintre noi are un laborator diferit. Nu sa credeti ce va da un stat pe paine, ca el castiga din import/export – asta e la stat, se dau legi in functie de cat se castiga(verificati cati aditivi care sunt permisi la noi sunt interzisi in Australia, ca un exemplu). De asta exista prostia cu fluorul, care dupa studii indelungate arata clar ca provoaca o multitudine de probleme cand imbatranesti. Si noi folosim: apa de gura, pasta de dinti etc. Droguri sunt peste tot domnule Cabral cel mai bine vorbesti copiilor sa se documenteze intai si apoi sa ia ceva. Pentru ca omul nu poate asimila orice.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      1. Mahmureala este efectul pe care îl are deshidratarea creierului în urma consumului de alcool, nu are legătură cu ficatul.
      2. Nicotina este drogul cu dependență fizică de grad I, cel mai mic existent.
      3. Nicio substanță, dacă nu e obținută din alimentația normală, nu e bună.

    • Gabriel

      1 Eu am zis ca drogul rupe ficatul, nu am zis ca are treaba ficatul cu mahmureala, poate ai inteles gresit – am zis ca iti rupe ficatul daca exagerezi cu el, asadar ma refeream la alcool si nu la mahmureala.

      2. Ar trebui sa te uiti pe statistici, pe grupuri de oameni ,facute de doctori asa cum trebuie. Uite aici doar unul dintre graficele respective si nicotina aproape ajunge dependenta fizica a cocainei:
      http://3.bp.blogspot.com/_3iEapsJ7LeQ/TD40Tuy43hI/AAAAAAAAASQ/wfifJGBiC4w/s1600/Drug_danger_and_dependence_schedule.png Si dependenta de grad 1 nu inseamna ca e cea mai slaba, ba din contra :) e nivelul 1 de risc, cel mai mare risc la care te expui

      3. Aici iti dau dreptate, orice substanta in cantitati mari este otrava. O femeie a murit ca a tinut cura de slabire ,organismul s-a obsinuit cu cruditati pentru multe luni si cand a fost devastata de faptul ca nu a castigat un concurs de frumusete a mancat ciocolata si cartofi prajiti ca sa-i treaca, astfel a intrat in coma si nu si-a mai revenit :(. Asadar aveti grija cum va tratati laboratorul.

      Inca ceva(side note): nu exista alimentatie normala, conform celor mai buni nutritionisti, exista alimentatia pe care corpul tau o agreeaza. Ca un exemplu, daca ii dai pamant si apa mai acide unei flori care nu suporta asa ceva, ea ori se adapteaza ori moare, ma gandesc ca astfel suntem si noi si orice viata de pe acest pamant. Suntem diferiti privind modul de alimentatie.

    • Cabral Ibacka

      1. Așa s-a înțeles din ce ai scris.
      2. Ce grafic ai pus acolo nu face diferența dintre dependență fizică și psihică.
      Și în ceea ce privește dependențele (nu categoria drogului) 1 este entry level. Categoria drogurilor, ce spui tu, este altă poveste. ;)

      Iar în ceea ce privește alimentația normală, ea există: este cea la care este adaptat cel mai bine haplogrupul din care un individ face parte, funcție și de zona geografică, evident.

    • Gabriel

      Hopa mi-ai sters post-ul :)

      Dar revin pentru ca la 2 tot nu ai inteles:

      Dependence and withdrawal[edit]
      See also: Smoking cessation
      Nicotine is physically addictive and may be as addictive as heroin, cocaine, or alcohol.

      Sursa wikipedia

      When taken in small amounts, nicotine creates pleasant feelings that make the smoker want to smoke more. It acts on the chemistry of the brain and central nervous system, affecting the smoker’s mood. Nicotine works very much like other addicting drugs, by flooding the brain’s reward circuits with dopamine (a chemical messenger). Nicotine also gives you a little bit of an adrenaline rush – not enough to notice, but enough to speed up your heart and raise your blood pressure.
      Nicotine reaches the brain within seconds after taking a puff, and its effects start to wear off within a few minutes. This is what most often leads the smoker to light up again. If the smoker doesn’t smoke again soon, withdrawal symptoms start and get worse over time.

      Sursa : cancer.org

      Te rog nu imi spune mie ce inseamna dependenta fizica a nicotinei, avand in vedere ca am fost fumator si m-am lasat, pentru unii sa te lasi de fumat e la fel de greu ca sa te lasi de coca :))

    • Gabriel

      Mii de scuze…nu ai sters nimic, dar cateodata pagina nu arata toate posturile :)

    • Gabriel

      Inca un lucru, acum nu despre droguri, ca m-a cam plictisit subiectul oricum.
      Cand vorbim de curaj si frica pentru a creste un copil cred ca trebuie sa-l ai pana cand copilul are o anumita varsta, in rest eu vad un copil ca o alta fiinta de sine statatoare, care indrumata corect ajunge la propriile ei concluzii, el va avea curaj si frica. Suntem produsul propriilor actiuni,iar ele ne duc spre anumite concluzii, sa stii ca nu e vina nimanui ca un copil alege sa faca ce vrea, inclusiv droguri, de la o anumita varsta – e clar vina lui, se complace in acea stare, un toxicoman ii place sa fie dependent. Aici intervine si cum suntem: uii sunt foarte sensibili, au fobii, au psihic mai labil, altii sunt vesnic optimisti si au un psihic puternic , astfel eu cred ca orice face un om este in relatie directa cu ce vrea acesta in mod subconstient. Constientul nu o sa poata lua niciodata puterea unui instinct. Suntem guvernati de proprii senzori, daca ne place ceva facem ,fara sa o gandim foarte mult, cei care reusesc sa-si explice aceste lucruri se cunosc cel mai bine si cunoasterea de sine este greu de atins.

  5. daniela

    Ce e asta cu piticul? Ai grija de „piticul” tau. Serios. Frumusel articol. Bun simt, cuvinte frumoase. Multumim. Dar vrei, Cabral sa incetam odata cu „piticul” asta? Zgiriie pe ochi. Nu-i frumos nici pentru pitici, carora oricum nu le place sa li se spuna asa, si nici pentru copii care oh, nici ei nu vor sa fie pitici. Intreaba macar unul si vezi, zice ca „Daaaa, imi place sa mi se spuna pitic.”?

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Daniela, serios?! Asta e tot ce ai avut tu de zis? Din tot ce-am spus… atât ai putut tu să înțelegi, asta a fost concluzia ta.
      Prăpăd!

    • Anja

      Daniela, sa stii ca le place sa le spui „pitic(a)” si chiar derivate (a noastra e pitic, pitica sau piticanie la 14 ani); la un moment dat I-a zis ta-su „pui” si a sarit ca ea e piticanie, nu pui!!!! Asa ca…dap, le place sa le spui pitic! Toata viata lor! ;)
      Cu privire la subiect, ai mare dreptate cu educatia, comunicarea si puterea exemplului…asta e una dintre componente, mai departe e si decizia personala. Am avut parte de educatia de care vorbesti tu (tatal meu era navigator, se lovea de o alta lume chiar si pe vremea impuscatului, deci ne aducea o altfel de influenta decat cea comunista); cu toate astea, am incercat tot ce putea fi incercat, doar ca sa vad cum e. Nu mi-a placut si nu am mai incercat si a doua oara…mi-as dori copilul meu sa nu incerce nici ca titlu experimental, dar…intr-un final nu pot decat sa sper ca a avut educatia buna si ca va sti macar sa se opreasca la prima tigara/primul pahar…

  6. Silviutza

    Buna seara!
    Inca nu sunt parinte, poate in viitorul apropiat! Primul drogat l-am vazut cand eram la liceu. Nu intelegeam ce vad, ce simt ei, drogatii, ce e atat de fain in a sta intr-o lume paralela pentru cateva minute sau ore. Nici acum nu o inteleg. Parintii nu mi-au vorbit niciodata despre droguri, insa mi-au dat cei 7 ani de acasa si mi-au spus ca in viata voi suporta consecintele alegerilor pe care le fac. In 2008 am descoperit ca mare parte din prietenii din gasca in care eram se drogau ( poate e cam mult spus, avand in vedere ca nu o faceau zilnic, si fumau doar iarba ) . In 2012, am fumat prima oara iarba. Dupa doar 3 fumuri am inceput sa ametesc, sa vad dublu si in ceata, mi s-a facut rau si timp de vreo 2 ore, prietenul meu de la vremea aceea a fost mai alb ca varul si l-am oprit de vreo 10 ori ca sa sune la ambulanta ( stiu cum sa ma impun :) ). Si el fuma, dar nu foarte des si s-a intamplat sa dau peste ele in timp ce imi cautam o cana. Curiozitatea m-a impins sa aflu ceea ce nu intelegeam. Mi-am promis ca nu o voi mai face niciodata. Si se pare ca nici el nu a mai fumat din seara respectiva. Si asta pentru ca a vazut in ce stare am ajuns si de atunci ma protejeaza de tot.
    Deci, a face cunostinta cu drogurile nu tine neaparat de o lectie predata la scoala sau de morala parintilor. Tine de auto-educare, in mare parte. Daca parintii isi educa odraslele si le dau cei 7 ani de acasa, restul tine de ei, doar ei stiu ce alegeri trebuie sa faca, si nu doar in privinta drogurilor. Parintii, profesorii, prietenii nu vor fi intotdeauna alaturi pentru a le da sfaturi.

    răspunde
  7. Florentin

    My friend,
    Ca sa incep prost, pe vremurile noastre la tv si in presa drogurile=moarte sigura si in chinuri ,asa erau prezentate ,eu unul cand aud si acum ma apuca dracii.Pe vremurile de acum vezi in presa si chiar in filme drogurile ca un apanaj al bogatiei si shmecheriei(am fost in club si era nu stiu care si fumau sau prizau )copii din ziua de azi au acces mult mai usor ca noi la oricefel de informatie ca exista internet,smartfoane:),tablete,pastile:)si alte prostii , si asa vad pe nu stiu ce site cum se procedeaza, inclusiv cu tutoriale.Si ca vorbeai mai sus de menirea educatiei, cati au timp de oferit copiilor lor pentru educatie in conditiile actuale economice unde pleci dimineata si vii seara (sau pleci in Iulie la servici si mai vii in Septembrie);).
    1.cred ca ar trebui filtrata intr-un fel informatia de pe internet(sau varsta utiliatorului 0
    2.imi doresc ca noi parintii sa nu mai toleram nici un fel de drogati si sa punem mana sa NU MAI VOTAM CRETINI!!!!

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.