Mama.

Mama e din Mosesti, Buzau. A venit in Bucuresti la facultate si-a ramas. Si bine a facut, ca altfel… scriam pe blogulunuinenascut.ro.

Mama are multe calitati (inafara de incapatanare, orgoliu, un imbold exhaustiv permanent – chestii pe care le-am mostenit cu varf si indesat plus bonus) dar si o chestie care o definesc ca om: pofta de munca. De ce sa mint, atunci cand ma prind ca deja toata lumea doarme si ca eu continui sa lucrez am tendinta sa dau vina pe ea si pentru asta.

Insa, daca e vorba despre viata… cred ca mama m-a influentat cel mai tare atunci cand a fost vorba de cariera. Pentru ca ea nu stie ce-i frana, nu stie sa traga chiulul, e un fel de tanc care calca sub senile orele de munca, plus alea suplimentare, plus vacantele… plus sarbatorile legale. Da, uneori exagereaza, dar nu stii niciodata unde este linia echitatii intre munca si relaxare, deci…

Am plecat de nebun de-acasa de cand eram foarte tanar si asta datorita tatalui meu, care m-a educat pentru a fi independent. Dar mama m-a facut sa iubesc fiecare loc de munca, ea m-a crescut in asa fel incat sa-mi respect serviciul – oricare ar fi el. La 20 de ani lucram in asigurari, faceam sport de performanta, aveam prezentari de moda si predam Tae-Bo. Cam multe ar spune unii… probabil, dar nu prea multe pentru mine. Pentru ca o vedeam pe Piedone (da, asta-i porecla mamei) tragand de doua ori mai din greu decat mine. Si asta ma motiva.

Ei bine, am ajuns la 34 de ani sa fiu… asta care sunt. Si daca am reusit ceva in viata, cat am reusit se datoreaza respectului pentru munca pe care-l am de la mama.

Stiu ca-n ziua de azi poate suna prostesc, dar eu cred ca fara munca n-as fi reusit nimic. Incerc sa conving pe cineva sa munceasca? Nu. Fiecare alege pentru el si spera sa-i fie bine.

Dar m-au provocat sa vorbesc despre una dintre persoanele care au influentat hotarator educatia si formarea mea simpaticii de la Inka (daca esti destul de batran ca si mine stii despre ce-i vorba, daca nu… imi fac timp sa scriu despre Inka cu alta ocazie). Ei bine, ei au pornit o campanie numita “Am un rost in familie.“, ne indeamna sa vorbim despre  omul sau oamenii care au influentat formarea noastra ca oameni.

Poate ca evocare a unor timpuri in care contau alte criterii, in care contau lucurile alea putine care iti stateau alaturi si nu-ti dadeai seama ca sunt importante, vremurile in care oamenii care ne iubeau si – sper – inca ne iubesc aveau grija ca noi sa devenim niste oameni buni.

Asadar, eu zic sa intram in joc: daca ai un comentariu misto prin care sa povestesti care este persoana care te-a influentat cel mai puternic, care strange voturi, am de la Inka doua premii dragute: cate o rama foto digitala si cateva produse Inka.

Deci: care este persoana care te-a influentat in viata si cum a facut asta?

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Alexandra
    • 21.03.2016

    Cu siguranta, mama mea a fost cea care m-a influentat, ma influenteaza si ma va influenta. Ea a fost singura care a muncit pe branci pentru a putea sa ne creasca frumos pe mine si cele doua surori. Pe langa faptul ca era multifunctionala (infirmiera la spital+ infirmiera la un cabinet particular) trebuia sa vina stresata acasa si sa aiba grija de noi pentru ca, in ciuda faptului ca era maritata, era ca si singura. Sotul eu, adica tatal meu, era insurat mai degraba cu bautura. Intre timp, ea a iesit la pensie pe caz de boala pentru ca au ajuns-o atatia ani in domeniul asta, al spitalelor. Dar, dupa o perioada, anii aia de munca au pus-o la pat, Hepatita C. Un an de zile a urmat tratamentul cu Interferon, tratament in urma caruia a ajuns o firimitura de femeie. Dintr-o persoana, ce-i drept micuta de inaltime, capabila sa mute muntii din loc ajunsese sa nu mai aiba putere nici sa duca cana la gura. A fost un an foarte greu, dar multumim lui Dumnezeu pentru ca El A ajutat-o cel mai mult si acum datorita Lui ea si-a revenit aproape in totalitate. Spun “aproape” pentru ca a ramas cu imunitatea foarte scazuta si ca bonus, mici probleme cu inima. Dar, in ciuda tuturor aparentelor, tot acea femeie puternica este. Acum a venit randul meu sa o ajut. Tocmai de aceea ma chinui la mii de kilometri distanta de ea. Tocmai pentru a-I face anii de batranete mai usori. As putea sa scriu romane despre ea, dar ma opresc aici pentru ca nu vreau sa exagerez. Atat mai vreau sa scriu: Ea ne da puterea sa infruntam greutatile vietii si pentru asta suntem in stare sa ne dam sufletul.

    PS: Tatal meu este si el iesit la pensie. Dar despre el nu am cuvinte de lauda. In 25 ani (atatia am) nu mi-a oferit nici macar un moment de bucurie. Chiar si in amintirile mele din copilarie, el tot beat apare. Niciodata nu m-a pus pe primul loc. Intotdeauna sufletul lui a ocupat acel loc. Dar, tot timpul, a avut pretentia sa fie respectat. Din pacate, din partea mea a pierdut orice urma de respect, mai ales ca mama mea este bolnava si din cauza lui.

    răspunde-i
  • […] acum cateva zile, la invitatia Inka, despre mama si despre cum m-a influentat ea in […]

    răspunde-i
  • Dee
    • 12.12.2011

    Fara doar si poate, mami mea – Teo cum ne-am obisnuit sa-i spunem de mici.
    Am nominalizat-o si pentru un concurs Avon (insa nefiind persoana publica n-a fost acceptata atunci), ma bucur sa pot pune mai jos povestea ei:

    – antreprenor de succes si creator de moda
    Pentru a ne oferi o educatie exemplara, a ales cativa ani sa fie „casnica” – in realitate antreprenor de succes si creatoare de moda. Datorita capacitatii ei de organizare si management financiar impecabil, am reusit sa mergem an de an in concediu la munte/ la mare, traind in tot acest timp din venitul de inginer al tatalui nostru.
    Stiti revistele Burda si Otto?
    Ei bine Teo adapta si imbunatatea modelele din reviste pe placul nostru. In aceasta perioada, am avut si cele mai frumoase hainute. Am fost date exemplu la scoala pentru hainele apretate si pulovarasele tricotate – ei cuvenindu-i-se toate aprecierea.
    Acum tot ea ne ajuta uneori cu personalizarea unui sarafan sau cu adaugarea unor accesorii care schimba total o tinuta.
    Cand s-a reangajat, a dovedit de fiecare data profesionalism si dedicare. Si aici, ca si acasa a depus o munca exemplara, motiv pentru care la pensionare colegii si-au luat la revedere cu parere de rau.
    – proiecte pentru comunitate si lupta pentru protectia si conservarea mediului
    Scoala generala unde am invatat avea in cladirea alaturata un camin de copii. Acesti copii invatau tot la noi in scoala – aveau clase speciale la etajul 2. De Sarbatori, ca la fiecare scoala, se faceau serbari. Copii de la camin isi facusera un cor si uneori erau invitati ca parte din programul artistic la serbarile noastre.
    Teo s-a implicat de fiecare data sa ii ajute: pregatind pachetele pentru ei – astfel incat sa simta si ei ca sunt Sarbatori.
    Strangea haine pe care le ducea la biserica sau la copiii mai saraci de la tara.
    Ne incuraja sa consumam responsabil toate resursele – explicandu-ne impactul pe care actiunile noastre le au asupra planetei.
    De la ea am invatat ca TOTDEAUNA sa pun un gunoi in buzunar daca nu gasesc cos si sa-l arunc DOAR la cosul de gunoi.
    Ne-a dezvoltat empatia si latura umana: datorita ei, eu particip proiecte de responsabilitate sociala (la compania pentru care lucrez) iar in timpul liber fac voluntariat inca din liceu, plantez copaci, ajut comunitati nevoiase. Sora mea se implica si ea in activitati similare – indirect, toate rezultatele noastre sunt rezultatele ei.
    – femeia sensibila artistic
    Inainte sa ne cunoastem, atunci cand era de varsta mea sau chiar mai tanara, scria poezii. Eu am cunoscut-o cand luase o pauza de la scris, pentru a ma invata pe mine cum se citeste…si cum se recita o poezie.
    Ne-a incurajat de mici sa ne exprimam latura artistica – eu am ales sa fac asta prin poeziile si cantecelele copilariei, sora mea prin desen si pictura la un nivel mai inalt.
    Ti se face piela de gaina cand o auzi cantand ” Marioara de la munte” .. iti simti sufletul saltand cand o vezi dansand o sarba cu foc. Datorita ei simt adanc prin vene cantecele lui Tudor Gheorghe si mandria culturii pe care o reprezint.

    – terapii alternative si ajutor in caz de greu
    Chiar daca n-a descoperit vreo terapie noua, cu siguranta ne-a invatat multe alternative naturiste. Face cea mai buna supa de pui, cel mai bun lapte cu miere. Imi amintesc de parca ieri s-a intamplat cum atunci cand faceam febra imi facea frectie cu spirt si otet si ma imbratisa din tot sufletul ei mare.
    Si pentru toate rudele, toti prietenii si toti oamenii aflati in dificultate, Teo a fost umarul pe care te sprijini cand ti-e greu. Si-a dedicat energia, dragostea si sanatatea pentru a-i ajuta pe toti cei care aveau nevoie de ajutor. Iar acum, cand este bunica, i se vede bucuria ca va putea fi in continuare de ajutor.

    Mama mea este un om extraordinar, care a influentat vietile multora. Lumea este cu siguranta mai buna datorita ei!

    răspunde-i
  • SimonaN
    • 09.12.2011

    Cu siguranta parintii mei (adoptivi) pentru ca mi-au dat o sansa atunci cand aveam nevoie de ea. M-au invatat tot ce stiu (sa merg, sa vorbesc, sa fiu intotdeauna cea mai buna si asta prin multa munca si mult bun simt). M-au invatat ca e mult mai important sa fii om cu cel de langa tine si ca e mult mai valoros un lucru pentru care ai muncit cu adevarat decat ceva ce ti-a picat de undeva. M-au invatat sa ma bucur de orice lucru mic, pentru ca pana la urma in fata celui de sus, toti suntem la fel. Pentru asta ii multumesc tatalui meu, care stiu ca de acolo de sus inca imi intinde o mana cand am nevoie, si mamei mele a carei singura bucurie e sa-mi auda vocea la telefon.

    Si-ti multumesc tie, Cabral, ca macar asa ne faci sa vorbim de cei dragi, fie ca mai sunt sau nu printre noi.

    răspunde-i
  • Alina
    • 09.12.2011

    Mama fara sa stau sa ma gandesc prea mult ! Desi am pierdut-o de 11 ani ( eu avand imediat 20 ) am vagi amintiri cu ea. Datorita ei traiesc si asta cred ca este cel mai important lucru. As fi vrut sa o cunosc mult mai mult, dar stiu ca de la ea am atitudinea, comportamentul, obiceiuri, deci sunt o bucatica din ea. Si chiar daca nu mai este fizic cu mine, ea a insemnat si inseamna totul pentru mine! Orice voi face pe viitor prima oara la ea ma voi gandi !

    răspunde-i
  • Ana
    • 09.12.2011

    Un post mai bun decat o cafea pentru dimineata. Si comentariile. Daca asta nu te mobilizeaza, atunci nu stiu ce altceva!

    răspunde-i
  • irina
    • 08.12.2011

    Tot mama… care munceste mult, dar care nu uita sa fie pentru noi Mos Craciun si Mos Nicolae, care le face pe toate sa fie fermecate si minunate si nemaivazute si care nu uita niciodata ca e mama, inainte de toate. Un suflet mare, incercat, dar frumos si senin. Mama mea.

    răspunde-i
  • Alice
    • 08.12.2011

    Cumva intrebarea ta pt mine a picat pe locul 2. Fiind si eu mama, tot ce ma arde acum sa iti spun in urma citii postului tau este asta: daca copila mea sau baietelul meu, vreodata ar gindi si simti macar jumatate din ce gindesti si simti tu despre mama ta, asta ar insemna ca nu am fost mama degeaba. O felicit si o invidiez pe mama ta. Poate ar trebui sa isi deschida o scoala de mame grozave, sau macar un blog…

    răspunde-i
  • ioanabt
    • 08.12.2011

    TATA! A crescut singur 2 copii ( pe mine si pe fratele meu). A muncit in fiecare zi, de dimineata pana noaptea tarziu, pentru a-si atinge scopul: sa avem noi tot ce ne dorim, sa nu ne lipseasca nimic, sa nu simtim ca avem doar un parinte. Si nu s-a plans niciodata de nimic. Fiecare zambet al nostru era sursa de energie pentru el. Mama? A plecat. De ce? Nu stiu si nici nu mai incerc sa caut motive, am renuntat. Am ajuns sa ma bucur ca a plecat si nu ne-a influentat existenta cu rautatea ei. Pentru mine tatal meu e singurul parinte. A fost si mama si tata. Ne-a sustinut si pe mine si pe fratele meu in toate si sunt sigura ca datorita lui sunt ceea ce sunt azi. E cea mai buna persoana din lume, cea mai calda si mai dulce. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru ca il am pe tatal meu si il rog mereu sa il tina muult timp alaturi de noi! Il iubesc din tot sufletul!

    răspunde-i
  • ioana
    • 08.12.2011

    prima persoana care ma invatat si de la care am ivatat
    multe e clar mama,care a crescut singura 3 copii atunci cand vremurile erau potrivnice,care lupta zi de zi cu viata,cu bolile(inima,glanda si depresii) cu munca si se zbatea ca noi sa avem o casa,sa cunoastem caldura unui camin,sa stim ce inseamna linistea si mai presus de toate sa muncim pentru ca spunea ea:doar daca apreciezi munca ta si a altuia poti sa apreciezi banii si timpul. mama alaturi de care am invatat ca daca vrei se poate,ca dc iti doresti si pui sufletel in acel lucru iti iese.de la care am invatat ca puterea nu e neaparat a celui puternic ci si a celui care isi doreste sa lupte.care ma obisnuit cu prajiturile de casa pe care le facea cu drag pentru noi in fiecare duminica,care poate uneori abea se tinea pe picioare
    din cauza sanatatii si a problemelor dar care avea mereu pentru noi un zambet din inima.mama care desii nu a avut copii model ne-a iubit si ne-a dorit numai bine,care cu rabdarea ei ne asculta si ne sfatuia cum stia ea mai bine.mama pentru care fiecare zi in care o am alaturi , e un cadou pretios pentru mine.mama pe care o iubesc enorm de mult si careia mi-ar place sa ii fac si eu un bine sau o surpriza mai mare candva.

    răspunde-i
  • Loading...