Sari la conținut

Probabil că ați auzit de schimbările care se întâmplă acum în trustul Pro. Schimbări pe care nu le-a prevestit nimeni, modificări ce schimbă întreaga piață de media de la noi.

Sunt în Pro de 13 ani. Ani buni, frumoși în care am strâns prieteni și pățanii, multe ore de muncă dar și de râs și distracție.

Poveștiri de Noapte, emisiunea pe care o prezentam de 8 ani s-a oprit. Toți au presupus că și eu m-am oprit.

Și-atunci au început telefoanele și – mulțumesc lui Dumnezeu – ofertele.

Eu, totuși…

Dar stai puțin că trebuia s-o iau invers… vorbind despre mama.
Mama mea a fost workaholică. Big time. Am văzut rar un om atât de dedicat meseriei, locului de muncă, propriilor sarcini precum era mama.

A lucrat în finanțe-bănci toată viața ei. După facultate a început munca la BRCE (Banca Română de Comerț Exterior), și-apoi numai asta a știut până acum când s-a pensionat și mai stă și ea cuminte…

Cred că i-a fost greu. A prins și vechiul regim de muncă, cel cu registre, dosare și alte milioane de tone de hârtii, dar și noul în care noi trăim acum, stilul de muncă ce se bazează pe calculatoare, documente electronice și poștă de același gen.

Vedeam cât și cum muncește, o bombăneam și comentam de pe margine până am început să muncesc și eu și… m-am trezit că o copiez fix în chestiile pe care le vedeam la ea și le criticam…

Dacă e ceva de făcut… atunci trebuie făcut. Chiar dacă te doare capul, chiar dacă ești răcit.

Dacă tu ai de dus un lucru de la A până la Z, apăi treaba ta se termină la Z, nu înainte.

Nu există că n-ai chef, nu merge cu „Lasă că nu moare nimeni dacă nu fac cât pot eu de bine.”.

Nu există că-i greu. Scrie că trebuie s-o faci? Fă-o.

Cu respect pentru tine, pentru timpul tău, fără să exagerezi, fără să te neglijezi, trebuie să-ți respecți munca… așa spune și-acum mama, așa spunea și-atunci.

Nu-i dădeam dreptate dar m-am trezit că fac la fel ca ea.

M-am dus să-mi prezint emisiunile cu 41 de grade febră, răcit, cu oase rupte sau articulații blocate. Și mi se părea normal să mă duc cât timp puteam și nu-mi făceam rău.

Au fost și cazuri când trebuia să mă dau bătut, dar… au fost rare și întotdeauna motivate.

Revenind la discuția de azi… s-a schimbat conducerea trustului în care lucrez.

La evaluare am ieșit bine, chiar foarte bine. Au decis să-mi propună să rămân, pentru că au considerat că merit.

Și când mi-au spus de ce cred ei că merit mi-au repetat exact lucrurile pe care le-am copiat de la mama, lucruri pe care le poți uni sub ideea de „respect pentru locul meu de muncă”. 

Știu că nu e cool să scriu despre asta, despre mame și respect pentru muncă, dar n-am alergat după culeanu până acum, n-o fac nici acum…

Sunt recunoscător mamei mele pentru că a reușit să mă învețe să-mi fac treaba cum trebuie, să-mi respect munca. 

Tu îi ești recunoscător cuiva din familia ta? Pentru ce?

Apropo de #suntrecunoscator, e o campanie foarte drăguță care te ajută să-i mulțumești familiei tale pentru ce te-a învățat. Bucegi împlinește o dorință dacă strângi semne de recunoștință și astfel poți câștiga premii pe oră (12 ore pe zi, 7 zile din șapte) sau două premii de 10.000 de euro, din care să poți să împlinești o dorință cuiva la care ții.

Astea sunt premiile pe oră:

premii Bucegi

Dacă sună interesant poți participa la concurs. Până atunci eu revin la întrebarea mea: tu îi ești recunoscător cuiva din familia ta? Pentru ce?

24 comentarii despre "Am în continuare un loc de muncă mișto datorită mamei mele."
  1. Lorena

    Mama spunea mereu ca trebuie sa faci tot posibilul ca sa eviti un loc de munca unde este stresul foarte mare pentru ca astfel iti va fi afectata viata pe toate planuriile ei. Eu deocamdata nu lucrez. Sunt studenta, dar am lucrat munci care sunt considerate ‘ mai de jos’ la noi in tara. Mi-am dat interesul ca pentru nimic altceva, am fost sarguincioasa si mereu preocupata de gandul ca poate patronului nu ii place si atunci trebuie sa fac si mai bine. Nu pentru ca ai mei nu au ce sa ma invete in priviinta asta mama fiind cusatoare si tata fost lucrator timp de 30 de ani in combinatul de la Hunedoara, dar impulsurile si bazele principiilor despre cat de mult unul trebuie sa se implice in munca le stiu de la oameni ca tine. Oameni publici, atristii adevarati din punctul meu de vedere, care sunt inarmati cu sfaturi de milioane si sunt gata sa le impartaseasca cu noi, inarmati cu umilinta si simplitate maxima, inarmati cu o cultura imensa! Multumesc! O seara faina!

    răspunde
  2. Andreea

    Pe mine tata m-a invatat sa imi respect cuvantul dat, chiar daca circumstantele se schimba si oricat de greu mi-ar fi

    răspunde
  3. gaby f

    Lui mama! Si acum vreo 3 ani am castigat pe blogul tau o rama foto digitala dupa ce am scris din suflet ce reprezinta mama pentru mine.
    …si chiar daca nu am zis-o niciodata zic acum . si lui tata pentru ca nu am ajubs ca el…si astfel in parintii mei despartiti de 25 de ani am avut exemplul bun si cel rau… Sunt fericita ca l-am ales pe cel bun:-)…
    Si pana la urma ar trebui sa particip la concursul de la bucegi pt ca tot lui mami as vrea sa ii indeplinesc o dorinta:-)

    răspunde
  4. Daniela Pop
    Daniela Pop

    Cui altcuiva sa fim recunoscatori daca nu…mamei:)
    Inainte consideram ca toate sacrificiile facute de ea pt familia noastra, e datoria ei de a face asta si ma gandeam: „pey noah ii mama si asta tre’ sa faca mamele”
    PANA INTR O ZI …. cand m a sunat sa vin acasa urgent( eu munceam in londra)a aflat ca este bolnava de cancer.
    Mami in 36 de ani de munca o workaholic inraita o stiam sa fie doar putin racita nu bolnava…
    Atunci am inteles ca omul puternic,mentorul meu in viata ma lasa singura ??
    Nu mi venea sa cred …am inceput sa ma trantesc in genunchi si efectiv sa urlu catre cer:”daca imi faci asta Doamne nu ma mai rog in viata mea ..”
    Noah ii o poveste lunga, dar PT CA MAMELE IS SUPER PUTERNICE PT COPII LOR ASA SI MAMA MEA PT MINE SI FRATELE MEU A TRECUT PESTE CHIMIO, CITOSTATICE SI S A VINDECAT!!!♡♥♡(multumesc lui Dumnezeu care nu s a suparat p mine ca m am tot certat cu El:))) )
    Azi sunt si eu mama,am un baiat si pot sa spun ca abia acum dupa atatea experiente am invatat SA FIU RECUNOSCATOARE PT FAMILIA MEA SI PT CE AM IN VIATA LA MODUL CEL MAI SERIOS.

    răspunde
  5. Alexandru

    Eu am ajuns sa fiu genul de om care a facut muulte greseli fiindca n-am ascultat de ai mei si/sau nu am tras de mine atunci cand imi ziceau ca viata e grea si trebuie sa fiu tare. Pe de-o parte taica-meu m-a speriat de mic de ajunsesem sa fug de el si sa-mi fie frica sa mai ies din casa, maica-mea nici ea nu ma scotea din suturi dar la urma i se facea mila de mine si ma cocolosea din cauza tratamentului lui taica-meu dupa care ma refugiam la ea ca un pui intr-un cuib. Acum nici taica-meu nu mai e demult si maica-mea inca mai crede ca merit sa ma ocroteasca cand de fapt eu ar trebui sa am grija de ea si sa duc tot greul.

    Le multumesc ca mi-au zis odata ca o sa-mi fie greu. Acum realizez. La 30 ani.

    răspunde
  6. maria boariu
    maria boariu

    Tatalui meu de la care am deprins placerea de a citi, de a cumpara carti. A fost un tesator si de fire si de vise. Avea opt copii si din salariul de muncitor, cumpara pe datorie carti. Le alegea de la librarie si costul lor i se retinea din salariu. Citea cot la cot cu noi, ne indemna mereu sa imprumutam carti de la biblioteca. De la el am invatat sa rasfoiesc dictionare, de la el am invatat sa ma documentez daca vreau sa stiu ceva despre vreun lucru. Si stiu multe de atunci, de cand eram copil si, Doamne, cati ani au trecut de atunci, Si mi-e draga amintirea lui, si mi-e drag sa citesc si acum.

    răspunde
  7. Miere Sabadus

    M-ai atins !
    Nu-mi incape intr-un comentariu, dar sigur o sa scriu despre acest lucru.

    răspunde
  8. Alexa

    Mamei mele,pentru ca m a crescut singura de la noua ani,pentru ca m a iubit si ma iubeste cel mai mult,pentru ca desi am 22 de ani cand sunt racita are grija de mine ca atunci cand eram mica,pentru ca m a invatat care sunt lucrurile cu adevarat importante in viata,pentru ca a avut incredere in mine si m a sustinut mereu ,dar cel mai important,ii sunt recunoscatoare lui Dumnezeu ca am o mama asa minunata,cea mai buna din lume.Intamplator, mama mea a fost colega cu mama ta la brce.Am o poza pe vreundeva prin casa cu voi de la o intalnire a bancii:))

    răspunde
  9. Gabriela F
    Gabriela F

    in urma cu 3 ani am castigat pe blogul tau o rama foto digitala pentru ca am vb frumos de mami:) pentru ca datorita ei, muncii si educatiei ei sunt ceea ce sunt astazi…
    dar in cariere…ii datorez si lui tati…car de cand am avut eu 4 ani nu a mai muncit 2 luni legate…si astfel mi-am dat seama ca nu vreau sa fiu ca el! VREAU SA FIU CA MAMI! care dintr-un salar de muncitor si-a sustinut copilul in facultate si l-a facut om:)…zic eu:)
    ii multumesc lui Doamne Doamne ca i-a dat minte lui mami sa divorteze…asta in urma cu 25 de ani…si singura a facut ce nu ar fii realizat alaturi de el in veci…

    răspunde
  10. Lorena

    Ii sunt recunoscatoare bunicii mele, tot ce am eu astazi ii se datoreaza ei. Ea m-a invatat ce importanta are scoala, educatia, ea m-a invatat ca munca se face intotdeauna cu seriozitate. Muncea enorm de mult, era gospodina perfecta dar si o profesionista desavarsita. M-a insipirat intotdeauna si chiar daca nu mai este, modelul ei de femeie mi-a ramas in minte.

    răspunde
  11. Marcela P

    In ceea ce priveste modul in care abordez fiecare responsabilitate ce mi se ofera, trebuie sa marturisesc ca influentata am fost de catre… Un profesor. Da! Unii mai tin cont de ceea ce spun profesorii. Doamna profesor de istorie din liceu ne-a invatat, nu fortat, sa ne asumam responsabilitati pe care sa le ducem la capat in mod constient. Prin propriul ei exemplu si prin ceea ce ne spunea eu am fost motivata sa fiu un angajat model, un om atent cu ceilalti in interactiunile profesionale, un angajat care isi face treaba cat mai bine posibil pt ca asa e frumos, nu de frica sefilor ( fie vorba intre noi, ma amuz cand interactionez cu oameni agresivi si de fiecare data reusesc sa ii destresez prin replici comice). Si acum imi amintesc cu drag cum ne zicea: mai copii, in viata trebuie sa faceti lucrurile cu drag, chiar si atunci cand nu va plac. Este foarte simplu, ganditi-va ca le fsceti pt cineva pe care il iubiti foarte mult. Nu are cum sa nu le faceti cu drag!
    Am testat si functioneaza varianta asta foarte bine.
    P.s: scuze gresesile de tehnoredactare, dar scriu de pe un telefon si ma cam chinui cu tastele.
    Multumesc

    răspunde
  12. Marcela P

    P.s: profa de istorie imi e matusa, am uitat sa precizez. Dar eu tot profa ii zic :)))

    răspunde
  13. cami

    Tatal meu e cel caruia ii multumesc pt modul in care m-a invatat el sa privesc tot ceea ce mi se petrece. Citez: mâță, in viata asa tre sa faci lucrurile sa nu iti fie rusine niciodata atunci cand pui capul pe perna, atunci cand ramai numa’ tu cu tine. Ca bunul simt nu e numai educatia de 7 ani de acasa, ci si intelepciunea sa alegi ceea ce ii bun pt tine si pt ceilalti. Dar nu prosteste, ci cu discernamat. Numa asa bunatate are efect si nu e prostie. Daca ai priceput, oi vedea eu pe parcurs. dar ma bazez pe tine, ca proasta nu esti. :)))
    inca nu am avut reprosuri de la el.
    Cam asa mi-a zis mie tata, care a trecut in viata prin situatii pe care

    răspunde
  14. Ioana Ilona
    Ioana Ilona

    Mamei si bunicii pentru cresterea frumoasa, pentru educatia delicat aleasa, pentru puterea exemplului si pentru ca, acum se vad rezultatele la varsta de 22 de ani, am crescut frumos si sanatos. Sunt recunoscatoare, mandra si dornica sa le ofer si celor din viitoarea mea familie ceea ce am primit si eu la randul meu in sanul calduros la familiei mele! Sfarsit de saptamana placut si numai bine tuturor!

    răspunde
  15. Adina

    fara a sti de aceasta campanie, am simtit nevoia sa o fac, in urma cu cateva saptamani, si eu, cu ocazia pensionarii parintilor mei. Aici:
    https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10202681455575973&set=a.3720117959956.2141324.1186002205&type=1&theater

    răspunde
  16. Mihaela Staicu
    Mihaela Staicu

    Eu sunt genul de om care invata mai degraba din greselile altora asta poate datorita empatiei mele…asa ca iata ce am invatat eu cand am fost mica.

    Un coleg de-al mamei mele vine in vizita la o cafea, eu aveam vreo 12-13 ani. Si toata lumea ma intreaba ce vrei sa te faci cand cresti mare? Pai…actrita…samd El zice: nuuu, fa-te economista si nu mai muncesti niciodata, asa ca mine…Pai cum vine asta, intreb eu! Hai sa-ti descriu o zi de munca: vin dimineata, deschid dulapul cu dosare, scot un dosar gros (pe vremea aia nu erau calculatoare…) il deschid mare pe birou si cand intra cineva in birou ma cufund in el foarte preocupat. Din cand in cand, ca sa mai fac miscare, ma ridic, schimb dosarul, cu altul…si asa trece ziua…Habar n-am ce-i in dosarul ala.

    Brrrrrr…mie mi s-a parut HORROR si mi-am zis de atunci ca nu voi lucra niciodata intr-un spatiu inchis, intre un dulap si un birou, cu aceeasi plictiseala zilnica si in nici un caz nu voi pacali timpul astfel.

    Iar tatal meu a avut rolul decisiv. Fiind hotelier pe litoral prin anii 70-80, am copilarit frumos, departe de mentalitatea comunista din acea vreme. Pentru ca la mare era o alta viata…in primul rand ca era Radio Vacanta pe care o prindeam numai cei de pe litoral. Si am crescut astfel un om liber, fara prejudecati dar cu un exemplu de urmat al omului de turism din anii de aur ai turismului din Romania. Si nu vorbesc numai de tatal meu ci de o generatie superba de turism de la receptionerul care stia 3-4 limbi straine, ghidul mereu ocupat, echipa de alimentatie publica venita din tara pana la directorii de hotel fermecatori. Iar acum am o viata profesionala implinita dar mai ales diversa si sofisticata. Nici o zi nu seamana cu alta!

    răspunde
  17. Cronos

    Well…se pare ca o sa-ti faci fericiti niste amici/fosti colegi mai vechi cu articolul asta ;) Erai in pana de fronturi de lupta, te plictiseai? :))

    răspunde
  18. Cronos

    Iote ca te ascult prima oara la radio :)
    Oprit avion,luat piatra in gura, bifat vreo doua zambete…
    Apropo de tema, sorry ca nu m-am inselat ;)

    răspunde
  19. Simona

    Eu ii sunt recunoscatoare bunicii materne care m-a crescut de cand m-am nascut, care m-a obligat prima oara sa citesc pt. ca ulterior sa-mi dau seama ca nu pot trai fara carti , care m-a invatat sa respect, sa fac lucrurile incepute pana la capat si responsabil.

    răspunde
  20. Adrian

    Cabral,

    Intr-o lume in care superficialitatea si „las’ca merge si asa” sunt litera de lege – chapeau bas – pt articol!

    răspunde
  21. Bancescu Elena Adriana
    Bancescu Elena Adriana

    M-ai atins !
    Nu-mi incape intr-un comentariu.Mamei si tatalui pentru cresterea frumoasa, pentru educatia delicat aleasa, pentru puterea exemplului si pentru ca, acum se vad rezultatele la varsta de 31 de ani, am crescut frumos si sanatos. Sunt recunoscatoare, mandra si dornica sa le ofer si celor din familia mea ceea ce am primit si eu la randul meu in sanul calduros la familiei mele!

    răspunde
  22. Monica

    Eu ii sunt recunoscatoare mamei mele pentru ca m-a sustinut si sfatuit mereu in ceea ce am facut iar rezultatul se vede!

    răspunde
  23. liliana

    Ii sunt recunoscatoare mamei pentru ca atunci cand am vrut sa renunt la scoala ma ciufulit putin iar astazi ii multumesc pentru asta deoarece am terminat si o facultate

    răspunde
  24. LIVIA

    Buna Cabral,
    Te admir foarte mult,esti un tip inteligent, ironic si cu foarte mult bun simt!Iti doresc tot binele din lume,esti cel mai simpatic prezentator TV in afara de Teo.
    Toate cele bune si multa sanatate!

    răspunde

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.