Sari la conținut

fata plangand

Confesional dramatic – I.

Confesional dramatic – II.

Confesional dramatic – III.

 

[…] Ne-am apropiat si ne-am sarutat. Mi-a zis ca ma iubeste, am stat asa vreo 10 minute.

Lumina a revenit. Am plecat fara vreun cuvant….

Ba nu… i-am zis doar ca pe 6 iulie plec in Franta pentru trei saptamani. Atat.

Apoi pe 2 iulie a fost nunta unui prieten bun. Am fost acasa. Mi-e ca un frate, nu puteam sa o ratez.

Pe 3 seara ma intorceam cu trenul catre Bucuresti. Primesc un mesaj: „Te rog sa ma iei cu tine in gand in Franta„.

O sun si stabilim ca ma ia de la gara. In gara o sarut, nu stiu de ce, mi se pare gestul potrivit. Mergem la mine si ramane peste noapte.

Nu dormim de loc. Am avion la 12:00. Plec in Franta.

Stabilim impreuna ca luna asta de departare ne va aduce claritate. Pentru ea lucrurile par mai clare.

Imi spune „Abia astept sa te intorci la mine”.

Pe 15 iulie e ziua ei. E sambata. Eram acolo departe intr un training. Sambata aia umblu besmetic, fac kilometri in speranta ca aflu raspunsul corect.

Stiu ca o iubesc, dar mesajele imi distrug increderea in ea si ma intreb daca se merita in mod real sa continui. Ii dau totusi un mesaj de ziua ei. Inchei cu Te iubesc!. Imi raspunde la fel.

Pe toata luna stata acolo, nu vorbim aproape deloc. Aproape in fiecare seara primesc cate un mesaj de la ea cu un sarut. Nu-i raspund.

In ultima saptamana stau des pe mess. Vorbesc cu Gina.

Gina se aprinde, imi trimite poze, ma intreaba daca sa ma ia de la aeroport. Imi face declaratii, discutam relativ aprins. Ma simt interesant. Gina e foarte frumoasa.

Undeva in mintea mea rasare ideea ca as putea sa incerc. Gina ma poate ajuta sa uit. Cristina a avut sansa ei, de ce nu??

Datorita statului mult pe mess si a faptului ca nu raspund… Cristina izbucneste intr-o zi. Ma intreaba daca mi-am gasit pe cineva acolo. Ii raspund ca nu dar ca nu am nici o obligatie sa-i dau alte explicatii.

Din punctul meu de vedere e parasita. Si exact asta e formularea pe care o folosesc. O ranesc din nou. Sunt cretin, sincer vorbind, pentru ca puteam sa rezist tentatiei de a-i arata reversul medaliei.

Totusi, dupa toate discutiile nu poate ceda… si accept sa ne vedem si sa vina sa ma ia de la aeroport. O refuz pe Gina in sensul asta, desi eu facusem sugestia.

Am o singura idee in cap, luna de liniste s-a terminat. Ma intorc la probleme, fara prea multa claritate.

Un lucru insa am de incercat. Stiu ca ea, Cristina, are acum concurenta si trebuie sa lupte pentru mine. E o singura metoda din punctul meu de vedere ca lucrurile sa devina clare: Cristina trebuie sa rupa orice legatura cu Mircea. Orice.

Si sa-i spuna foarte clar ca ma iubeste pe mine si ca nu mai vrea sa mai aiba nici o treaba cu el, nici macar amicitie.

Aterizez in Bucuresti, cu cadoul de ziua ei pregatit. Mergem la ea. Primeste cadoul si e surprinsa. E si ceva de construit… dar pentru ca e 1 dimineata alegem sa-l construim cu alta ocazie. Ii spun ca trebuie sa vorbim. Ii explic ce vreau.

Imi spune ca nu poate face asta. Nu accept explicatii, dau sa plec. Incuie usa si cade in genunchi. Ma asez langa ea.

Femeia vietii mele e din nou la limita exasperarii din cauza mea. Imi spune ca ma iubeste si ca doar pe mine ma vrea, dar nu poate sa-l raneasca pe ala din nou. Ca nu e normal sa-i faca asta.

Ca si daca nu-l vrea de amic, desi il vrea de amic, ea l-a inselat si l-a ranit, deci nu-l poate rani mai mult.

Ii explic ca raneste oricum pe cineva: pe mine daca nu face asta, pe el daca o face. Ma roaga sa inteleg.

Vrea o zi, o seara cu mine, un moment de liniste dupa o luna. Raman peste noapte, ii zic ca se poate gandi la asta pana luni. Pentru mine se intrevede oricum posibilitatea unei plecari permanente in Germania. Raman totusi.

Gina ma suna a doua zi la pranz. Ii zic ca sunt ocupat pana luni, intelege si stabilim ca ne vedem noi.

Luni seara iesim, eu si Cristina.

O intreb care e decizia. Imi spune ca nu poate face asta, ca a vorbit si cu prietenele ei si cu mama ei si ca toata lumea ii sugereaza sa nu faca asta, pentru ca nu e normal.

Nu e vorba de a rani doar, e vorba, din punctul ei de vedere, de a face rau unei persoane si de a alunga complet pe cineva. Ii spun ca daca asta este decizia, eu nu pot ramane.

Ne despartim. Plange fara oprire si din nou raman langa ea sa o linistesc pana pe la 3 dimineata. Totusi sunt destul de puternic incat sa nu cedez atunci cand imi urla in mod repetat ca ma iubeste. Ne despartim.

Gaura din suflet e imensa.

Ma intalnesc, totusi, miercuri cu Gina. Ma intreaba de Cristina. Ii zic ca-s singur acum. Nu cere explicatii. Iesim in locul meu preferat. Stam de vorba, suntem foarte apropiati, zambim des. Chiar incep sa ma simt mai bine. La un momendat cineva trece pe langa masa noastra si ma saluta.

Sunt Cristina si prietena ei cea mai buna.

Cristina nu ramane dar amica ramane si o saluta pe Gina zicandu-i pe nume. Gina e surpinsa. La fel si eu. Prietena Cristinei ne ureaza o seara buna si pleaca. Gina e nedumerita la fel ca si mine.

Ne continuam – totusi – seara. Ma doare insa faptul ca ea, Cristina, a fost din nou ranita. Ma simt execrabil. O stiu suferind. Totusi sunt acum cu Gina.

A doua seara eu si Gina iesim in acelasi loc. O astept pe Gina cand Cristina apare in acelasi bar cu un coleg de munca de-al ei. Il recunosc pe tip.

Cedez, imaturul de mine, si merg la masa lor sa-i salut. Tipul e surpins, e trecut de 40 de ani si e amabil. Ma prezint, se prezinta. Schimbam doua vorbe.

La plecare sunt nesimtit. Pretind ca nu i-am retinut numele, se prezinta din nou intinzand mana. Il las cu ea intinsa si plec zicand „Neinteresant…„. E razbunarea unui copil. Gina vine si ea in 2 minute. Reuseste sa ma destinda.

Nu realizez ca se face deja tarziu si ca suntem intre putinele perechi din bar. Cristina plecase de ceva vreme fara ca eu sa realizez. Gina ma invita la ea, asa ca merg. Petrec seara acolo.

Totusi, dupa vreo saptamana sau doua nimic nu e in regula. Sunt cu o fata frumoasa si totusi ma simt stingher. Gina simte asta si incearca sa ma faca sa ma simt mai bine.

Dar e orgolioasa si stie de unde vine starea mea. Dupa alta saptamana deja e clar. Stabilim de comun acord ca n-o sa mearga si ca ramanem amici.

Gandul meu e la Cristina. O revad intr-o zi cand, cautand prin actele mele, gasesc un deviz al reparatiei masinii ei care era la mine. Cred ca-i trebuie si e destul motiv sa o vad. Merg la ea, o gasesc si-i dau devizul.

Stam de vorba. Ma felicita pentru noua relatie. Imi spune ca Gina e frumoasa. Ii zic ca-s singur. Gaseste o scuza, ca n-are tigari si coboram la magazin. Dupa ce isi ia tigari mai facem cativa pasi.

Ne aduc in acelasi parc al Operei. Imi povesteste ca in saptamana cu despartirea si intalnirile din bar a avut un interviu. Ca unul dntre ele a fost la o firma importanta. Si ca a avut interviu chiar cu Gina.

Stiam, imi zisese Gina. Cristina facuse praf interviul.

Realizez ca lumea e mica rau. Blestem in gand toata situatia. Bineinteles ca discuta asta o aduce din nou pe Gina in ecuatie. Ma intreaba cum e. Ii spun ca eu si Gina suntem doar amici. Nu ma crede. Glumeste. O mint din nou, ii zic ca suntem doar amici. Ca n-a fost niciodata vorba despre altceva. Nu stiu de ce fac asta, dar saptamanile trecute au fost un chin.

Bineinteles ca ne intrerup iar pe la doua sau trei stropitorile. Ne cam uda de data asta, asa ca ni se face frig. O iau in brate si din nou ajungem sa ne sarutam. Insista cu Gina iar eu insist sa mint.

Ii zic, totusi, ca exista si fostul ei in ecuatie. Imi spune ca a vorbit cu el.

Ca au stabilit ca isi fac rau reciproc si ca el sa nu mai sune sau sa dea mesaje cand e beat. Ba mai mult imi arata mesajele. Unul imi ramane in minte. E cel de ziua ei. El ii scrie cat de mult o iubeste si ca atunci trebuia sa fie nunta lor, ca e un semn ca ea e la o nunta (a unui coleg de munca), ca asa a vrut-o mereu. Ea ii raspunde cu calm, refuzandu-l diplomat.

Ii explica ca e la o nunta de vis si ca spera ca si nunta ei sa fie tot asa. El vorbeste de nunta lor, ea vorbeste de nunta ei. Schimbarea e evidenta sau o vad doar eu.

Stabilim atunci ca stergem mesajele. Le stergem si suntem din nou impreuna.

Gina insa ma suna des. Cristina e din nou geloasa si nu poate trece peste momentele cu barul. Ne certam pe subiectul asta.

Cedez si ii recunosc ca am fost cu Gina, dar ii arat mesajele schimbate cu ea si faptul ca mereu Gina a stiut ca o iubesc pe Cristina.

Cedeaza nervos, urla si plange. Stam din nou pana la 4 dimineata. Ne impacam, totusi, atunci. Stie ca poate sa treaca peste dar parca nu mai e la fel. Faptul ca eu si Gina am fost impreuna e mereu motiv de suparare, ca si faptul ca ne stiam de la prima noastra despartire.

Problemele cu increderea se acutizeaza si desi e liniste vreo trei saptamani, certurile reapar.

E groaznic.

Intr-o miercuri ma suna, imi zice ca au invitat-o niste colegi de munca in oras si ma intreaba daca are voie sa mearga. Sunt realmente surprins. Nu a fost vorba si nici n-a facut vreodata gestul de a cere voie sa iasa undeva.

Ceva imi spune ca nu e chiar in regula. Ii zic ca nu se pune problema cerutului voie dar cer detalii. Ajungem sa ne certam iar. Ne intalnim, ii explic ca nu e vorba de cerut voie.

Doar ca, voiam sa stiu cand termina, ca sa pot sa stiu cum imi fac planurile in seara respectiva si daca e OK sau nu sa ma alatur petrecerii cu colegii ei de munca.

La sugestia de a ma alatura sare ca arsa. Ceva e foarte ciudat.

In fine, imi zice ca nu se duce si seara ne vedem. Vineri ne certam iar. Stabiliseram ca plecam undeva cu un grup mai mare. Dupa ce face 3000 de compromisuri ca sa iasa OK pentru tot grupul, compromisuri in care o sustin, multa lume o anunta ca nu mai e cazul chiar vineri. Ii zic sa mergem doar noi.

Ca am avut o saptamana agitata si ca ne-ar prinde bine. E nervoasa, ne certam vreo ora, dupa care, pentru prima data de cand ne stim, imi zice ea sa ne despratim. O intreb daca e sigura? Imi raspunde ca da.

Din nou zilele se scurg greu. Nu vreau sa ne mai despartim dintr-o tampenie. Sambata o sun. E foarte decisa. Ceva e schimbat. Simt ca ceva e altfel. O intreb daca e vorba despre altcineva.

E evaziva. Insist si aflu ca iesirea de miercuri dupa-amiaza era, de fapt, cu un singur coleg. Care se dadea la ea de multe saptamani. Ba mai mult, aflu ca a si fost la respectiva intalnire.

Si ca sa fie si frumos, tipul a sarutat-o. Nu sunt impreuna, dar e tentata. Ii zic ca ar trebui sa vorbim fata in fata. Stabilim ca ne vedem duminica, atunci cand revine in Bucuresti.

Nu da nici un semn duminica, asa ca presupun ca si-a mai luat o zi libera. O sun luni, ii zic ca ar trebui sa ne vedem fata in fata. Ii sugerez sa merg sa o iau de la serviciu.

Sare si imi explica ca ea n-a venit cu masina. Asta implica mai multe lucruri. 1. A venit de duminica. 2. N-a dormit acasa.

Sint exasperat. Nu mai vreau sa o vad. Inchid telefonul si asta e.

Pe 5 septembrie se termina totul. S-a trecut de limita impusa de mine. Atunci realizez ca ar trebui sa merg mai departe. O iau razna. Ma abandonez in toate prostiile posibile. Aproape ma distrug fizic.

Realizez totusi repede si ma opresc. Incep sa petrec si sa ies foarte mult. Pana dimineata, in fiecare zi. Oboseala si extenuarea ma afecteaza dar nu atat de mult cat imi afecteaza munca.

Intre timp ma retrag in multe combinatii cu fete. Nu-mi pasa cine sunt. Si intr-un mod ciudat, asta atrage. Sunt direct si mult prea sincer. Gasesc deseori ce caut. Ma opresc din extenuare la timp.

Totusi, cu femeile nu ma opresc. Intre timp, intre amicii cu care ies e si Sorina, amica cu dusul. Ma vede cum sunt si ii povestesc. Vorbim mult. Dupa multe discutii si dupa un moment in care eu cedez mental trimitandu-i un mail in care ii explic pe larg de ce Cristina nu mai e importanta (mintindu-ma pe mine, in primul rand), Sorina imi raspunde zicand ca ma iubeste.

Ma cam intoarce pe dos. Nu asta era intentia mea. Cristina avea totusi dreptate. Pentru Sorina discutiile noastre au insemnat mereu mai mult.

O indepartez pentru ca nu ma pot implica acum si pentru ca ii doresc binele. Continui sa-mi fac de cap, insa.

Am un inceput de relatie serioasa pana de Craciun, tipa insa ma vede ca nu-s in regula si mi spune ca va fi langa mine si ca ma asteapta pana imi revin.

Ma doare asta. Ma comport ca un cretin si o parasesc. Asta imi arata totusi ca nu e ok ce fac. Inainte de Craciun sunt singur din nou. E mai bine.

Ma suna pe 15 septembrie. Cauta motiv, cred. Ma vazuse cu tipa care mi-a zis ca ma asteapta. Ma intreaba de niste poze de la mare. Ii spun ca le-am sters. Chiar asa e. Stersesem tot.

Ma suna de ziua mea. E foarte distanta atunci. Intre timp aflu ca Mircea, fostul cu mesajele, se despartise de prietena lui. Presupun ca e vina Cristinei. La intrebarea mea imi spune ca nu e asa si ca ei nu se vor impaca niciodata pentru ca ce i-a despartit e mereu acolo.

O las in pace. Ma suna din nou de ziua mea. Data asta e mai vioaie.

De revelion cunosc pe cineva.

Faptul ca am stat cuminte pare sa dea rezultate. Ne combinam. Monica e fantastica. Ne intelegem foarte bine.

Stam vreo 3 luni impreuna. Totusi, ne desparte ceva. Dupa 3 luni se cam stinge treaba.

Chiar nu stiu ce a fost. Dar ne-am despartit. Revin la comportamentul meu de dinainte. Se perinda prin viata mea si patul meu mai multe fete prin cluburi, cunostinte indepartate, femei frumoase, chiar prea frumoase pentru mine.

Ramane insa o singura constanta… in fiecare dimineata ma trezesc cu Cristina in gand, in fiecare seara adorm cu Cristina in gand.

Asta se intampla, mai rar ce-i drept, si in lunile cu Monica, dar acum, e obsedant.

In aprilie o sun, vreau sa o vad. O mai vazusem o data, chiar dupa revelion, in barul cu pricina. Era cu prietenul ei. Nu mi-a placut privirea ei. Subiectiv sau nu, parea trista.

In aprilie o saptamana intreaga nu pot lucra. O iau razna. Cer pareri din exterior. Prietenii imi zic ca nu e cazul sa ma agit.

Unul singur imi zice „Mai, daca te simti in stare si esti barbat, sun-o si vezi sa va intalniti!”. Decid sa-i dau dreptate.

Sun, dar nu raspunde. Simt ca e ceva in neregula. Simt ca e departe, ca nu e in tara. Chiar asa e. Raman uluit si zambesc tamp cand imi confirma ca e in Portugalia la amica ei. O felicit pentru alegere si o intreb daca e ok sa ne vedem cand vine.

Imi zice ca da, ca aterizeaza luni si ca ne vedem neaparat marti. Marti ma suna, dar nu eram in Bucuresti. Ne vedem miercuri. Nu ma lasa sa urc la ea, asa ca astept jos.

Imi povesteste despre faptul ca vrea sa-si cumpere apartament. Vorbim despre asta. Mergem, normal, in barul cu pricina. Incepe sa mi povesteasca despre Portugalia.

Realizez, socat, cat de schimbata e. E mult mai impulsiva. Si-a pierdut eleganta. Dupa atatea luni o am in fata ochilor, intr-o discutie in doi. Sunt realmente ametit.

Nu mai regasesc nimic aproape din ce ma atragea. Eleganta in exprimare, bunul gust, civilizatia, orgoliul. Imi povesteste cum petrece in mod repetat si bea de stinge.

Bea si acum. Evident se ameteste, ba chiar imi spune asta. Cu mine se comporta normal, dar comportamentul ei la general, e revoltator pentru o persoana care-i stie atat de bine caracterul si personalitatea. Vorbeste vulgar si nu asculta, o regasesc doar cand o surprind cu vestea ca un cunoscut comun, fost coleg la primul serviciu, se insoara.

Se linisteste putin atunci, si revin subtil la Portugalia, pentru ca chiar vreau sa stiu cum s-a simtit. Imi arata poze. In timp ce vad pozele, ma opresc asupra detaliilor din una sau doua dintre ele.

La un moment dat nu mai zice nimic. E surprinzator, tace de 10 secunde dupa ce pana acum turuia in continuu. Asta ma surprinde asa ca ridic ochii din telefonul pe care imi arata pozele. Ii regasesc pentru o secunda privirea cu sclipirea aia din ochii. Dureaza doar 2 secunde, scutura capul si iar revine la comportamentul de tuta.

Ma enerveaza. Hotarasc sa platesc nota si sa plecam. O conduc. Plec dezamagit catre casa. Poate mai dezamagit decat atunci cand am aflat ca nu exista Mos Craciun.

Imi notez in telefon „In momementul asta, Cristina te enerveaza.„. Decid sa o las in pace. De tot. Treaba ei!

Totusi, nu pot sa zic decat ca ma gandesc la ea zilnic.

Ei bine, pana aici am primit de la Marius. Sper sa-si faca timp sa vina cu comentariile sau cu intrebarea/intrebarile, pentru ca mi se pare ca a ales sa nu ne spuna ceva.

A spus doar ca restul, pana in ziua de azi, sunt mici detalii.

Nu m-a intrebat nimic, nu a cerut nimic si asta m-a pus pe ganduri.

Si toata naratiunea asta nu cred ca e un cartus gol, eu cred ca undeva vrea sa ajunga…

50 comentarii despre "Confesional dramatic IV"
  1. Scorpio

    Am citit toata povestea de pana acum. Sincera sa fiu, trebuie sa ai nervii tari sau sa fii cumva ,,sado” ca sa stai intr-o asemenea pseudorelatie. de fapt un ,,dute incolo , vino incoace, asta imi place, asta nu imi place”.
    Cred ca mai mult este vorba de o obsesie…
    Ma rog, sunt curioasa daca mai vii cu completari.

    răspunde
  2. Alexandru Ion

    nu s-a terminat, nu? :| sa stii ca eu astept o continuare..

    răspunde
  3. alipety

    mi se pare ca oamenii astia isi complica singuri viata! la mine e alba sau neagra! o / il iubesti, stai cu persoana iubita! nu vad de ce atatea despartiti, impacari, probleme acolo unde nu sunt.
    eu as fi curioasa ce varsta au personajele noastre! nu mi se pare ca dau dovada de maturitate.

    răspunde
  4. Alex

    Nu se poate asa ceva, s-a terminat total in pom:|, trebuie sa mai existe o mica continuare ceva, undeva.

    răspunde
  5. Diana

    Mda atâtea detalii si niciun sfârșit. Poate daca as fi fost singura as fi vrut sa-l întâlnesc pe băiatul asta sa vad daca e normal. Cristina, Sorina, gina etc prea multe detalii. Uit-o sau ajut-o. Ca altfel ai pierdut mult timp intr-o poveste ce nu-si avea rostul. Dragostea nu e simpla, dar e pe principiul simți sau nu simti si restul nu mai contează. Cand te lovesti de atâtea detalii e clar ca nu asta trebuie sa trăiești. Mai bine calatoresti, descoperi lumea decât sa pasesti malul printre atâtea femei fara niciun rezultat.

    răspunde
  6. Deea

    Ma regasesc in multe, am trecut si inca trec si eu prin ceva foarte asemanator. E un sentiment ciudat si deprimant, dar in acelasi timp, o obsesie de care nu te poti lipsi.
    Astept cu nerabdare continuarea

    răspunde
  7. fanaca

    mi se pare total pe dinafara ultimul capitol. sunt putin dezamagit.

    răspunde
  8. cartus

    Tot vorbeai de un cartus…parerea mea e ca lumea e plina de femei…intotdeauna vei da peste una mai buna decat ultima si de alta mai proasta decat ea. Depinde doar de tine pe care o alegi sa-ti fie partenera.

    răspunde
  9. Diana

    IT’s finally here!!! In sfarsit ajung la concluzia finala!
    Marius nu a putut sa se opreasca cu femeile (daca vezi ca pe ea o deranjeaza nu-ti mai dai mesaje sado-maso cu altele/iesi cu altele — desi Marius zice ca a iubit-o din poveste nu reiese ca a facut mari eforturi in privinta asta— ca nu cred ca iti convenea daca ea isi dadea mesaje de-astea cu alti „prieteni” ) . Daca-l prind pe-al meu vreodata cu ceva de genul asta 2 luni doarme afara pe pres.
    Cristina avea mari probleme cu increderea si cu faptul ca a ramas agatata de ex. Inca mai sunt socata da faptul ca prietenele si mama ei i-au zis ca e ok sa ramana amica cu fostul care o mai si hartuia pe deasupra.

    All in all, serios acum, asta imi aduce aminte de „Ultima noapte de dragoste”. Nu vrei/vreti sa scrieti o carte din povestea asta? Cred ca ar avea mare succes.

    As vrea sa aflu si versiunea ei de poveste –there are always two sides of the story. Raman cu dorinta :))
    Sper ca acum sunt ok amandoi.

    răspunde
    • Dan M.

      Exact. Si varianta ei.
      Varianta ei ar putea as ne faca sa avem o imagine de ansamblu mai corecta.

  10. Crina

    Mie ultima parte imi pare cam trasa de par. Mai nimic concret si pare ca povestea a fost modificata pe ultima suta de metrii si nu mai este 100% reala.

    răspunde
  11. Rall

    o panarama dezaxata si un prost :D Nu am avut rabdare sa citesc pana la capat pt ca m-am regasit in postura fraierei care s-a indragostit de prost si a crezut ca poate sa-l vindece de obsesia pt „panarama’ …ca dragoste clar nu era. S-a vindecat intr-un final singur cand l-a parasit dezaxata a nush cata oara si a ramas si fara mine :D
    bleah..oare de ce m-oi fi apucat sa citesc?

    răspunde
  12. Cami G.

    Aceasta este povestea lui. Povestea ei probabil c-ar suna altfel. Nu stiu daca este vorba despre iubire. Relatie adolescentina, imatura. Ambii incearca si alte relatii intre timp. Ea alege sa ia decizii, in legatura cu ei, „sfatuita” de prietene si mama…
    Nu-i ok si, mi-e teama, ca nu va fi nicicand.

    răspunde
  13. Lucica

    Zi-mi ca mai are o continuare…macar un happy end undeva :). Nu stiu ce nervi are baiatul asta…zau!

    răspunde
  14. Daria

    Doar a vrut sa ofere un subiect pt noua telenovela de la acasa :D
    Mai in gluma, mai serios, stiu ca exista astfel de relatii, eu le consider bolnavicioase si nu pot crede in veci ca cei doi protagonisti pot sa fie cu adevarat fericiti impreuna.
    Fiecare a ramas indragostit de persoana care era celalalt cand s au cunoscut, d asta se tot gandesc unul la altul dupa toate cate s au intamplat, dar din cauza faptului ca nu sunt comptabili si si au facut mult rau nu pot trece peste. Asta e parerea mea, nu e dragoste adevarata si nu va aparea nicicand intre doua persoane dupa ce si au facut atat de mult rau.
    Fiecare isi va gasi linistea in altcineva si astfel se vor vindeca.

    răspunde
  15. Corina

    atat?asteptam finalul cu atata emotie..
    da, din pacate nu ne alegem singuri povestile in care vrem sa fim, pur si simplu se intampla sa ti intre o persoana atat de tare la inima incat orice ar face si oricum s-ar purta cu tine sa nu o mai poti scoate, sa te indepartezi e singura solutie si atunci vine rezolvarea „timpul le vindeca pe toate”

    răspunde
  16. ionnis

    Ma doare capul. A lasat-o in coada de peste. Vroia doar sa citeasca comentarii la povestea lui. Sper ca a obtinut ce a dorit

    răspunde
  17. Poligraf

    Cam nehotart baiatul asta. Cum poate accepta o relatie care in scurt timp se termina cand unul minte pe altul. Strigator la cer. In locul lui ma duceam la Gina si nu ma mai uitam in urma la cate figuri face Cristina.

    răspunde
  18. Simona

    Complicata rau povestea, sper ca personajele sa-si gasesca linistea sufleteasca

    răspunde
  19. ioana

    Ma astetam la vreun final tragic nu la o poveste de adolescenti care se uita la seriale gen gossip girl.
    Ce sa zic…Cristina e genu de femeie mai mironosita asa, de zici ca are un suflet imens dar de fapt isi joaca bine cartile si se agata de mai multi dandu-le tuturor impresia ca ei sunt iubirea ei. N-am inteles niciodata femeile astea si nici n-am putut sa joc rolul lor, de aceea nu m-am confruntat cu astfel de situatii. La mine ori iubesti si ori nu, dar nu alergi niciodata dupa o persoana care mai are vreo legatura cu altcineva.
    Marius are orgoliul ranit, ca deh nu poate obtine ce vrea, deci nici in cazul lui nu e iubire, e doar obsesia aia ca din toate femeile ea nu cedeaza complet.
    Ne-ai dat teapa cu postul asta…

    răspunde
  20. Bea

    Exact cum scria Daria, genul asta de relatie este unul bolnavicios. Din pacate, este necesar sa se trezeasca unul dintre ei astfel incat sa se termine boala asta lunga. Pentru ca, din pacate, asta e. Visatorii spun ca e iubire reala… Dar nu e… Daca iubesti, accepti defecte si faci compromisuri. DAR cu conditia ca defectele si compromisurile pe care le faci pt el/ ea sa fie minore in comparatie cu principiile tale de viata. Parerea mea :) Zi faina!
    P.s. Recunosc ca m-a dezamagit putin finalul :P

    răspunde
  21. twinkle

    Toata povestea mi-a lasat o senzatie de imaturitate profunda (daca exista asa ceva) a celor 2 personaje. Povesti din astea cu „te iubesc dar sunt prea mandra ca sa-l exclud pe fostul din viata mea ca asa vrei tu” n-am mai intalnit din liceu/primii ani de facultate. Nu cred niciun moment ca ea il iubeste pe el, sau ca l-ar fi iubit pe fostul. E doar o fata nehotarata si nesigura, care vrea sa creada ca e marea dragoste a celor doi, fara ca vreunul dintre ei sa o faca sa il vrea doar pe el si atat. Povestea ca prietenele si mama i-au recomandat sa nu-l excluda pe Mircea din viata ei cred ca e inventata de ea ca sa se justifice.
    Poate ca tot ce am scris mi se targe din propria experienta: in momentul in care am simtit ca am gasit dragostea, ca am gasit persoana AIA, cu fluturasi, cu tot tacamul, am taiat orice legatura cu fostul sau orice personaj care imi dadea tarcoale, pentru ca pur si simplu nu au mai contat. Fara sa imi ceara el asa ceva. Asa am simtit. In fericirea mea nu mai avea loc nimeni decat el. O fi bine, o fi rau, cert e ca 3 ani mai tarziu nu regret si nu vad de ce as regreta. Nu imi pot imagina niciun motiv pentru care as mai raspunde la vreo declaratie de dragoste a vreunui fost (chair daca am fi certati sau m-as simti ranita). Ar insemna sa ma mint singura, ori dupa 30 de ani mi-am promis ca nu mai am timp de asa ceva. Deci revin, imaturitate cu litere mari!! Parerea mea!

    răspunde
  22. Edi

    Mda… Tocmai am realizat ca am pierdut minute pretioase din viata, citind ceva, din care intr-un final nu am inteles nimic.
    Un tip ca multi altii, obsedat de o tipa care nu stie ce vrea. Si el, fraierul, pierzand din cauza ei o gramada de alte tipe care-l iubeau si cu care ar fi putut avea un viitor impreuna.

    răspunde
  23. Valentina

    Hmm…asta nu pare a fi finalul povestii, in orice caz complicata poveste si putin cam imature personajele din punctul meu de vedere.Si nu inteleg de ce ea nu -si poate asuma niste decizii si trebuie sa se „sfatuiasca” de fiecare data cu prietenele.

    răspunde
  24. anonim

    2 prosti…… been there, done that…si pana nu m-am rupt total de trecutul meu nu am reusit sa merg mai departe. Dupa acele nopti pierdute cu diverse alte creaturi ale sexului opus care m-au ajutat mai mult sau mai putin sa uit de fosta si foste si alte dureri din viata, am tras aer in piept si am zis ca e cazul sa merg mai departe. Asa ca am intalnit o comoara alaturi de care ma simt linistit si care imi ofera cel mai frumos „cadou” posibil, un bebe :)

    răspunde
  25. Lisa

    De abia am asteptat sa termin, ca sa pot mentiona cat de mult imi displace povestea…
    Complicatii aiurea, comportamente imature… Cat farmec mai are o relatie pe care ai incercat-o in milioane de feluri si care s-a terminat la fel. Dupa fiecare cearta, te desparti si iti faci de cap cu „n” persoane.
    Oamenii astia par genul de oameni care cred ca iubirea e absoluta si daca nu e totul roz, inseamna ca nu e „iubire adevarata”.
    Si care-i faza cu sfatuitul? A omis sa intrebe capra vecinului ce parere are de relatia ei…
    Sper ca nu sunt prea multi care gandesc asa in viata reala…

    răspunde
    • Talia

      mai tari sunt comentariile la postul asta :) merita sa citesti comentariile :))))

  26. Michelle

    Nici sa ma imbat nu mai merge, nici sa-mi pun o perfuzie cu alcool nu merge….am citit pe diagonala si pe cealata diagonala…date, zile, ore , de parca ar fi extras dintr-un jurnal. Dat cu capul de pereti, sex, lacrimi, gelozie si….urmariri…..daca citea Hemingway asta sigur se sinucidea pana la sinuciderea propriu-zisa!
    Mariusica cam cate femei crezi ca iti mai trebuie sa-ti treaca prin pat ca sa-ti treaca de Cristina? Sau chiar crezi ca e femeia aia care-ti trebuie cand ea daca da cu nasul de plictiseala suna pe fostul chiar daca ala ii spune ca o iubeste numai la betie?

    răspunde
  27. V.

    „Femeia vietii mele”? „Pretind ca nu i-am retinut numele, se prezinta din nou intinzand mana. Il las cu ea intinsa si plec zicand “Neinteresant…“.” Flirturi pe mess? Toti au observat ca ea e nehotarata si imatura, dar si el este cu siguranta un pusti. Banuiesc ca n-are mai mult de 24-25 de ani. Si da, din pacate si eu ma asteptam la mai mult de la povestea asta, asta e, daca ne creezi asteptari mari!

    răspunde
  28. Georgiana

    Ma desparteam si ma impacam si eu pe la 17 ani, bine, fara activitate sexuala pe vremea aia. Povestea asta mi se pare o copilarie, ori amandoi sunt mici de ani, ori e trasa foarte mult de par, ori sunt prea imaturi. Daca nu ti-a pus nici o intrebare in legatura cu povestea, ori a vrut sa vada ce zice lumea cand i-o citeste, ori s-a imapacat cu ea iar si ii pare rau ca ti-a trimis-o. Cine stie …. oricum fara sa citim si versiunea ei …. nu ne putem da seama care e adevarul…undeva la mijloc… Si mai cred ca amandoi au nevoie de un psiholog, parerea mea e ca au probleme cu capul amandoi, asta daca nu e doar o poveste inventata !

    răspunde
  29. Laura

    mie, sincer…mi se pare k aceasta poveste este un fake; niciun om echilibrat nu ar da curs unei asemenea povesti, oricat de indragostit ar fi

    răspunde
  30. alex

    Ma, poate ca si ea a trecut prin aceeasi stare ca el, adica s-a bagat la baut alcool, petrecut pana in zori, etc… si de-aia avea el impresia ca nu mai era fata asa cum o stia el.
    Povestea asta imi aduce aminte de Invitatie la Vals. Seamana destul de bine, dar sper ca asta sa aiba un happy end totusi…

    răspunde
  31. alex

    La faza aia ca ea s-a oprit din vorba si a vazut el ceva in privirea ei, imi sustin ideea de mai sus cu sentimentele ei. In momentul ala cred ca pur si simplu, fata incepuse sa vorbeasca de nebuna pentru a-si ascunde emotiile care le avea avand in vedere intalnirea. Iar pauza aia a fost pentru ca nu a mai putut sa suporte si si-a permis un moment de sinceritate cu ea insasi apropo de el.

    răspunde
  32. un mar

    Amandoi protagonistii sunt imaturi. Mi se pare bizar sa cazi in genunchi si sa plangi ore in sir, dar sa nu poti renunta la fostul tau prieten (care are un comportament nepotrivit) de dragul barbatului vietii tale. Iar Marius, simt ca nu a fost deloc sincer cu noi in privinta comportametului propriu. Simt ca ascunde multe si vrea sa para mielusel, dar nu e de fapt. In primul rand, flirta cu Sorina la greu pe facebook si a fost prins. Acum incearca sa justifice golaneala lui, spunand ca tipa era kinky de felul ei. Dar niciun barbat nu e atat de naiv sa creada ca o apropourile si conversatiile pe teme intime pe fb nu inseamna nimic. Mai degraba n-au apucat sa le concretizeze. Iarasi, spune ca o iubeste pe Cristina, dar timp de o luna, cat e plecat, nu-i da niciun semn, o pedepseste, ba se mai si flirtuieste cu alta. Probabil in momentele alea il durea in cot de Cristina si asta pentru ca ea ii dadea atata atentie si se milogea in fata lui. Cum a redevenit distanta si inaccesibila, cum si-a amintit ca ea e ”marea dragoste”! Mi se pare clar: Marius isi doreste ceea ce nu poate avea. Cand Cristina plange dupa el devine orgolios, isi gaseste puterea sa se desparta de ea, cum incepe sa-si vada de viata ei, cum o doreste iar. Nici el habar n-are ce vrea! Iarasi mi se pare fantastic cat de repede se recombina amandoi. Fie sunt foarte carismatici amandoi, fie nu au standarde prea ridicate!

    răspunde
  33. all.florentin

    la mine e simplu ori e alb, ori e negru…fara nuante!

    răspunde
  34. stefi

    Clar, Facebook dauneaza grav sanatatii.. mentale :))
    El are 27 de ani, nu e tocmai adolescent, nici ea nu poate fi prea tinerica din moment ce calatoreste prin lume de una singura, Din povestire se vede clar ca ea este pt el cea mai importanta, cand vorbeste despre Cristina o face cu lux de amanunte, ii descrie mereu privirea, starea de atunci, etc. E ca si cum si-ar fi facut un ideal din a fi cu ea impreuna, iar atunci cand se intampla asta, orice fleac ii spulbera idealul si o pedepseste plecand. Poate ar fi cazul sa o ceara de sotie, astfel se vor pedepsi zilnic, nu va mai fi nevoie sa fuga unul de celalalt pt asta. :D
    Oricum, le doresc tot binele din lume si poate aflam si noi care a fost ala, pt fiecare in parte.

    răspunde
  35. cos

    „Gina se aprinde, imi trimite poze, ma intreaba daca sa ma ia de la aeroport.”………
    Totusi, dupa toate discutiile nu poate ceda… si accept sa ne vedem si sa vina sa ma ia de la aeroport. O refuz pe Gina in sensul asta, desi eu facusem sugestia.

    se cam contrazice..

    răspunde
  36. Faust

    Din punctul meu amandoi au o problema: iubesc distructiv….asta daca se poate numi iubire si nu obsesie. El…..daca o iubea incerca…sa se rupa nu se lipeasca de tentatii. Ok…e fun sa vezi ca inca mai atragi…..dar atunci cand te implici…clar te-ai rupt de partener .
    2. Atunci cand vezi…ca faci rau si ranesti…oricat de mult ai iubi lasi persoana libera. Iti pui intrebarea daca poti sa-i oferi ce are nevoie. Daca nu….o lasi libera. E si asta o dovada de iubire: sa lasi persoana de langa tine sa fie fericita stiind ca tu nu poti sa;i oferi acea stabilitate emotionala
    3. Daca era intr=adevar iubire…..nu existau atatea femei in ecuatie.Cel putin nu in perioada in care existau asa zisele sentimente de iubire.Cand suferi din iubire….te doare ca dracu…..te ustura si in…:))…..
    Cred ca amandoi nu au stiut sa zica stop ( e o vorba : ciorba reincalzita,,,,,,). Atunci cand o relatie mai rau te roade…te distruge decat te implineste te opresti. Incerci sa te vindeci…te ridici si mergi mai departe. Nimeni nu e de neinlocuit

    răspunde
  37. bomarzo

    de acord cu ce s-a mai zis, stilul ultimei parti total diferit de restul. iar restul e ca o poveste din revista Povesti adevarate, pentru cine isi aminteste. deci, ieftina. nici nu pare adevarata, macar, oricum stilul nu e convingator, e de telenovela ieftina, adolescentina.

    răspunde
  38. Catalina P
    Catalina P

    Si totusi, nu ai mai primit nimic?

    răspunde
  39. geretus

    Seamana cu scenariul de film romanesc, regizat de unul din noua generatie in care nu se spune nimic…
    Am citit 4 episoade si n-am aflat nimic…

    răspunde
  40. ubercool

    Scenariu de film corny.

    răspunde
  41. alin p

    Si eu am o poveste din asta. Se terminase pana azi, dar de 3 ore e ongoing.
    Multa bafta lui Marius

    răspunde
    • Acel Marius
      Acel Marius

      Felicitari prietene! Capul sus si ai grija de a ta

    • alin p

      multumesc. sincer, ma regasesc foarte mult in povestea ta.
      din fericire, in cazul meu, am putut depasi momentul cel mai critic binisor chiar.

      iti urez bafta. si chiar as vrea sa aflu ca ai un happy-ending

  42. Acel Marius
    Acel Marius

    :) Toata lumea vrea un happy ending. Multumesc pt incredere. Nu cred ca sunt demn de ea …sper insa sa pot sa zic ca a meritat :)

    @all Sunt foarte probabil departe de imaginea pe care v-ati facut-o …. oamenii gresesc…so….aveti grija de ce aveti…that’s all

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.