Sari la conținut

Dă-i [play] și citește…

Viața, așa cum o cunoaștem noi, nu e decât un lung șir de incertitudini, nesiguranțe, ascunzișuri și secrete.

Ne zbatem fără a avea vreo certitudine, apropiată sau îndepărtată.

Construim eșafodaje bazate pe sentimente, oameni, circumstanțe și noroc. Apoi ne bazăm pe aceste eșafodaje pentru a pretinde că… avem ceva în viață.

– Avem ceva în viață.

Așa au zis și cei care au avut lucruri în posesie… până s-au stricat, le-au fost furate, luate cu forța sau pierdute din prostie.

– Avem ceva în viață.

Așa au zis și cei care au avut o iubită… până când ea a plecat, lăsându-i fără. Fără ea, fără certitudine.

– Avem ceva în viață.

Așa au zis și cele care au avut un iubit, un soț… până când el n-a mai fost. Și n-a mai fost nici liniștea, nici certitudinea.

Ne agățăm psihicurile de fire de iarbă veștejită… și-apoi, pentru a putea merge mai departe fără să tremurăm de frică ne mințim că suntem ancorați cu cabluri de oțel.

Și când firele de iarbă se rup cădem în gol și ne frângem coaja de ou ce ne-adăpostește sufletul. Și sufletul se varsă pe jos, în mocirla incertitudinilor de care am sperat că am scăpat.

Transformăm, în mintea noastră, sărmane ulițe pline de noroi în autostrăzi suspendate.

Și-apoi, când ne trezim imobili, blocați în glod, îmbrăcați în zdrențe de vise spulberate… ne plângem durerea în genunchi. Și incertitudine.

Postul ăsta este pentru toți cei care la un moment dat ne-au vândut siguranță.

Și-apoi, dintr-un motiv sau altul, într-un fel sau în altul… ne-au dezamăgit. Ne-au înșelat. Ne-au trădat. Au plecat.

Incertitudine.

23 comentarii despre "Incertitudine"
  1. Alexandra

    Incertitudinea…un sentiment care te omoara incet, incet…dar eu am invatat de la viata ca cel mai important om pentru tine, esti chiar tu…sau ar trebui sa fii!Uneori ne iese, alteori nu…

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      ”Cel mai important om pentru tine” poate avea atâtea înțelesuri… iar noi ne grăbim atât de tare încât numai să ne gândim la asta nu ne mai stă capul.

    • Alexandra

      Daca nu am avea momente sau „momentul” in care ne gandim, am inebunii in primul moment de pierdere sau cu prima durere…De cele mai multe ori, strangem atat de multa durere si atat de multe alte lucruri, incat avem senzatia ca putem trece peste orice….atata timp cat vine direct in pieptul nostru si nu al celor dragi.

  2. Thomas

    I’m gonna leave this here… :)

    răspunde
  3. Mihaela

    Toata viata e o incertitudine, dar nu putem sa ne inchidem intr-o „bula” pentru ca stim ca pana la urma cineva ne v-a parasii ,ne v-a trada sau v-om fi raniti intr-un fel sau altul. Nu ne ramane decat sa traim fiecare zi ca si cum ar fi ultima …

    răspunde
  4. Ioana

    E in firea omului sa dezamageasca, asta facem toti la un moment dat. Oricine a plecat macar o data, lasand pe altcineva singur. Asta nu inseamna ca e rau sau bine, e pur si simplu natura umana. Acum faci juraminte in care crezi, iar maine nu mai simti aceleasi lucruri pentru ca trece viata peste tine sterge tot. Totul depinde de circumstante.
    Ceea ce trebuie sa invatam noi ca oameni este ca fericirea depinde in totalitate de noi, pentru doar noi traim cu noi 24/24, iar cel de langa noi nu poate decat sa aduca un plus, dar nu este totul.
    Cat despre incertitudine, ea merge mana in mana cu sentimentele…

    răspunde
  5. lotusull

    Probabil că atunci când acceptăm ideea efemerității e ceva mai simplu, iar prezentul e trăit conștient și cu bucurie. Și fără amenințarea drobului de sare ce într-o zi ar putea cădea. Cu alte cuvinte, tot ce e material e cu termen de garanție limitat.
    Uneori îmi imaginez o scenă. Sunt eu – foarte bătrână. Stau într-un șezlong și mă leagăn ușor. Sunt într-un pridvor plin cu flori, e dimineață și se naște o nouă zi. Sunt eu cu gândurile mele. Cu inima și mintea mea – și-n ele, toti oamenii ce i-am iubit, nu contează cât timp, căci tot ceea ce iubim lasă o amprentă de neșters. În fapt, toți oamenii ăștia iubiți de mine cândva, pe undeva, sunt singurele mele certitudini. Și așa vor rămâne până voi deveni o grămadă de moloz :)

    răspunde
  6. Dade

    Daca nu stim sa traim independent, niciodata nu ne vom gasi linistea. Dependentele de orice este exterior duc la autodistrugere si la pierderea esentei noastre. Raportarea la trecut si la viitor este cel mai mai rau pe care ni-l putem face. Uitam sa traim Prezentul.
    „Dacă nu vă puteţi simţi împăcat atunci când sunteţi singur, veţi căuta o relaţie pentru a vă acoperi sentimentul de disconfort. Puteţi fi sigur că această formă de disconfort va apărea într-o formă sau alta în relaţie şi că vă veţi considera probabil partenerul răspunzător pentru acest lucru.”- citat din „Puterea prezentului”, de Eckhart Tolle. Recomand cu caldura lecturarea cartii. Eu sunt in perioada de tranzitie dupa o „dezamagire”, in care invat sa fiu independenta de tot ceea ce tine de material si de oamenii care ma inconjoara.

    răspunde
  7. Melena

    Uneori plecam…dezamagim…pentru ca am fost dezamagiti…raniti…si desi am acordat o a doua sansa…am fost din noi dezamagiti…

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Da, întotdeauna nouă ne găsim scuze. Dar nu sunt mai mult de-atât.

    • Melena

      da, scuze exista intotdeauna mai ales pentru noi….asa e…eu una tocmai am iesit dintr-o relatie abuziva emotional si verbal…si lui i-am gasit scuze intotdeauna…si m-am invinovatit pe mine intotdeauna…

    • Dade

      Ai cautat greselile tale ca se i le justifici pe ale lui adica :) Acum esti constienta ca nu a fost la tine vina si asta este cel mai important.

  8. ottilia

    Dumnezeu nu ne dezamageste niciodata, daca ne punem toate bazele in El.

    răspunde
  9. Helena

    Aveam odată un job care îmi aducea enorme satisfacții materiale dar pe care îl uram și care îmi aducea numai frustrări personale; aveam odată o casă minunată, caldă, luminoasă și modernă dar care costa enorm; aveam odată vacanțe de o lună/două dar mereu in același loc; aveam odată un om al meu, un iubit, primul, unicul, de mai mult de un deceniu, viitorul meu soț, tatăl viitorilor mei copii dar alături de care nu eram fericită niciodată iar lacrimile depășiseră de mult numărul zâmbetelor; aveam odată copii nenăscuți, imaginari, per care ii iubeam obsesiv, care aveau nume și păr negru dar nu am îndrăznit niciodată să ii fac; aveam o familie, eu cu el, dar imaginară. Și totuși aveam odată totul. Acum nu mai am nimic. A plecat. Au plecat toate: job, casă, vacanțe, el…copiii mei nenăscuți, el… Si totuși aveam odată ceva in viața , aveam TOTUL. Acum nu mai am NIMIC.

    răspunde
  10. CristiM

    Frumos spus si foarte adevarat. :)

    răspunde
  11. Vasile

    Perfect valabil. Dintr-un punct de vedere.
    Din alt punct de vedere:
    Stiu cine sunt, stiu ce pot, stiu cu aproximatie ce vreau, habar nu am cum sa ajung acolo. Dar merg inainte.
    „Am ceva in viata.”
    Mi-am inghitit dezamagirea si amaraciunea celui tradat pana cand mi-a bubuit prin cap ca numai cel care are asteptari are si dezamagiri. Proportionale.
    „Am ceva in viata.”
    Stiu ca tu esti cam ca mine. Adica ai drumul tau, ideile tale, experientele tale. Care te-au format in timp. Aici se opreste asemanarea. Variabilele produc diferenta si sa stiu asta imi aduce siguranta.
    „Am ceva in viata.”
    In fiecare moment am cate ceva de invatat si nu teoretic vorbind, ci practic. Daca am fost destul de agil si norocos sa identific lectia (si nu lenes – zicand ca e doar o coincidenta), atunci
    „Am ceva in viata.”
    Daca incep sa simt pe pielea proprie valoarea lui „vreau” fata de smiorcaitul lui „nu pot”, atunci
    „Am ceva in viata.”
    Daca banez pe viata cuvantul „daca” din vocabular, atunci
    „Am ceva in viata.”
    Vorba ceea, decat sa traiesti scenariile altora, mai bine scrie-ti propria piesa de teatru.

    răspunde
  12. calu lu fat-frumos
    calu lu fat-frumos

    Asta e varianta pesimista a incertitudinii, cand se lasa cu pierderi.. Dar are si-o parte pozitiva. Toata viata e facuta din 2 forte opuse cu un echilibru care se schimba periodic. Sau nu.

    răspunde
  13. Ioan Săbăduş
    Ioan Săbăduş

    Nu, acest articol nu este doar pt cei care au vandut siguranta, este binevenit si pentru noi, cei care ii avem pe cei care ne putem baza in momente grele. Ii bine de stiut din cand in cand ca inseamna mult pt noi si trebuie sa le multumim ca exista !

    răspunde
  14. Arvinna

    Cabral, ce melodie e? Nu reusesc sa trec direct pe YouTube sa o vad ;)

    răspunde
  15. Arvinna

    Am googalit versurile si am gasit: Kwabs – Last Stand (Session Version)

    răspunde
  16. Cris-Mary

    Am citit si ieri, citesc si azi acest articol si nu pot decat sa-ti dau dreptate pentru a n-a oara. O dreptate dureroasa…

    răspunde
  17. Felicia

    Venim pe lumea aceasta singuri si tot singuri plecam. Nu apartinem nimanui, caci in viata aceasta ni se pare. Ni se pare, nu avem de unde stii cu certitudine, ca am gasit jumatatea. Iti dai seama de asta din confruntarile sortii cu omul de langa tine. Daca El este, intr-un fel in care energia ta nu-l recunoaste poti face si doi, trei copii, tot nefericit esti.
    Multe cred ca se leaga cu aceste suflete nevinovate. Totul este vibratie si energie. Daca vibrezi cu altcineva, chiar si dupa 24 de ani de casnicie, te duci, ramai cu acela.
    Mai rau este cand unul, avertizat de plecare incearca sa-l tina pe celalalt cu orice pret. Atunci apare nefericirea, boala.
    Suntem liberi, actele ne tin cu orice pret, casa, averea ne tine cu orice pret….cand doar iubirea ar trebui sa hotarasca destinul nostru.
    Nu mai stati agatati, faceti lumina in suflet si ganduri. Aveti curaj si nu impartiti patul cu cine nu trebuie. Oricum unul sta de mobila si accepta sa fie mintit, mintita. Pt. mine si toate doamnele care spera sa fie luate in seama.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.