apus in La Rochelle (1 of 1)

Amintire.

<play> zic să-i dai, intră mult mai bine așa…

Vei trăi cu mine. Vei trăi în mine. Vei fi cu mine, în fiecare moment în care te voi pomeni, te voi gândi, te voi povesti cuiva. Și între momentele astea.

Momente când, deși nepomenită, nepovestită și chiar negândită… vei fi parte din acțiunile mele. Pentru că-mi voi decide alegerile și acțiunile având ca bagaj în spate inclusiv amintirile cu tine.

Asta-ți zic… nu știu cât vom fi împreună fizic pe lumea asta.
Și nu știu cât vom respecta noi ordinea lumească, mama mea. Pentru că, în definitiv, tu n-ai respectat niciodată ce-a spus lumea, nu te-ai uitat la reguli decât pentru a ști ce ai de încălcat.

Deci… nu știu cât vom respecta ordinea lumească. Nu știu care pleacă primul. Pentru că, vezi-tu, știm amândoi că suntem aici pentru a pleca la un moment dat.
Asta e singura certitudine a omului născut: că la un moment dat va pleca.

Și, sigur, ai niște ani și nici n-a trecut stresul peste tine fără să lase urme.
Da’ și mie-mi plac motoretele și mașinile pe circuit, săriturile cu parașuta și prăvălirea din vârf de munte organizată pe urme de snowboard… sau fără.

Nu știu cum ne va despărți fizic viața.
Dar știu sigur că te conțin. Și-ți țin strânse la piept și unele defecte… și multe atuuri.

Și n-am putut niciodată să ne spunem Te iubesc! așa cum mi-ar fi plăcut.

Așa că-ți spun acum, mama mea: te iubesc!

Așa cum știu. Cum pot. Cum m-ai învățat. Cum m-am învățat.

Și n-am fost niciodată băiatul mamei. Că am avut cuvinte, dar le-am folosit de multe ori la altele.
Și-am fost prea imbecil în alegeri.
Și n-am pierdut niciodată prea mult timp în același loc.
N-am stat, n-am privit în amănunt, am tropăit prin viață făcând ce credeam eu că trebuie.
Deci n-am avut cum să fiu băiatu’ lu’ mama.

Și nici tu nu ești vreo palidă și diafană cântătoare la harpă, să mă lași să stau pe lângă casa omului și să tai frunză la câini.

Dar uite că sunt momente când mă opresc și-ți spun Te iubesc, mama mea.

Probabil că de-afară se vor întreba câțiva ce naiba m-a apucat.

Ei, asta-i faza mișto: un tembel ca mine n-are nevoie de motive ca să spună te iubesc.

Așa că… te iubesc, mama mea!

Cu fiecare vorbă pe care mi-ai spus-o, cu fiecare laudă sau dojană, cu fiecare sfat și fiecare clipă de răbdare… mi-ai creat amintiri.
Amintiri care m-au modelat. M-au format. M-au făcut eu.

Și eu, așa profund imperfect cum sunt, de cele mai multe ori iubit de departe și detestat de aproape… nu știu multe lucruri pe lumea asta.

Dar știu sigur că vreau să citești asta: te iubesc, mama mea. 

Dacă ai pe lumea asta o mamă… lasă tot și dă-i un telefon. Un mesaj. Un… ceva.
Îți spun sigur că, deși poate nu v-ați văzut de multă vreme…. ori poate chiar sunteți certați, supărați. Sau chiar de v-ați văzut fix azi și sunteți foarte bine între voi… îți spun sigur că se va bucura să citească ceva de la tine.
Pentru că sunt șanse mari ca un gând de la tine să facă parte dintre puținele bucurii adevărate pe care le are pe lumea asta.

Dacă nu-ți mai ai mama cu tine… pune două pahare de vin. Stai măcar puțin la masă. Adu-ți în conștiență cât mai multe dintre amintirile cu ea. Adu-ți aminte.
Și trimite-i un gând bun. Îl va primi acolo unde e… oriunde ar fi.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Dana
    • 31.01.2022

    Superba postare 😉

    răspunde-i
  • Mirela
    • 15.01.2022

    Ce m-ai răscolit. Am pus doua pahare de vin….defapt 3,ca eu nici pe tata nu-l mai am. Cel mai tare ma oftic ca nu mi-au cunoscut pitica, ca tare mândri ar fi fost.

    răspunde-i
  • Cristina C
    • 14.01.2022

    Man, ai scris una dintre cele mai frumoase declaratii de dragoste pentru o mama. Autentica, realista, cu un roller-coaster de emotii surprinse printre cuvinte, cu umor, cu auto-ironie, cu regrete dar si muulta caldura.
    Esti misto, cinste SI mamei tale, sa iti traiasca!

    răspunde-i
  • Felicia
    • 14.01.2022

    Sunt și fică și mamă, deși am 64 ani,totuși de multe ori sunt singură, fica departe de mine, mama la 30 km, mă duc des la mama ,îi spun că o iubesc, nu știu să mă fi sărutat niciodată când eram mică, dar o înțeleg, suntem mai mulți frați,sunt așa de fericită că o avem!

    răspunde-i
  • Iulia
    • 13.01.2022

    Mi-ar place sa o mai pot suna… De 34 ani vorbim doar in gand!

    răspunde-i
  • MIRE
    • 13.01.2022

    Ete ca m-ai emotioant, nu reuseste multa lume. Mama mea aude in fiecare si te iubesc, chiar daca nu e langa mine, nu trece o zi fara sa o aud si sa-i spun cat o iubesc. Si totul a pornit de la un film, american na, atunci cand eram mai mica, in care toti isi spun te iubesc cand se despart, fie ca merg la serviciu, fie ca il lasa la scoala, fie ca isi iau ramas bun la telefon. Dupa un film de genul, am intrebat-o: – Tu cand mi-ai spus ultima data “te iubesc”? si uite asa, au trecut anii si nu ratam niciodata ocazia de a ne spune TE IUBESC!

    TE IUBESC MAMICA MEA!!!

    răspunde-i
  • doini
    • 13.01.2022

    Off…mama mea a plecat de prea multă vreme,14ani,si momentele care mă mangaie foarte mult sunt cele in care o visez venind prin grădină…și când a plecat mi-a rostit numele…dor imens simt in piept…

    răspunde-i
  • Miky
    • 12.01.2022

    Cât de frumos…
    A mea mama nu mai este… singura data când ne-am zis “te iubesc” a fost pe patul de moarte…marele meu “uof”

    răspunde-i
  • Ema
    • 12.01.2022

    ,,Te iubesc, mama mea” . Chiar daca tu azi nu mai stii cine sunt, chiar daca uneori as vrea sa stau cu tine ..la povesti” ca alta data si nu mai exista decat un monolog trist… eu te iubesc mama mea. Chiar daca tu m-ai crescut avand mereu pe buze ,, ce zice lumea” sau,, am facut-o pentru voi”, iar asta mi-a daunat…eu tot te iubesc mama mea.Desi acum fizic esti departe, nu pot sa nu tes noaptea, cand somnul ma ocoleste, conversatii nesfarsite cu tine. Am invatat de la tine bunatatea si toleranta, dar am invatat si ca omenii te accepta asa cum esti, ca eu sunt o persoana care merita sa fie respectata si ca omul de langa mine trebuie sa fie completarea mea. Desi nu eram genul care spunea ,,te iubesc”, cand tata a murit brusc, am realizat ca exista si un ,,prea tarziu” cand nu apuci sa spui ceea ce simti. Poate ca nu era la noi in casa pacea mondiala , dar privind inapoi, realizez ca am fost un copil fericit…ca mereu bunastarea noastra, chiar daca doar fizica, era pe primul plan si pentru asta va multumesc.Te pot suna…si sigur maine dimineata o voi face…chiar daca ma vei intrebare atunci cand iti voi spune ca sunt Ema:,, care Ema?” eu te iubesc mama, pentru ca eu stiu cine esti tu…chiar daca tu nu mai stii cine sunt eu.

    răspunde-i
  • Dana
    • 12.01.2022

    am pus două pahare cu vin 🙂 🙁

    • Cabral Ibacka
      • 12.01.2022

      Cumva eu refuz să cred că plecăm undeva și nu mai dăm pe-aci.
      Pune paharele alea. Și adu-ți aminte.

    răspunde-i
  • Loading...