Sari la conținut

L.E. – cand omul e prost nici macar inventarea lui dexonline.ro nu rezolva durerile… pentru cei doi fraieri literati care nu stiu ce inseamna „hodina” si-mi dau mailuri tembele…  adaug acum link-ul asta. Vezi, bai Batmane, ca esti prost-bordura?!

Cum facem imparteala intre munca si odihna? Ce ne spune daca am muncit prea mult sau daca o cam trandavim..?

In fiecare zi avem de facut o alegere in plus… cat trebuie sa „trag” astazi?

Pentru ca nu e vorba de datorie fata de tara, de sef, de profesor, de iubita sau iubit, datorie fata de parintii care sponsorizeaza… nu, aici vorbim de datoria fata de tine insuti. Pentru ca, inainte de a fi dator oricui altcineva, iti esti dator sau datoare tie.

Si atunci trebuie sa muncesti. Si apar intrebarile… cat sa muncesc, cum, cat de tare, cat de mult? Cat inseamna responsabilitate, cat inseamna „ca trebuie”, cat e din asta dorinta si cat e „impins de la spate”?

Poate ca nu ma fac destul de inteles, e sambata si e 06:40 dimineata… ce incerc sa spun este ca trebuie sa iti dai seama cat vrei de la viata…

Daca vrei putin, un blid de ciorba si o mana de barabule perpelite (mda, cartofi prajiti) atunci n-are nici un rost sa tragi ca nebunul sau ca nebuna. N-are rost sa te agiti in plus, sa-ti toci nervii, sa te omori cu dead-line-uri si 18 ore de munca pe zi, caci asta ar insemna ca frustrarile date de munca depusa ar depasi bucuriile vietii simple pe care ti-ai dori-o. Si ai sfarsi in a avea de toate, ma refer la cele materiale, dar ai avea o viata nefericita. Dar, in cazul in care te gandesti ca nu-ti trebuie mult pentru a-ti trai fericirea, sa nu te lasi frustrat cand vei vedea ca altii, care trag din greu, au lucrurile pe care tu ajungi sa ti le doresti.

In acelasi timp… daca iti doresti de toate, daca vrei sa ai o viata indestulata… trebuie sa tragi, nene! Sa iei toate suturile date de un sef exigent (sau cum o fi el), sa te trezesti la sase dimineata si sa te culci la miezul noptii, sa tragi de tine zi-de-zi, saptamana-de-saptamana, sa te chinui sa inveti tot timpul ceva nou, sa te perfectionezi… si, mai ales, sa le faci pe toate cu inima deschisa si fara a avea tendinta de a te vaita ca „Frate, uita-te si tu cat muncesc!„.

Oricum ar fi, cred ca au avantajul cei care-si fac acest calcul – Ce-mi doresc, multe sau putine? – cat mai devreme in viata. Pentru ca, de incepi devreme, ai timp sa le reglezi pe toate. Daca motai in pantofi si te trezesti la treizeci de ani ca inca nu ai calculele facute… mi-e ca nu mai poti schimba mare lucru (poate iti aduci aminte si de postul Decat sa muncesc pe 7 milioane…)

Si va zic si de unde mi-a venit ideea de a vori putin pe tema asta… am dat la Alex Mazilu de o poza. Poza n-are nume la el, mie mi-a inspirat „Hodina” si asa i-am spus si postului. M-am uitat la ea si m-am imaginat pe mine stand acolo, pe sezlongul ala (mda, chaize-longue-ul ala), nefacand mai-nimic, motaind cuminte si lasand soarele lenes de toamna sa-mi incalzeasca o moaca relaxata de om care… nu face nimic. Dar… eu am decis, pe la vreo 16 ani, ca vreau multe. Si de atunci trag. Si nici nu ma vait, nici nu ma lamentez cuiva, am ales si, cat timp avantajele date de zilele de munca ce incep la 6 dimineata si se termina la 12 noaptea depasesc frustrarile date de aceeasi stare de fapt, e bine, e foarte bine. Nu-mi permit sezlongul ala dar nici nu ma vait ca nu-l am.Odihna Alex Mazilu

TU? Unde ti-ai gasit echilibrul? In munca turbata, 6 zile pe saptamana si 14 ore pe zi sau… dorind putin / facand putine?

76 comentarii despre "Hodina"
  1. Mihai

    Poate ca e putin rusinos sa o spun, dar nu mi-am facut acel calcul la momentul potrivit. Precarul echilibru consta in familie, in munca oarecum demotivanta de noua ore pe zi si in dorinta ascunsa ca poate va fi altfel vreodata. Dar imi dau seama ca daca nu pot schimba nimic la job nu ramane decat sa accept situatia si sa ,,lucrez” cu mine. Dar uite, de la o varsta incolo nu e asa usor…

    răspunde
  2. Ana-Maria

    E greu…eu am muncit ca nebuna 10 ani, am avut un salariu mai mult decat decent, imi permiteam de toate. Cheltuiam si mult si de multe ori…prost. Vedeam ceva ce-mi placea (si erau multe, nene!) si-mi luam fara sa-mi pese ca altii nu ar fi dat atatea bani pe un moft. Acum am 2 copii mici, sunt in concediu maternitate, beneficiez de 85% din salariu (deci inca stau bine), dar nu vreau sa ma mai intorc la vechiul job. Nu pentru ca vreau hodina. asa ceva nu mai visez demult…ci ptr ca vreau sa-mi cresc eu copiii, nu soacra…nu mai vreau sa plec la ora 7 si sa ma intorc la 20-21…si cand ajung acasa tot cu gandul la task-uri…Imi dau seama ca ce vreau eu va fi platit mai putin, dar voi avea mai mult timp ptr copii. Deci incerc sa ma obisnuiesc cu gandul ca voi avea alte prioritati decat shoppingul aiurea. Ma sperie ziua de maine si o sa fac tot posibilul sa nu le lipseasca nimic copiiilor mei (deci va trebui sa gasesc echilibrul perfect!)…poate sunt un pic off topic, dar va zic si eu ce ofuri mi-a trezit acest post. Si eu vreau mult, dar nu cu sacrificiul familiei mele. Mai e ceva..daca muncesti f mult, cand te mai bucuri de bani? o data pe an in vacanta? la mall sambata cand te razbuni cumparand toate prostiile care-ti dau maximum 5 minute de ‘fericire’? Eu una ii invidiez pe taranii autentici care nu vor toate astea de la viata, vor mai putin si sunt fericiti in mijlocul naturii..acolo unde noi, corporatistii cu bani multi (am fost acolo), ajungem atat de rar…. scuze ptr lungimea postului!

    răspunde
  3. Anishka

    Eu daca fac ceva din proprie initiativa trag tare si pauza e seara cand mi se inchid ochii de somn. Dar cand mi se cere sa fac anumite lucruri ca TREBUIE…atunci pauzele lungi si dese-cheia marilor succese :D

    răspunde
  4. iperu

    bre negrule, parerea mea este ca cel mai important lucru este ca omul sa fie fericit cu programul lui de lucru si ceea ce face, indiferent daca e de 2 ore sau de 14 ore. Una e daca te trezesti dimineata si te duci la munca gandindu-te ce ai de rezolvat si alta e daca primul gand de dimineata e ca iti urasti jobul si colegii.

    Una din problemele des intalnite azi este ca multa lume isi uraste jobul si bineinteles ca de aici decurg toate problemele.

    Eu personal am avut o gramada de ani cu minim 12 ore pe zi iar acum am decis ca maxim 8 ore pe zi sunt suficiente.

    răspunde
  5. karmapolice

    dacauncesti in delir si ai multi bani, nu-ti traiesti viata.echilibrul il obtii atunci cind muncesti cu cap, si ai bani sa-ti permiti alaturi de cei iubiti micile bucurii ale vietii

    răspunde
  6. Anishka

    P.S. Imi doresc putine lucruri, doar alea marunte care stiu ca m-ar face fericita. N-as putea sa trag tare de dimineata pana seara si sa stiu ca imi permit multe, dar n-am timp sa ma bucur de ele. Cred ca important e sa te zbati pentru ceva care iti aduce satisfactie

    răspunde
  7. April

    Din pacate uneori nu mai stim care ne e limite si uitam cu totul de odihna.

    răspunde
  8. Jademan

    Doresc puţin, fac puţin.

    răspunde
  9. A.Dragos

    Frumoasa poza intradevar, si chiar induce acea stare de relaxare…de un somn profund pe acel sezlong !

    răspunde
  10. giolly

    am vrut putin mereu. dar cand am avut nevoie de mult a fost criza. ( in general astia care vor putin gasesc si motive idioate de ce nu s-a putut mai mult. iar motivele niciodata nu tin de ei)

    răspunde
  11. CALU LU FAT FRUMOS
    CALU LU FAT FRUMOS

    Stiu oameni care trag si parca stau pe loc, stiu alti oameni care nu fac mare lucru dar le vine cumva ba o mostenire, ba un job, ba o promovare, ba o nevasta avocat sau contabila care e masina de bani…Stiu oameni care au muncit, erau seriosi, trageau si care au fost dati afara. Altii care se zbat, reusesc sa adune ceva si apoi poc o belea care le anuleaza agoniseala. Asa ca nu cred intr-o relatie directa munca-bunastare. De-aia nu stiu daca merita sa-ti fu…aaa…pierzi viata personala ca sa tragi ca disperatu pentru ca cine face cartile cu destinele noastre are grija sa ajungi unde trebuie orice ai face. Cam fatalist da inca mai fac sapaturi :D

    răspunde
  12. camelcutza

    eu lucrez intr-un loc unde la ordinea zilei sunt orele suplimentare,platite e adevarat,dar obligatorii.Lucrez zilnic cel putin 11 ore,sambetele lucrez sa-mi ating targetul,salariul este peste ce castiga multi,dar nu am timp mai de nimic,pentru ca duminica nu vreau decat sa zac.nu as fi de acord sa lucrez mai putin si pe bani mai putini,imi place tensiunea si sa am deadline-uri si target-uri.

    răspunde
  13. GabiR

    Nu este intrutotul peiorativ sa iti doresti putin. Si nici nu inseamna automat ca faci putin.

    Unde mai e in ziua de azi autocontrolul (caci nu tot ce zboara se mananca si daca ramanem toata viata la nivel de excitatii, ne-o cam rezumam la atat) si modestia? Poti sa iti doresti ceva mai putin, in schimb sa faci mai multe si nelucrative, ne-aducatoare de profit, dar care ne imbogatesc altfel.

    Insa nu cred ca asta mai e o varianta dorita, ravnita, la moda.

    răspunde
  14. ioana

    am avut si perioade in care nu am avut timp de respiro,3 joburi.imi doresc multe insa sunt lucruri marunte si am ramas omul care se bucura mai mult de cele realizate pentru suflet.asta nu inseamna ca nu am facut un plan de bataie,iar cele mai frumoase vacante pentru mine sunt cele spontane si cu buget redus.de cele mai multe ori acestea sau dovedit a fi mai frumoase,neplanificate.si nu as putea sta fara nici o ocupatie doar mamica.sunt omul caruia ii place activitatea si umani cat mai multi in jur.cand simt nevoia sa iau o pauza de reincarcare a bateriilor o iau si gata.:)

    răspunde
  15. Andra

    Din fericire pt mine dupa 14 ani de munca am ajuns sa fiu propriul meu sef,insa nu muncesc pt mine ci pt copiii mei pt a le oferi acum si pe viitor ceva de la care sa porneasca un start bun.
    Pt noi,adica pt mine si pt ursu ,ne dorim putin o casa pierduta undeva in tara cu 2-3 camere,o gradina mare si cateva animale,un loc cald unde sa-mi primesc copiii si sa-mi cresc nepotii.O camara plina de gemuri si dulceturi,cam asta.
    Muncesc 13 ore pe zi insa cand ajung acasa sunt mami asa ca ma las calarita dragalita,smotocita,citesc povestea de seara.

    răspunde
  16. Digital Elf

    La munca incerc sa dau 100%. 10% luni, 10% marti, 10% miercuri, 20% joi si 50% vineri.

    răspunde
  17. Raluca Hippie

    Eu muncesc mult si nu pe bani. :P (Mda, 2 facultati+ proiecte de voluntariat cat cuprinde). Am nevoie sa ma entuziasmez si curiozitati stiintifice

    răspunde
  18. Ile

    Stii ceva? Ai vorbit exact ca un parinte :) Din punctul meu de vedere, parintii mei au tot timpul dreptate (de fapt 99% , dar hai :D ). Si mai stii ceva? :) Multumesc frumos! :*:* Mai am nevoie de genul asta de impulsuri cand sunt la ‘rascruce de drumuri’ :)

    răspunde
  19. Andrusha

    cred ca fiecare ar trebui sa faca ce simte… sunt perioade in viata cand muncesti ca nebunul si altele in care nu ai vrea sa faci altceva decat sa redevii omul de 20 de ani fara griji si fara bani. eu sunt fericita atunci cand pot sa ma bucur de satisfactia lucrului bine facut sau cand ma rasfat ca un copil care habar nu are in ce lume traieste :P

    răspunde
  20. Felicia

    Ceea ce spui tu este valabil pentru o societate normala, dar noi traim vremuri anormale. Stiu oameni care au facut facultati, masterate, si se chinuie cu 2 joburi ca sa supravietuiasca si oameni mediocri care au prins un loc caldut si o guvernare favorabila si fac bani fara sa se straduiasca prea tare. O sa spui ca fiecare isi face norocul, corect, dar ce pacat pentru noi ca traim astfel de vremuri. Eu am avut tot, am pierdut tot si am luat-o de la capat. Imi place ceea ce fac, cand e necesar lucrez si in we si invat sa ma bucur de lucrurile simple fara sa mai dau iama in haine si cosmetice de firma sau cine mai stie ce astfel de inutilitati.

    răspunde
  21. Raluca

    Cred ca pentru mine e prea devreme sa spun ca m-am hotarat intr-o directie sau alta. Momentan sunt echilibrata, compensez timpul de munca din plin cu odihna si distractie, dar cand o sa fiu pe picioarele mele (adica sa trebuiasca sa ma intretin, acum stau cu ai mei) probabil ca situatia se va schimba. Sunt o persoana ambitioasa, deci probabil ca o sa trag tare sa am ce vreau

    răspunde
  22. simonik

    e adevarat ce spui tu cabral..dar acum depinde d fiecare om…dk vor sa munceasca mult sau putin..depinde d cum doresc sa isi traiasca viata…si d ceea c vor sa faca…
    am doar 19 ani…acum am intrat la facultate…plec din orasul natal…si mi-am facut unele planuri pt viitorul apropiat…si pot sa spun k am gandit intrun fel exact ca tn…acum ramane d vazut dk pot duce pana la bun sfarsit tot c mi-am promis…

    răspunde
  23. alinuta

    Numa fetite pe aici , se pare ca doar partea feminina munceste in rromania .

    răspunde
  24. Dala

    bre dk ma apuk acum sa ti zic ce si cum despre munci cred k nu mi ajunge o zi..in concluzie sunt fffff dezamagita…imi place la job sa ma dedik 1oo% dar in schimb ce primesc???aproape nimic…deci unde inclina balanta???mai mult spre munci decat spre beneficiu..aceeasi parere o am si eu..sa mi petrec mai mult timp cu copii decat la job dar cred k toate,absolut toate trec prin stomac,,,,am dreptate sau nu???nu sunt genul sa ma vait cat am muncit sau muncesc dar cand te uiti in jur si vezi k ala sau aia kre are gura mare si e mai tupeista sau tupeist este apreciat iti vine sa ti dai una n cap(glumesc..dar m am suparat)deci in final mai bine faci ce ti place si sa ai si beneficiu pe masura(daca se poate)si viata e frumoasa si merita traita la maxim….cred

    răspunde
  25. mirandolina
    mirandolina

    buna ziua!nu prea trimit comentarii oamenilor care au blog dar tu m-ai convins sa o fac. aseara eram cu fetele ca de obicei si vb despre lucruri marete, nimicuri,bune, rele, cum ca uneori imi e mila de cuierul vechi al bunicii si ca de curand l-am vopsit sa se simta nou si fericit(da, si fetele au zis ca sunt nebuna)si mi-au zis sa intru la tine pe blog sa citesc (nu ca sa ma inzdravenesc ci p ca spui lucruri reale). am intrat si mi-a placut mult ideea ta cu pachetul de tigari si sunt convinsa ca nu exista om care sa nu se simta singur macar o data pe luna(la mine e zilnic:))). astazi in schimb nu ma simt singura cu toate ca in casa asta locuiesc doar eu si sa iti spun de ce…ma intind ? vecina de la trei face gogosi care miros atat de bine…mi-am amintit de gogosile bunicii, alea luate cu lingura si aruncate in tigaie care aveau forme ciudata si analizam fiecare gogoasa pe care o mancam si spuneam cu ce seamana caci pe „vremea” mea nu erau cunoscute formele astea :d.asa ca nu ma simt deloc singura pt ca mirosul asta de gogosi m-a dus cu gandul la clipe frumoase care mi-au ocupat mintea si m-au binedispus. gata! tu chiar spui lucruri frumoase

    răspunde
  26. Anutza

    Vorba aia”dupa munca si rasplata” dar uneori e o replica egoista,pt ca nu toti au sansa sa fie rasplatiti corect(nu musai financiar) pt efortul lor.
    Cat despre hodina…ne dorim atat de mult acele momente in care sa ne rupem de realitate,incat uitam atunci cand avem ocazia, sa ne bucuram de ele.
    Si inca ceva ce vreau sa impart cu voi,cateva secunde de fericire,am tras putin in ultima perioada…iar acum cateva minute am aflat ca am intrat la master,pe locurile de la buget.

    răspunde
  27. exilat

    nu stiu daca mi-am gasit echilibrul.

    răspunde
  28. ioana

    Ce faină e hodina, să ştii că mi-e cam dor de ea … pot sa spun ca ştiu ce inseamnă munca, şi mai ştiu că indiferent cât de greu ţi se pare un drum la capătul lui te aşteaptă o răsplată pe măsură.
    O zi faină vă doresc!

    răspunde
  29. Claudia

    Si eu m-am decis de la o varsta frageda ca vreau ce-i mai bun pe lume si am inceput sa pun mana pe carti.Atunci am inteles ca invatatura imi aduce cele mai mari beneficii.Si acum cand cu pasi repezi ma apropiu de primul an de facultate, cred tot in puterea mintii educabile.Vad in jurul meu „persoane de bani gata, pentru mine a muncit tata”, dar cand tata nu mai poate sa intretina masina, casa si distractiile se cam alege praful….Din pacate multi invidiaza aceste persoane, eu simt mila pentru ei.

    răspunde
  30. Helen

    Ca un adevarat parinte umanule si ai mare dreptate…..daca vrei mai mult,faci mai mult!cum spunea cineva ,oameni cu facultate si master au 2 joburi,trag sa aiba ceva,iar alti care abia stiu sa vorbeasca o duc bine si au tot ce isi doresc……e corect?
    Eu ma uit la mine,facultatea terminata,am 2 joburi ,trag sa ajung sa am casa mea,ca sa am un job asa cum imi doresc,dar….. nimic….astept…..si sper ,cum e zicala….”speranta moare ultima”.
    Numai bine la toti!kiss

    răspunde
  31. natalia

    ehe…doresc multe dar fac putine…am lucrat la o firma 2 ani cu urmatorul program: trezirea la 6, la 8 ajungeam la serviciu(in Buftea) si stateam pana la 4! La 6 seara ajungeam la scoala…stateam pana la 9…ajungeam acasa la 10 si ma culcam la 12-1 noaptea!
    2 ani am rezistat..5 zile pe saptamana…..apoi am cedat…era prea mult pt. mine!
    Acum lucrez part-time (in Buc.) …nu castig mult…dar am timp sa mai respir…

    răspunde
  32. raluca

    eu lucrez 7 ore pe zi fara zi libera dar am o gramada de timp liber pt mine,nici nu-mi doresc sa lucrez mai mult..am timp sa ma plimb,sa ma dau in legan,sa ies cu prietenii..sa ma bucur de fiecare zi si cel mai important este ca imi place ceea ce fac,jobul meu..si banii sunt ok..nu ma pot plange..cred ca conteaza mult sa mai ai un pic de timp liber pt tine,sa respiri..acum depinde ce iti doresti..

    răspunde
  33. Uca

    Ce-i drept din cand in cand mai avem nevoie si de „hodina”…iar de multe ori concediul nu e suficient..

    răspunde
  34. trubadurul
    trubadurul

    Din pacate Hodina va veni probabil la pensie. Mi se pare greu de conceput sa nu ai o situatie materiala f. buna si sa te multumesti cu putin. Eu unul nu as putea niciodata sa-mi doresc sa plec la ora 14,30 acasa ca e vineri si e „zi scurta”. Evident ca si munca ca nebunul (sambata si duminica asta sunt la birou) are neajunsuri si simti ca „trece viatza pe langa tine”. Cel mai mare regret al meu personal e ca muncind minim 12 ore imi petrec prea putin timp cu fetitza mea ca e o dulcica. O sa ma trezesc ca sarbatoreste majoratul si eu nu stiu cand a crescut (acum suntem doar la prima sapt. de gradi deci mai e totusi).

    răspunde
  35. dana

    am evitat mult timp sa-mi pun intrebarea asta pt ca ar fi trebuit sa dau un raspuns si sa si actionez in consecinta…….dar o sa raspund sincer desi mi-e jena sa spun cu voce tare………
    imi doresc multe, cat fac nu e suficinet si as avea resurse sa fac mai mult, insa „nu vreau sa ma stresez”.
    conceptia mea e ca sa ai ceva trebuie sa muncesti, nimanui nu i se cuvine nimic……adica ,cum iti asterni, asa dormi.
    deci muncesc de la 9 la 18.30, as putea munci mai mult si atunci as avea mai mult………….am nevoie de un mare(cu avant) sut sa ma trezesc…..
    acu binenteles ca sunt in vacanta, la fiecare 2 luni imi iau o vacanta in strainatate, ca de, sa nu cumva sa obosesc prea mult……….

    răspunde
  36. ramona

    cabrale, te rog sa ierti indrazneala de a posta off-topic, daaaar… am gasit un site extraordinar prin care m-am invartit cateva ceasuri. este un site unde lumea doneaza sau cauta lucruri pt a fi primite (gratis)www.dasiprimeste.ro . am de gand sa imi fac curat in camera si sa donez lucrurile. poate indemni lumea sa faca la fel. sunt convinsa ca fiecare dintre noi avem lucruri de care ne putem lipsi. te-am pupat

    răspunde
  37. macanta

    muncesc cand trebuie,cu odihna mai putin,dar suficient.
    dar nu despre asta vreau sa scriu.suntem tineri si trebuie sa muncim.experienta,inclusiv cea pentru viata se castiga si la locul de munca,excursiile mai tarziu.

    voiam sa te intreb pe cand episodul tata-4?nu poti spune inca in cuvinte??mai asteptam?su e prea personal ce simti ca sa ne poti spune?noi intelegem,daca e asa.

    răspunde
  38. macanta
  39. macanta

    si nu m-as vedea stand pe un sac de bani fara sa fac nimic.nu e distractiv deloc pentru mine :)

    răspunde
  40. Mihaela

    de trezit devreme imi iese doar in timpul saptamanii cand sunt constransa de servici…insa apoi dupa ce ma intorc de la servici mai lucrez cate ceva pentru ca viitorul sa arate mai bine :) si ma culc tarziu..doar cam 5 ore pe noapte si in weekend putin mai mult …

    răspunde
  41. Ilinca

    Eu inca nu stiu ce sa fac.Am doar 13 ani.Am nevoie de o parere.Am primit sansa de a merge la olimpiada de engleza,insa am uneori tendinta de a renunta.Stiu ca aceasta va cere foarte multa munca in plus,nu stiu daca voi rezista,nu am mai facut niciodata asta(ceea ce ma cam sperie,sincera sa fiu).Ce sa fac?Sau macar dati-mi niste metode de ridicat moralul,va rog:)Multumesc
    (am simtit nevoia sa va cer si voua parerea)

    răspunde
    • Mihaela

      Indiferent de cat ai de lucru in plus este o experienta din care ai ce invata chiar si daca nu vei merge mai departe . Aceste competitii te vor ajuta sa te formezi . Du-te !

    • Ana-Maria

      Du-te! Nu da inapoi de la nicio provocare! Multa bafta!

    • Ilinca

      Bun!Ma duc!:)[incepe sa-mi placa din ce in ce mai tare aici.e un loc..călduros]Va multumeeeeeeesc mult!Mi-ati dat incredere si mi-ati facut ziua mai buna.:)

  42. Buhu

    Eu am 18 ani si planurile care pe care mi le-am facut sunt destul de clare…Termin liceul, fac o facultate si dupa aia am de gand sa lucrez…muncesc pe rupte pana pot sa stiu ca le am pe toate la locul lor si apoi o sa imi intemeiez o familie.
    Nu am de gand sa plec din Romania, pentru ca tara asta merita mai mult decat niste persoane plecate 10 ani in afara, care abia cunosc banii romanesti si limba(niste ipocriti.
    Visez la multe si nu fac parte dintr-o familie instarita si nici dintr-o zona dezvoltata economic, asa ca tot ce trebuie sa fac este putina ordine in ganduri si in viitorul meu, ca sa zic asa.
    Articol asta mi-a deschis putin mintea.Multumesc Cabral!

    răspunde
  43. Pingback: Inspiratie : Alex Mazilu - Daily Photo Blog

  44. luminitza

    sa spunem ca partea matreiala nu ma intereseaza atat de mult ,cat un comfort fizic-psihic personal care sa-mi permita sa nu mor de foame, sa vad multe expozitii, filme, cunosc oameni mitsho, de calitate,punem proiecte pe picioare.si sa nu ma plafonez cum incepusem in tzara:-(
    bine sigur nu generalizez,se poate trai frumos ca agent imobiliar sau inginer de constructzii, dar in tagma mea totul era si este din pacate cam gri in ro.

    răspunde
  45. Anca

    Eu muncesc, si acum incep ultimul an de facultate. E destul de nasol, ca muncesc in timpul saptamanii, iar in cele mai multe dintre weekend-uri sunt la facultate.

    Si am decis ca dupa ce termin facultatea asta (de Business), sa o fac si pe a doua (Psihologia), daca tot m-am obisnuit cu ritmul.

    Si cand mai prind cate un weekend liber, ma duc la schi sau la balaceala, in functie de sezon. De-o viata ma chinui sa invat sa dorm putin si bine, dar tot nu imi iese. Tot mult si prost dorm, cand am ocazia.

    Desi, daca ar fi dupa mine, ar trebui ca pana la 40 , 45 de ani sa fim pensionari, dupa care oricum nu mai avem prea multe de facut, deci putem sa lucram. :)

    răspunde
  46. Sorin Moroianu
    Sorin Moroianu

    Salut prietene,
    imi doresc sa traiesc decent, dar in acelasi timp incerc sa scap de consumerism(cum zic englezii) si sa ajung la un moment dat sa nu mai trebuiasca sa muncesc atat de muulte ore pe zi. Poate ca voi reusi, poate ca nu dar cert este ca m-am hotarat sa incerc :). Ar fi muult de discutat pe tema aceasta.. in schimb recomand o carte How to be free scrisa de Tom Hodgkinson.

    Toata stima .. >:D<

    răspunde
  47. mady

    inca mai caut acel echilibru.imi ajut parintii cum pot sa ne fie mai bn.Sa ai trebuie sa te razbati,depinde de gandurile fiecaruia,viata trebuie infruntata ca nu mereu este roz.Vb celor de la Parazitii,prea multi romani cred in 6/49 insa daca traiesti cu speranta asta nu ajungi nicaieri…o seara frumoasa

    răspunde
  48. DeeDee

    Subscriu la majoritatea comentariilor de pe aici…
    Eu fac parte din categoria celor care trag mult pt ca isi doresc mult(e). Lucrez de prin facultate, daca meditatiile si traducerile pot fi considerate joburi. Am trecut prin cateva joburi lejere, dar care simteam ca ma plafonau, apoi prin altele mult mai exigente, cu sefi si mai exigenti, cu multe ore peste program, cu deadline-uri criminale si task-uri idioate.
    Pentru o perioada (suficienta!) am fost organizator de nunti la cel mai mare hotel de 5* din Bucuresti. Era o munca superba, niciodata monotona, niciodata plictisitoare, dar… in fiecare dimineata ajungeam la serviciu la 7.30 si plecam la 23.30, pentru ca efectiv 9 ore pe zi nu imi ajungeau pt tot. Punctul culminant erau weekend-urile, cand eram acolo de la 11.00 pana la 2.00-3.00 (noaptea urmatoare) :( . M-a cam rapus oboseala in cele din urma si m-am hotarat sa ma desprind, sa fac ceva si pt mine. Nu pot sa uit prima saptamana dupa demisie, in care am vazut centrul orasului ziua… si imi amintesc cat de socata am fost sa descopar o multime de constructii noi, magazine, cafenele, baruri… Eram ca un copil de la tara, care nu mai fusese in capitala niciodata :|
    Acum am un program incarcat, dar reusesc sa evadez pana se insereaza si am timp si pt mine si pt iubitul meu si pt lucrurile care imi plac. Nici acum nu am un singur job :)) , dar asta e… Vreau casa aia pe care mi-o doresc! :D
    Succes tuturor! Si nu uitati de visurile proprii! :) :D

    răspunde
  49. Anka

    foarte interesant topiu ,cat si comentariile.
    Ma bucur ca mai sun oameni care isi propun tinte d atinssau obiectiive,cum vreti sa le spuneti.Plc dimineata de acasa la borou undeva in jur de 8 jumate si ma introc de regula pe la 8 seara , mai sunt zile cand ajung si la 10….muncesc pentru am niste oiective bine stabilite in viata. fac parte ditr-o famili normala, nu pot sa zic ca mi-a lipsit ceva in coplilarie ins aniciodata nu au avut posibilitatea parintii mei sa imi ofere mai mlt decat strictul necesar, asa ca la 18 ani mi-am propus multe pe termen lung cum ar fi a imi iau o casa, masina, sa am un job bine platit, sa fiu o persoana cunocuta , sa pot s aimi permit sa merg in vacanta , asa cum spuneai si u la leneveala, etc… termen lung atunci la mineera ca pe la 30 de ani , ca nu prea stiam eu cu ce se manaca viata :)… ulterior , dupa ce m-am dus la facultate si a vazut e este in jurul me , ca imi doream atat de multe si nu aveam acces la ele , am inceput a muncesc …mrgema la facultae si la servici, insa nu reuseam sa imi ating scopurile mele, dorntele sa mi le satisfac… am reusit sa am un job foarte bine platit la varsta de 20 de ani, munceam de mi se facea rau , mergeam si imi dadeam examenele la facultate,ca no trebuia a o termin, hartia aia imi trebuia musai… in fine , la 24 de ani mi-am luat casa, mult visata mea casa , in care sa ma simt bine sa ma rasfat , sa m relaxez dupa 10-12 ore de munca…ok un obiectiv atin, mai urma masina, visul meu era marca bine cunoscuta, mercedes C 200 Avangadre , iubea masina aiai , cand ma trezeam dimineata si cand ma urcam in taxi sa merg la birou imi ziceam lasa ca peste doi ani o sa iti cumperi si tu masina visurilor tale(nu vroiam sa imi iau altceva), la 25 de ani si jumatemi-a luat masina visurilor mele , intre timp mi-am schimbat job-ul i faceam ceea ceimi doream sa fac de pe la vreo 16 ani si anume sa am un job in banca . am evoluat foarte repede in funci si bineinteles si salariul pe masura… cu postul acesta mi-ai trezit multe amintiri , acuma am 27 de ani am casa, masina, viata sociala, sunt o persoana cunoscuta (asa cum visam cand eram mica), am bani incat sa imi permit sa fac doua concedii faine pe an in lume, uite anul acetsa am fost 2 saptamani in SUA, Hawaii si doua saptani in Egipt, aproape in fiecare wknd plec pe undeva , cam o data pe luna fug cate un wkend prin europa.
    Ca sa imi indep[linesc visele sunt necesari bani si bani multi, ca s aai bani trbuie sa muncesti iar ca sa ai suficienti cat sa iti atisfaci poftele trebuie sa muncesti de sa ajungi sa nu maistii cum te cheama seara cand ajungi acasa, sa cedezi nervos, sa plangi inainte de a adormi , iar dimineat sa te trezesti si sa o iei de la capat cu capul sus …
    SArificii faci in viata , si faci multe mai ales daca vrei sa te ridici pe picioarele tale si daca nu aisprijin de nicunde,iar pentrumine sacrificiul pentru toate astea este viata mea personala, familia , tot ce tine ca sa fii pe deplin fericit.
    Citeam un comment in care spunea un prieten ca munceste mai putin, nu castiga bine insa are timp de viata personala, cel putin asa am perceput eu … hmmm ce este aia viata personaa, cand cobori dintr-un avion urci in altul , pleci in delegatii cate doua saptamani , conduci cate 500km /zi , mai tii si cate o sedinta in ziua respectiva… deci nu exista viata personala…
    Ei Cabral si cum spunea in postul „mai ramai…” ajungem sa fim singuri si sa suferim … Ajung de multe ori seara tarziu acasa terminata si nimni nu ma intreaa daca sunt ok, nimeni nu ma intreaba daca am reusit sa mananc in ziua respectiva, nimeni nu ma intreaba daca vreau a fac ceva deosebit, nimeni nu ma suna sa ma ntrebe daca vreau sa ies in oras pentru ca ei sunt siguri ca sunt aterizata prin capatul celalat de tara, nimeni nu ma tine in brate cand am nevoie…. Da, pec in vacante , in vacantele la care visam cand eram mica, am vazut aproape toat lumea, dar ce folos daca nu impartasesc cu cineva acel mununate trairi , sa ma bucur de le alaturi de cineva?
    si acum am obiective stabilite foarte bine insa din pacate acestea nu le pot cumpara , cum am facut cu celelalte…pentru ca oate timeau de cato bani ai in cont , sau daca poti sa iti permiti sa faci o rata pe vre 20 de ani ca sa platesti l casa … aici sunt alti factori care nu tin de mine direct , cel putin asa cred ….
    Ei si acum te rog sa imi raspunzi la intrebarea mea: se merita sa iti sacrifici viata personala pentru ceea ce visam , mai ales pentru lucruri materiale , daca te bucuri de unul singur de ele?
    P.S: plec in octombrie in Brazilia (RIO) o saptamana sa lenevesc… singura… Iti spun ca este oribil, dar este un alt loc la care visez ….. nu era ma fain daca in loc de un „sezlong” erau doua ?

    răspunde
    • basic_instinct(s)
      basic_instinct(s)

      Anca, cineva/ul potrivit il vei intalni la un moment dat. mai corect pus, la momentul potrivit. singuratatea de care vb sigur are un rost. multe detalii ce tin de evolutia noastra se pun la punct cu adevarat fiind singuri. neavand ajutor din exterior, fiind in inferioritate numerica. totodata nu uita ca lucrurile importante nu sunt niciodata intamplatoare. bucura-te de ce ai (mai ales libertatea!!), ofera si altora din energia ta si nu te preocupa pentru viitor. doamne-doamne are un plan pentru fiecare. care nu este identic pentru toti.
      p.s. saracia nu este o conditie necesara a fericirii.

  50. Denisse

    Eu sunt inca la inceputul facultatii,una destul de grea (dupa cum imi spun altii,mie mi se pare ok) si lunga.stiu ca am mult de tras sa o termin,la fel de mult pana voi avea un job „calumea”,unde voi avea putere de decizie,apoi urmeaza munca fara incetare pana se termina un proiect,apoi de la capat;vorba aceea,”beneficiarul nostru,stapanul nostru”.Recompensele,vor fi pe masura,zic eu. Visez departe,de ce nu?sunt la inceput de drum,imi permit,si ma face sa merg mai departe.

    răspunde
  51. Pingback: O nouă săptămână « Noaptea iguanei

  52. maura

    Imi place mult tema abordata.
    Eu lucrez de la 9 la 17 un job, de la 18 la 20/22 al doilea job, seara acasa, al treilea job: curatenie, mancare, spalat, etc) si in weekenduri cursuri de la 9 la 13.

    Eu zic ca am cate putin din fiecare: am un job din care castig bani, un job care imi ofera satisfactii profesionale, un curs care ma ajuta sa ma dezvolt si o casa calda cu un suflet cald si rabdator pentru care mi-as da fiecare ora de somn.

    Am gasit un echilibru cat de cat si sunt multumita cu viata pe care o am. Sezlongul acela, asezat pe margine unui rau, va fi al meu curand :)

    răspunde
  53. Cristi

    Frate, teoretic e foarte frumos ce zici.
    Sa muncesti, zi de vara pana seara…etcetera,etcetera…yada-yada-yada, bla bla bla…..
    Dar una e sa muncesti la un birou(cazul fericit), nu mai zic de cei care muncesc-muncesc (ad literam) , si una e sa prezinti o emisiune(oricat de multa „munca: implica si asta: nu mi se pare ca e mare smekeria…..bine, tre’ sa ai ceva papagal, spontaneitate,etc…dar pt un tip trecut prin viata, nu e big deal), sa mai fii MC in vreun club,2,3…..mai cunosti vreo pussy, mai o bagare in seama…..mai o prezentare de moda…banii se fac,iar munca e placuta….utilul cu placutul……
    Asa ca nu se compara lucrurile…..
    Plus ca: si daca muncesc 14 ore pe zi, 7 zile pe saptamana….what the f### ?
    si pe urma cu ce raman, frate? ia sa-mi zici si mie, te rog…..cu ce raman io dupa acest kin…pai e firma lu mama sau a lu tata, sa ma stresez atat?
    ajung la 35 de ani, sa zicem, mare bazat…2000 de euroi pe luna…..dar anii cei mai frumosi vor fi trecut deja …..

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Este ca asa pare din exterior? Te cred si nu ma atac, imi dau seama ca de n-ai legatura cu domeniul nu ai cum sa simti cata munca implica… Si daca tu crezi ca trezirea la 6 dimineata si culcarea la 1 noaptea, zi de zi, 6 zile din 7, e plimbare la sosea… iti spun eu ca nu e, orice munca ai „presta”.

      Cat despre „firma lu’ mama”… discutia cred ca ar trebui purtata altfel… de banii aia, ce-ti poti permite?

      Dupa cum spuneam, depinde de ce-ti doresti de la viata. Cand iti vei dori o masina nu-stiu-cum, o casa numai a ta, vacante in locuri „altfel”… o sa vezi ca numai tragand cu dintii poti ajunge la ele.

  54. delia

    Tot ce mi-am dorit pana acum,am tras si mi-am facut.Singura.Cu munca.MUUUUULTA MUNCA (casa,servici stabil si bine platit,copii,).Singura dorinta neinplinita am avut-o pana pe 18 septembrie anul acesta…sa intru la doctorat la zi.Si am intrat.Acum urmatoarea ar fi sa mai si termin cu brio.Va anunt cand se va intampla.
    DA,VREAU MULTE DE LA VIATA!!!!!!

    răspunde
  55. bogdan

    Munca si hodina in aceeasi proportie – asa mi-am gasit eu echilibrul.Nu-i bai daca balanta inclina uneori inspre hodina pt. ca ma cuprind remuscarile si ma determina sa muncesc mai cu spor:)

    răspunde
  56. geretus

    :)
    Ca de obicei prezinti 2 extreme… Da, stiu, ca sa inteleaga omul mai bine..
    Dar totusi, cred ca in realitatea trebuie sa existe un echilibru intre cat muncesti, ce-ti doresti de la viata, si timpul sa te bucuri de ceea ce-ti doresti de la viata…
    Cu alte cuvinte, ce rost are sa muncesti zi lumina si in weekend sa dormi ( pentru ca esti rupt) si timp sa te bucuri de ceea ce initial iti doreai de la viata sa nu ai…
    Ca nu cred ca munca 12/24 este telul in viata cuiva…vb de oameni sanatosi la cap…

    răspunde
  57. eratikon

    Muncesc si fac planuri. La astea doua ma pricep. Punerea in practica, insa, tine de prea mult real de care nu mai vreau in viata mea. (comentariul nr. 3 – sa zicem)

    răspunde
  58. somerio

    Eu nu mi l-am gasit inca si nici n-am timp sa-l caut :))

    Apropos… toata saptamana asta sunt intr-un curs si tare o sa-mi lipseasca blogul tau… s-al meu :))

    răspunde
  59. sergiu MD

    hey…va salut p toti..si am o intebare: CE FACI ATUNCI CAND iti propui sa ajungi undeva, iti cunosti f bine obiectivul si stii ce trebuie facut pt a ajunge la el, DAR….. esti „LUAT DE VAL”, si NU reusesti sa te tii de promisiunile si de prioritatile pe care sti clar ca trebuie sa le respecti pt a ajunge unde doresti?? va interb asta pt ca eu sunt student la medicina (an 4) si desi stiu bine ce vreau de la viata, nu reusesc sa fac atat cat imi doresc si cat ar trebui sa fac pt a fi cu adevarat un medic bun, si simt ca trece timpul pe langa mine, simt ca pot mult mai mult dar nu reusesc sa ma mobilizez cum ar trebui. :(
    mai trece cineva prin aceeasi situatie? ma ajutati cu un sfat? :) multumesc anticipat!

    răspunde
  60. Lirca

    Fain articol…uite, acum si eu trag tare cativa ani, dar mai incolo, peste vre-o 10-15 ani o sa am si eu sezlongul ala…de fapt nu, o sa fie unul din ratan, asezat pe terasa casei mele de pe care sa imi beau in fiecare dimineata cafeluta.

    răspunde
  61. Corina

    Eu sunt de partea celor care muncesc..Am invatat din viata ca nu pot obtine nimic fara munca..Imi doresc o vacanta?ok,muncesc x luni!Imi doresc un parfum mai scump?din-xluni..
    Sa fim realisti,banii nu pica din cer..
    Nimic nu e mai placut decat sentimentul pe care-l ai in mom in care ajungi la destinatia dorita si stii k ai ajuns acolo datorita muncii tale..chiar se merita in mom acela toate zilele petrecute muncind..

    răspunde
  62. mada

    desi vizitez de ceva vreme acest blog asteptand cu nerabdare o noua zi pt a vedea ce mai posteaza prietenul nostu cabral ,azi incerc si eu sa ma bag in seama cu o invatatura ce am gasito de dimineata cand mi-am deschim e-mail

    – Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun…
    Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu mai bun ?
    Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine ?
    Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse :
    – Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea…Apoi, dupa o mica pauza adauga :
    – Daca insa m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
    – Aaa… incantat sa va ajut – baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
    – Bine – incuviinta batranul invatat. Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand :
    – Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un banut de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
    Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit.. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea. Doar ce apuca sa le zica de banutul
    de aur , unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele. Un mosneag i-a explicat cat de scump este un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe
    inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un banut de aur, asa ca refuza oferta. Dupa
    ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
    Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poatã scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. Intra cu capul plecat.
    – Imi pare rau – incepu el – dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
    – Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! – spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!
    Flacaul incaleca si pleca in goana…
    Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila prinsa cu ochiul, il rasuci si apoi zise :
    – Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pentru acest inel.
    – Cuuum, 58 de bani de aur ?!? – exclama naucit tanarul.
    – Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 70, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
    Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
    – Ia loc, te rog – ii spuse acesta dupa ce-l asculta. Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta.
    Spunand acestea, lua inelul si si-l puse din nou pe degetul mic.
    – Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si
    asteptand ca multi oameni care nu se pricep sa ne evalueze…
    Povestea aceasta este dedicata acelora care zi de zi se straduie, lustruind cu migala, sa adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezinta si sa realizeze valoarea pe care o au. Amintiti-va mereu cat de mare este valoarea voastra, chiar daca multi din jur va ignora sau par sa nu-si dea seama cat sunteti de pretiosi…

    răspunde
  63. Dan

    Dorind mult/ facand putine. Recunosc. Patetic.

    răspunde
  64. DANITZA

    SUPER FRUMOS…SI ADEVARAT

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.