[n-am gasit fisierul doar audio pe Trilu sau prin alte parti. Asa ca pun de pe YT. Play si citeste, de ai chef…]
Singuri. Asa suntem, singuri. Oricat de mult ne-am minti, nu suntem furnici, si astfel, sa avem o constiinta comuna,o gandire comuna, sa ne cunoastem unii pe ceilalti prin acelasi streaming continuu de informatie la care am fi legati concomitent, pentru totdeauna.
Suntem indivizi. Capsulati si pecetluiti intr-o lume proprie, cu ganduri individuale, framantari personale, chinuri sau bucurii chinuit exprimate celorlalti.
Suntem singuri dar nu neaparat singuratici. Si asta este alegerea noastra, este nastrusnica solutie prin care ajungem sa nu fim condamnati la mutenie, surzenie, sihastrie.
Interesant este ca, in pofida aglomerarilor umane in care traim, insingurarea prospera. Si asta mai ales datorita societatii care este randuita – da, tot de noi – total anapoda. Si ajungem sa facem ceea ce vedem in toate stirile televiziunilor, bate in dinti, cutite in rinichi si topoare pe ceafa.
Problema este ca nu mai e nimeni pe-aici care sa incline balanta si in partea buna. Nu mai vrea nimeni sa fie pe partea BINELUI, in ziua de azi daca esti bun – esti prost!, spun toti privind incruntati catre alti ochi, incruntati si ei.
Am vazut comentariul asta aseara, ma pregateam sa plec la treaba (MC intr-un club) si am intrat sa vad cum a fost primit postul Sambata.
Si, in prima faza, am avut reactia pe care am ajuns, din pacate, s-o avem toti cand vedem un alt uman in… incomfort. Am spus “Au, naspa!” si am plecat cu mouse-ul in josul paginii, sa vad si restul. Am citit, am inchis Firefox-ul si i-am dat shut-down utilajului… dar gandul ala nu ma lasa in pace.
– E in camin, curent nu e, e singur-cuc si n-are nici macar o tigara…
– Nu e tragic, nu e singurul, va supravietui…
– Dar io ce fapta buna am facut azi? A…. pai, am facut aia.
– Da, asa e, ajunge.
– Ba nu! Am mai facut si halalanta…
– Aha, deci sunt doua… e clar, esti un erou, anul asta ai terminat cu alea bune, nu? Hai, plescaie multumit si tai-o la munca!
– Mda, am dreptate. Cred ca aste lucruri mici fac diferenta intre… Lasa amageala si misca!
Am deschis calculatorul iar, pan’ la urma am reusit sa comunic cu Radu, am aflat unde e, ne-am sincronizat si… m-am dus sa-i las un pachet de tigari. Nu e vorba de bani, pe bune, vorbim de 8 lei. Nu e vorba de timp, a fost un ocol de 20 de minute (bine, intre noi fie vorba, o sa radeti pe finalul postului). Nu e vorba de vreun mare efort, sa conduci o masina misto printr-un oras pustiu e chiar… placut. Deci, daca ma intrebati pe mine… n-am facut nimic! Sau, ca sa nu fiu fals-modest, n-am facut mare lucru, nimic deosebit, nu iau in calcul vreo statuie…
I-am dus omului un pachet de tigari, ne-am strans mainile in fuga, am incasat cu amandoi ochii zambetul ala larg pe care-l avea pe fata si in ochi atunci cand am ajuns si… am taiat-o la treaba!
Ce incerc eu sa zic aici?
In primul rand, Radule, nu e vorba de “respect” si de statui. Nu, nici gand.
Si mai incerc sa bagui ca nu trebuie sa faci lucruri mari pentru a schimba lumea in bine. Nu trebuie sa muti munti, sa asanezi mlastini sau sa salvezi din saracie o tara africana. Daca poti sa faci astea, fa-le, normal! Dar nu inseamna ca daca nu poti sa le faci, n-ai cum sa schimbi lumea.
Poti schimba lumea asta in bine facand cate un mic lucru bun, pentru cineva, in fiecare zi. Sa dai un “Buna ziua!” mai cald, sa lasi Renault-ul ala sa treaca inaintea ta, sa-ti faci timp sa stai de vorba cu un prieten care are nevoie de asta, sa… faci acele lucruri mici care atunci cand sunt adunate devin un lucru mare, si bun, care schimba la randul lui mai departe alti oameni in bine.
Atat iti spun: fa in asa fel incat oamenii care-ti ies in fata sa zambeasca datorita tie. Si-ti promit ca si tu vei ajunge sa zambesti facand asta.
Dar nu-ti pot promite ca faptele tale bune nu vor ramane nepedepsite. Pentru ca, vezi-tu, aseara cand tropaiam in drum spre Radu m-a oprit Politia.
– Buna seara! A, Domnu’ Cabral. Stiti de ce v-am oprit, nu? Ati fost surprins de aparatul radar cu 72 de km/h pe o portiune de drum unde limita este de 60 km/h. Va costa 60 de lei si 2 puncte de penalizare…
Am dat actele, am platit pe loc, am semnat PV-ul si i-am dat cadou un CD cu Cream, aveam doua. A fost simpatic omu’…
UPDATE (22:56): e cineva din Cluj, dispus sa faca cadou o bomboana cu caramel, pe-aici? Daca da… sa ridice mana printr-un comentariu.
S-a rezolvat. Oana, vezi ca-ti trimite Geanina bomboana aia cu caramel… sa nu te mai simti singura in Cluj!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.