Sari la conținut

Eu am visat sa fiu liber, sa alerg, sa fug, sa nu ma tina nimeni si nimic… ma duc in fiecare zi la munca, dupa un program fix, fara exceptie, stiu inca de dimineata ce voi face la 21:44:35 (promo de direct). Imi place munca mea, ma duc cu drag, am colegi misto, nu caut mai mult… totusi, e o diferenta…

Am visat sa fiu cel care are puterea sa aleaga, sa refuze ce trebuie, sa faca numai-si-numai ce simte… Am puterea sa refuz multe, iau decizii, ma lupt cu ce trebuie si fac de multe ori lucruri pentru ca asa simt. Insa in fiecare zi trebuie sa fac cate ceva din ceea ce este necesar… parca, totusi, e o diferenta.

Am visat sa fiu in stare in orice moment sa las totul in urma, sa nu ma intereseze, sa fiu eu mijlocul universului meu. Am un copil, singura mea comoara, nu exista nimic mai important decat acel mare suflet dintr-un mic omusor care, atunci cand ma striga Tati! ma face cel mai fericit om din lume. Este infinit mai mult decat am sperat si dorit… dar iar, nu e ceea ce visam – prosteste acum vreo 20 de ani.

Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi? Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei? Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi? Merita planul tau sa-l respecti intocmai?

Daca ma intrebi sunt fericit… totusi, ma gandesc cateodata la faptul ca sunt altfel decat ce visam, prosteste sau nu, in copilarie. Greseam? Nu greseam? Nu stiu, dar trebuie sa plec la serviciu.

P.S. – daca ai timp, daca ai chef, daca simti… raspunde printr-un comentariu la intrebarea de mai sus. Dar, te rog, lasa ipocrizia care, cu siguranta, iti da tarcoale si fii sincer cu tine, cu mine, cu noi. Altfel nu are niciun rost. Multumesc.

120 comentarii despre "Diferenta dintre ce-ai visat si ce traiesti"
  1. PussyCat

    nu mi-am indeplinit inca toate visurile dar mai am tot timpul din lume…

    răspunde
  2. katmai

    yep. am visat sa pot sa lucrez pt mine, sa nu am un sef, si sa reusesc sa imi indeplinesc treptat visele. e un loop dar merge :) sper sa continui la fel.

    răspunde
  3. katmai

    PS: uram sa ma trezesc de dimineata la 6 sa merg la birou :D

    răspunde
  4. aiureantramvai

    Raspunsul e cam complex pentru a incapea in citeva rinduri. O parte e mai bine decit am visat, o alta parte e departe de ceea ce am visat. In plus, cind ma visam dar nu ma faceam inca era inainte si imediat dupa Revolutie. Nu prea incapeau multe in imaginatie pe atunci.

    Am pierdut citeva batalii. Una cu corpul, mi’as fi dorit un control mai bun asupra lui. Alta cu mintea, mi’as fi dorit’o mai antrenata decit a ajuns. Altele le’am cistigat, de exemplu faptul ca acum sint atit de independent pe cit poate fi un om care traieste in lume.

    Una peste alta, imi dau seama ca, in conditiile date, o parte din esecuri se datoreaza si faptului ca am visat la prea multe, pe prea multe planuri.

    Dar per total este mai bine decit ar trebui sa ma astept, mai ales ca am refuzat sa plec din Romania, lucru care mi’a blocat citeva drumuri.

    răspunde
  5. iperu

    cred ca e mai important daca ceea ce simti in sufletul tau se potriveste cu ceea ce faci si modul in care esti perceput din exterior.

    fiecare om evol… trece prin diverse faze, se schimba in continuu, deci este normal ca visele lui sa se schimbe, si o data cu ele si realitatea din jurul lui.

    la orice varsta suntem consecinta faptelor noastre, si fara sa fii trecut pe unde ai trecut la 10,15,20 ani nu ai fi ajuns astazi unde esti, deci bucura-te pentru ce si cum gandeai cand aveai 20 ani.

    răspunde
  6. Jademan

    Deci,… :) Înainte nu eram mulţumit de ceea ce eram; acuma să mă topeşti cu paru’ şi nu pot să fiu nemulţumit! Sunt aproape total absolut liber! Tre’ s-o rezolv p-asta cu banii… :D

    răspunde
  7. Jademan

    Aoleo, ce-mi place blogu’ lu’ ăsta!… :) :D

    răspunde
  8. Andrei

    Tocmai de asta exista diferenta intre vis si realitate!

    răspunde
  9. Denisa

    Da, spre surprinderea si bucuria mea totodata, fac chiar mai mult decat speram la varsta aceasta. Nu este nicidecum meritul meu, intrucat am fost binecuvantata cu cea mai frumoasa familie care poate exista. Nici nu spun ca merit lucrurile bune pe care le am, dar e bine sa simti ca viata nu se curge aiurea, ca e Cineva care le pune pe toate in ordine, mai devreme sau mai tarziu. Sunt si nemultumiri? Mereu vor exista, dar daca urmaresti mereu ceva, vin si satisfactiile.
    Imi place tare mult blogul tau si ma bucur ca am reusit sa iti citesc toata arhiva inainte sa se intample ce s-a intamplat. Toate cele bune!

    răspunde
  10. Ani

    Visam sa ajung doctorita (asta pe la gradinita), dupa care mi-am dat seama ca cel mai mult imi palce sa calatoresc… si totusi acum lucrez cu cifrele. Imi place contabilitatea, dar nu e job-ul meu „de vis”… sunt la inceput, mai am inca timp (sper)…

    răspunde
  11. Mihai

    Uneori ma iubesc, alteori ma detest..dar sunt fericit si multumit ca ma striga cineva ,,tati”, asa cum spuneai si tu. In privinta planurilor..stiu si eu ? o fi bine sa ai un plan ? Poate ca da, asta te indeamna sa lupti si sa visezi..O zi frumoasa iti doresc !

    răspunde
  12. MARIA

    UN VIS MI L-AM INDEPLINIT DEJA. :D
    MAI AM VISE. SI AM SI TIMP.
    SI SUNT FERICITA. :)

    răspunde
  13. Anne

    O parte din vise s-au realizat asa cum mi-am dorit, dar mai avem..speram ca timpul sa le rezolve, nu?

    răspunde
  14. Sony

    Eu zic ca „liber” e un cuvant pe care unii cu IQ mic gen cabral cred ca e o stare pe care au atins-o. Evident daca acum 200 ani erai sclav pe plantatie, faptul ca acum traiesti in Romania cred si eu ca pt tine e libertate

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Vai, fratele altcuiva, cat esti de praf! Dar asta nu e incredibil… am mai vazut.

      Superb este ca, totusi, poti sa folosesti un calculator si reusesti sa te faci de hAhAt si cibernetic!

      Mama lor de sinonimii, uite-asa incurc eu prostii, prin 3 vorbe, si-atunci isi petrec, saracutii, toata ziua cu creierii inodati.

  15. rebirth

    faina intrebare. intrebari, de fapt.
    greu de raspuns in cateva cuvinte, dar o sa incerc.
    nu, nu sunt ceea ce am visat sa fiu. asa cum nu cred ca e nimeni pe lumea asta care sa poata afirma asta. da, incerc. da, reusesc in multe situatii. dar sunt momente in viata in care trebuie sa faci compromisuri. altfel spus, sa faci altfel decat ceea ce esti. si faci asta sau din tot sufletul, atunci cand e vorba de o persoana draga, de exemplu (si atunci lupta practic nu exista) sau constrans de realitatea in care traiesti, de reguli (si aici decizia de a face un compromis poate fi ceva mai grea). atunci cand ai un crez e usor sa lupti. mie imi place cum sunt, ce sunt. si sunt multumit de cele mai multe decizii facute in viata. oricum, fiecare ‘chestie’ (nu stiu cum sa ii zic) ce o facem in viata, chit ca vine din suflet sau e o influenta a societatii ne transforma. insa tine doar de noi sa fim asa cum vrem. sa alegem acel (subtire) echilibru intre dorinta/vis si realizare…

    răspunde
  16. irina

    Pai si eu visam sa fiu una din componentele trupei ABBA,sa am o somptuoasa vila subterana,sa locuiesc macar pentru juma’ de an in India si cate si mai cate…Dar,nimic din toate astea…

    răspunde
  17. OTipa

    Cred ca discrepanta cea mai mare e intre cum imi imaginam Viata cand visam si cum e ea de fapt..daca, material, visele devin realitate, spiritual mai greu. Oricat de liber ai vrea sa fii, nu ajungi niciodata la libertatea din copilarie.Nu cred ca voi avea luxul de a nu face niciun fel compromisuri. O vorba zicea ca „nu trebuie sa faci ce-ti place, ci sa-ti placa ce faci”..

    răspunde
  18. Mike

    Salutari Cabral, salut tuturor.
    Cu totii am visat la ceva cand am fost mici… Eu vroiam de exemplu sa fiu excavatorist :))… Bine ca acesta nu s-a indeplinit!
    Oricum, pe masura ce ne maturizam apar alte scopuri pe care dorim sa le atingem si de fiecare data cand ne indeplinim un tel deja dorim sa realizam altceva ce are stacheta si mai sus.
    Cu totii avem vise, insa e pacat ca cele mai multe dintre ele nu se vor indeplini din diverse motive.

    Numai bine.

    P.S.: Super blog, doar ca imi placea mai mult vechiul template.

    răspunde
  19. Roxana

    …nope, nu sunt in totalitate asa cum visam sa fiu…a fost o perioada in care m-am tot gandit ce as schimba daca as putea da timpul inapoi…si intr-un final mi-am dat seama ca n-as schimba nimic, pentru ca ar inseamna ca in prezent eu sa nu mai fiu ceea ce sunt acum…si imi place cum am evoluat…cred la asta se reduce, la acceptare: lucrurilor care s-au intamplat,compromisurilor pe care le-ai facut, omului care ai devenit…e posibil ca intr-un final sa fiu better decat am visat…in acelasi timp pot sa spun ca am trait lucuri pe care nu am indraznit sa le visez…

    răspunde
  20. Nikolette

    Eu, eu inca sunt departe de ceea ce vroiam sa fiu in copilarie. Pe atunci, cu naivitatea pe care o aveam imi doream sa fiu biolog marin sau egiptolog…intre timp lucrurile s-au cam schimbat si am devenit inginer. Nu zic ca nu e bine, dar as vrea sa fac altceva…inca nu stiu ce dar sper sa descopar in curand. Ca om, o spun cu sinceritate ca simt ca pot mai mult. Parca de multe ori ma pierd in rutina zilnica si uit ce vreau si unde as vrea sa ajung. Mi-ar placea sa schimb cumva lumea in bine. Toata viata mea am simtit ca sunt speciala, inca o mai simt cateodata si nu vreau sa pierd acest feeling. Sa stii Cabral ca subiectul acesta m-a pus un pic pe ganduri. Multumesc…

    răspunde
  21. Bigdaddy

    Toata copilaria si mai apoi adolescenta mi-am dorit sa explorez, sa cercetez, sa lucrez cu animale…cred ca mi se tragea de la episoadele cu Jacques Cousteau si Calypso a lui. In perioada liceului am excelat la biologie si geografie. Dupa armata(1985)a trebuit sa-mi castig painea, altfel eram un parazit conform legilor de atunci, asa ca am lucrat in diferite „fabrici si uzine”. Ulterior am devenit economist, lucrez intr-un birou si visez la ziua cand, dincolo de toate hamurile cu care sunt legat, voi putea sa-mi traiesc pasiunile.

    răspunde
  22. Simona

    Nici eu nu sunt ceea ce mi-am dorit sa fiu…era o perioada in copilarie cand imi doream sa devin o femeie tare importanta…se pare ca e pas..apoi am vrut sa ma fac artista, nu vedeta, artista..picturi, fotografiat din-astea…nu mi-a iesit nici asta cu toate ca talent este din plin …si pentru ca nu am reusit toate astea am devenit inginera…Am reusit in schimb sa imi implinesc o parte din multele vise…sa calatoresc si sa cunosc multa lume …sper sa reusesc in continuare…
    Si cred ca mai am timp sa devin si artista:d….macar la mine in camera daca nu una pe care sa o cunoasca toti

    răspunde
  23. Mica

    – In nici un caz nu sunt ce am visat(si fara sa am prea multe pretentii)
    – Nu fac ce vreau ,decat foarte rar
    – M-am saturat sa mai lupt in tara asta
    – Nu mai merita nimeni nimic…..
    Vorba lui Chirila M-am satuuuuuraaaaat!

    Si toate astea poate, pentru ca am 47 ani!

    răspunde
  24. ZDO

    Ohhhhh man, intr-adevar putine lucruri pe care mi le-am dorit sau si infaptuit, asta tine si de nivelul telurilor pe care le are fiecare, insa sper ca sunt pe drumul cel bun iar in final va fi totul bine. Bafta! PACE&IUBIRE….

    răspunde
  25. daria

    de aproape un an imi pun aceleasi intrebari.pana acum m-am lasat purtata de val.am lucrat la 2 banci in timpul facultatii si acum, dupa ce am terminat mi-am dat seama ca nu este ceea ce imi doresc.am demisionat si de jumatate de an traiesc doar cu visele pe care le aveam acum ceva timp.constat ca inca imi doresc acelasi lucruri ca atunci, insa toate sunt f greu de obtinut.refuz sa ma reangajez doar de dragul banilor.ms ghidez doar dupa simplul gand ca, la batranete, nu as vrea sa regret nimic din ce am facut.dar totusi..cat merita sa astepti un vis?ma gandesc ca uneori este mult mai simplu pt persoanele ancorate extrem de bine in realitate care nu isi doresc nimic mai mult decat ce pot obtine.

    răspunde
  26. Meme

    Sunt fericita ! Asta mi-am dorit ! Am langa mine omul pe care il visam la 10-11 ani … este exact omul pe care il descriam in oracole si prietenelor mele cand ne puneam problema barbatului ideal :))) Pe alte planuri …nici nu mai conteaza ce este cand iubesc de 3 ani cu aceeasi pasiune. Din pacate, pe plan profesional,…criza asta mi-a dat peste cap visele care se concretizau usor usor …Dar asta e ! Am puterea sa o iau de la capat cum am mai facut-o pana acum de multe ori ! Tot timpul am avut vise realizabile si „usurele” …ca sa fiu sigura ca nu voi suferi esecuri devastatoare pentru psihicul meu . Asta este motivul pentru care in fiecare zi castig cate o batalie ..realizez cate ceva din ce mi-am propus …lucruri simple . Mada / Cta

    răspunde
  27. Oana

    Eu am visat sa fiu intretinuta, sa fiu maritata cu un barbat „safe type”, sa am doi copii, sa nu am responsabilitati de nici un fel si la 35 de ani sa-mi pun silicoane. In schimb am ajuns sa am o cariera, sa fiu 100% independenta financiar si sa iubesc la nebunie un golan care nici nu stie cum arata o carte de munca :)) Ma marit cu el totusi :D

    răspunde
  28. io

    copil fiind, visam sa fiu o mare scriitoare, cu carti publicate in multe tari, casatorita cu un mare sportiv (olimpic bineinteles!), crescand fericita intr-o casa mare cei 2 copii exceptionali, intotdeauna primii in clasa. am ajuns la 40 de ani, traiesc intr-un apartament de 2 camere pe care inca ma chinui sa-l aduc la forma pe care o visez si sa scap de mobila de 40 de ani, am un sot mic, gras si la fel de anonim ca si mine, un salariu de 200 euro/luna, doi copii din care unul se lupta sa invete sa mearga (da, e un copil facut la batranete) si unul scolar, care in ciuda unei inteligente native se lupta cu suficient/insuficient la scoala.
    dinferenta dintre vis si realitate este datatoare de depresii indelungate.

    răspunde
  29. Madame Lenoir

    Uite ca eu n-am fost asa inteleapta si „proiectiva”…la 20 de ani…nici nu-mi amintesc pt ce traiam! Traiam de pe o zi pe alta cu nesimtire maxima,ca si cum as fi avut o vesnicie la dispozitie sa-mi traiesc tineretea celor 20 de ani…N-aveam niciun plan cu mine si cu ceea ce aveam sa devin…m-am aruncat in viata si am muscat cu pofta din ea…mi s-au strepezit dintii, recunosc…dar asa am devenit ceea ce sunt…
    Eu am luat-o invers, nu mi-am propus nimic…m-am lasat in voia curentului …si sunt …pe valul meu…

    răspunde
  30. ipo

    Sincer nu, iar asta tine probabil si de varsta la care am visat si varsta de acum, cand nu mai visez, doar incerc sa fac ceva. Exista un timp pentru vise, iar dupa aia e viata. Si ca sa fiu un pic in ton, uite cu ce trebuia poate sa ilustrezi muzical postul: http://www.trilulilu.ro/mamosu/3ebfaabec23673

    răspunde
  31. Alexandru M
    Alexandru M

    Din pacate nu sunt…
    De facut fac …inafara serviciului…
    Pot sa lupt si imi place sa cred ca am toata viata inainte , am doar 24 de ani…Daca merita voi vedea pe viitor..

    răspunde
  32. mafia2laur

    Da sunt omul care vreau sa fiu; lupt pentru asta in fiecare zi si merita sa respect totul pentru ca e ceea ce imi doresc sa fac desi anturajul familial incearca sa ma traga inapoi si sa ma pastreze aproape.

    răspunde
  33. CALU LU FAT FRUMOS
    CALU LU FAT FRUMOS

    Filozofii se kinuie sa defineasca FERICIREA de milenii si tu ne bagi d-astea pe blog :) De fapt asta e subiectu : esti fericit ? Pe scurt fiecare e sau poate fi fericit in nebunia lui, dar nimeni nu poate fi fericit pe deplin. Mereu va lipsi ceva.

    răspunde
  34. angi
  35. explorish

    cand eram mic voiam sa ma fac ori fotbalist (sau alt sport de performanta, cu care sa ajung la olimpiada), ori explorator, un fel de jacques yves cousteau 2. chix la ambele. dar nu stiu daca e bine sau rau. ma-ntreb cum poti deosebi un vis care merita urmarit de unul care merita doar… visat.

    răspunde
  36. varza

    nu. nu. da. nu stiu.

    răspunde
  37. Alex Olaru

    Imi doresc de ceva ani buni sa am propriul bar pe o plaja din Brazilia. Aseara tocmai mi s-a propus sa ma ocup de un bar de acolo, in Itacare, si sunt foarte fericit.

    Partea nasoala e ca am mult de alergat pana pun totul la punct si cu siguranta o sa fie mult stres acolo asa ca nu-mi voi trai visul exact cum mi-am imaginat.

    Dar merita sa incerc!

    răspunde
  38. Lorah

    Majoritatea oamenilor se nimicesc zi de zi cate putin tocmai din neputinta de a fi si a face ceea ce isi doresc cu adevarat.Nu tot timpul si nu oricui i se poate intampla sa vrea ceva, iar intreg Universul sa lucreze in favoarea acelui lucru.
    Eu sunt total la polul opus a ceea ce as vrea sa fiu.Pe zi ce trece observ cum mai pierd o farama din talentul cu care am fost inzestrata, tocmai pentru ca am ales candva o specializare care sa ma ajute sa supravietuiesc financiar.Mare greseala!
    Acum incerc sa iau o decizie: sa scap din aceasta cusca si sa fac tot posibilul sa imi traiesc visul sau sa ma complac si sa sper ca intr-un final voi ajunge sa imi placa ceea ce fac?
    Oare cat de adevarata e „Niciodata nu e prea tarziu!”?!

    răspunde
  39. bubutza

    cand eram mica visam sa fiu gimnasta, apoi dansatoare de step, apoi sa cant la un instrument……oricare, visam sa fac ceva – orice – deosebit, ce nu face nimeni din anturajul meu….
    azi – ma trezesc la 6, la 7 plec de acasa, la 9 ajung la munca, la 18 plec de la munca, pe la 20 – 21 ajung inapoi acasa………..
    in weekend lucrez pe acasa, la gradina, cu mama prin flori….sau poate, dar poate, am bani sa plec pe undeva cu prietenii – ceva gen mini-excursie, gratar……
    my life is very boring!!!
    si nu, nu asta imi doresc si nu asta voi face toata viata!!!
    de curand am zis stop. mi-am pus cv-ul pe net in speranta unui job mai bun si evident mai bine platit, mi-am scos economiile din banca si m-am apucat de „stilizat” mansarda……..
    fericirea deplina e un lucru pe care nu-l atingi niciodata ….
    eu sunt fericita ca-i am alaturi pe cei dragi, ca am un suflet minunat care ma ajuta „emotional”, ca suntem cu totii SANATOSI……in rest am 2 maini, 2 picioare si un cap pe umeri……ma voi descurca!

    răspunde
  40. un om

    nu cred ca mi-am indeplinit vreun vis cu adevarat pana acum dar am doar 20 ani, si planuri mult prea mari, dupa cum sta situatia acum, pe zi ce trece simt ca idealurile mele sunt tot mai departe iar eu ma scufund in nisipurile miscatoare ale lenii, mediocritatii etc. nu sunt o epava, dar barca a inceput sa ia apa si nu stiu ce as putea sa fac, cred ca este nevoie de un soc.

    răspunde
  41. amaranda

    Eu trec de ceva timp printr-o perioada dintr-asta foarte tulbure. Ma dispera ideea de „cariera”, toata lumea vrea sa ajunga manager, scuipa in jos si pupa in sus samd. Pana una alta, stau la birou 8-9 ore pe zi si nu-mi place deloc, incerc sa-mi dau seama care ar fi calea mea, insa n-o zaresc nicicum. Imi vine si mie sa las balta totul si sa m-apuc de-o nebunie ceva, sa o iau de la 0. Intre timp, meditez :)

    răspunde
  42. geo

    cel mai mare vis al meu a fost sa devin egiptolog si nu mi s’a implinit…in loc sa ma fac egiptolog,voi deveni inginer in transporturi peste 2 ani….deci nu mi’am indeplinit visul….e trist,dar n’am ce face….ramane doar un vis…totusi sunt mandra ca e visul meu….candva poate voi devenii…nu se stie…..

    si da,sunt asa cum am crezut ca voi fi….sunt mandra de cum sunt,cum gandesc,de idealurile mele,de telurile mele desi am doar 21 ani…fac ceea ce vreau atunci cand vreau si simt ca trebuie sa fac acel lucru….indiferent de situatie,de traire….nu tin cont de conceptiile celor din jur…

    răspunde
  43. Luana

    Eu am 15 ani…deabea sunt la inceput, insa deja am inceput sa lupt pentru ceea ce imi doresc, nu vreau ca mai tarziu sa ma intreb „ce ar fi fost daca…?” Cu toate astea simt ca uneori ma las manipulata de cei dn jur, iar primii care incearca sa ma „pacaleasca” sunt parintii! Ei vor sa formeze din mine un copil „perfect”, insa eu nu imi doresc asta! Nu vreau sa las societatea in care traim sa ma transforme intr-un „robotel” care respecta anumite tipare si care se lupta cu cei din jur pentru supravietuire, si se hraneste cu concurenta.

    Despre fericire nu cred ca are sens sa vorbim acum…Fiecare om percepe altfel fericirea, insa doar cativa ajung sa o cunoasca cu adevarat! De curand am citit „Puterea prezentului” de Eckhart Tolle, o carte pe care ti-o recomand si tie. Ei bine, dupa terminarea acestei carti mi-am schimbat viziunea despre fericire! IN primul rand trebuie sa inveti sa te eliberezi de toate gandurile, fie ele negative sau pozitive…trebuie sa fi constient de fiecare lucru marunt ce ti se intampla si chiar sa te bucuri de el. In ultima vreme noi intelegem „fericire” prin realizari mari! Luptam o mare parte din viata pentru niste scopuri care odata atinse nu ne mai satisfac, pentru ca nevoile si dorintele noastre cresc! De aceea trebuie sa invatam sa traim in prezent, dar in acelasi timp sa visam; trebuie sa ne acceptam pe noi asa cum suntem , dar in acelasi timp sa ne dezvoltam spiritual pe zi ce trece!

    Fie ca viata sa iti fie plina numai cu clipe de acum!!!

    răspunde
  44. daniel v.

    sub aspect profesional, ar fi vorba de 3/4 implinire (in timp)
    personal, tot cam asa, iar diferenta o regret poate nu atat pt mine cat pt cei de langa mine

    27 de cataloage furate pot schimba directorii unui liceu din Tg. Neamt
    http://vinca-vestea-neamt.blogspot.com/2009/06/27- de-cataloage-furate-pot-schimba.html

    răspunde
  45. daniel v.
  46. kiky

    Incitanta tema ! Incerc sa sintetizez… Asadar, in cazul meu, se aplica „diferenta intre ce traiam si ceea ce-ar fi trebuit sa visez.” Sa sintetizez: La 20 de ani schimbam scutece, prizoniera intr-o casnicie pornita din dragoste, dar care se dovedise deja o mare greseala. „Greseala” a tinut 9 ani. Apoi, am intrat in „recuperari”. Mi-am continuat studiile, mi-am refacut viata alaturi de altcineva, mi-am cladit, an dupa an, o cariera de care sunt multumita si, care, in Bucuresti mi-ar aduce si bani. Asa, in provincie, doar „bravo, patratel !” Si-acum sa si visam … Visez la o casa, am cumparat terenul, dupa ce l-am cautat 5 ani si de 2 ani doar ma uit la el si … visez in continuare ! In afara de asta, mai visez sa nu mai sune ceasul (de fapt, telefonul) dimineata si, dupa ce imi beau cafeaua sa ma gandesc unde vreau sa plec sau ce mi-ar place sa fac in ziua aia. Habar n-am daca mai am timp pentru visele astea … Dar, mie imi plac ! (Apropo, sa nu uit, am un baiat grozav, care se transforma pe zi ce trece intr-un barbat grozav, de care sunt tare mandra si nu-mi pare deloc rau ca nu visam la 20 de ani !)

    răspunde
  47. Andra

    Sunt la polul opus a tot ce am visat,undva pe parcursul vietii m-am schimbat la 180 de grade ,nu stiu cand am apucat-o in directia opusa dar la un moment dat am realizat ca ma indrept pe alt drum.Daca mi-e bine asa?!Da categoric,acum am alte vise,alte prioritati,alt sens,si cauza o stii si tu ,omuletzii vin in viata noastra si pe cat sunt de mici ,pe atat de mare e fortza lor de schimbare.
    Si daca este sa vorbesc despre visele actuale,da mi le-am realizat unul cate unul,pe rand,incetisor,in ritmul meu.

    răspunde
  48. GabiR

    Subiectul pe care l-ai adus in discutie m-a dus in pragul depresiei. Chiar nu glumesc. M-am gandit foarte mult in ultima vreme la subiectul asta.

    Am si scris despre el. Autocitez:

    Nefericirea mea vine din proiectia in viitor sau trecut, in sperante pentru viitor, in stresul ca nu voi ajunge acolo, in nostalgia trecutului, in frica de a nu mai putea retrai experientele trecute, frumoase, in concentrarea intregii mele energii in alt timp, in alt loc (in mintea mea).

    De cele mai multe ori sunt nefericita pentru ca nu sunt aici. Desi fizic … dar energia, mintea si sufletul meu le proiectez in afara momentului prezent. In ceva incert, care fie a fost, fie poate ca va fi.

    Ce ne ramane pentru ACUM? De obicei prea putin. Suntem readusi doar de socuri emotionale, fizice, evenimente care ne trezesc subit. Si doar pentru scurt timp, pentru ca mai apoi sa ne pierdem din nou.

    Mi-am propus sa revin in acum, sa cultiv atentia pentru ce este in jurul meu in aceasta calatorie. Fiind pana acum mereu cu ochii atintiti spre varful muntelui sau inapoi, mi-e teama ca am pierdut multe din peisajul pe langa care am trecut.

    răspunde
  49. gabi

    Nu sunt ceea ce vreau sa fiu , sau ceea ce am vrut mereu sa fiu. Dar sper sa ajung :)
    Mereu m-am gandit ca pana la 25 de ani voi avea viata care mi-o doream. Dar nu e asa . Nu mereu poti alege sa fii ceea ce vrei , alegi varianata mai putin proasta din cateva rele.
    Nu imi place in mod deosebit ceea ce sunt , dar mai tare ma incanta ceea ce nu sunt ( sper ca se intelege ce vreau sa zic )
    Uneori ma face fericita monotonia . Dar fericirea e relativa .
    Eu zic ca e bine sa imi doresc mai mult de la mine si poate intr-o zi voi deveni ce vroiam sa fiu acum multi ani.
    Nu stiu daca planul meu se mai poate pune in practica acum , poate e cam tarziu.
    Uneori as vrea sa fug de toate si sa fiu hoinar prin lume sa fiu libera dar ma gandesc si la cei care raman viata lor.

    răspunde
  50. ottilia
  51. Teodora

    iti incepi viata de semiadult propunandu-ti sa treci prin viata fara regrete..dupa cativa ani am descoperit ca este absolut inevitabil..asa ca avand regerete bineinteles ca nu sunt persoana care am visat am dorit si am sperat sa ajung…dar am descoperit ca 89%din timp sunt fericita ceea ce este un procentaj mai mult decat bun avand in vedere conditiile contidiene..dar ca optimista irecuperabila ce sunt..stiu ca va fii ok intr-un fel sau altul….in rest santate,fericire..si sa invatam sa ne bucuram si de cele mai mici lucruri.din jurul nostru….!pa pa

    răspunde
  52. ionut m

    hmmm… daca am ajuns ce visam cand eram mic?!? nici gand, nici macar pe aproape, poate eram prea prost si visam prea departe… vroiam sa fiu ranger intr-un parc in africa, am ajuns in schimb un inginer oarecare care nu se da in vant dupa ceea ce face. inca mai visez sa ajung in africa (nu tunisia, maroc, egipt, libia, ci africa neagra, TANZANIA)… nu ca ce am ajuns nu mi-ar fi adus satisfactii, dar incomparabil mai marunte decat visele copilariei…

    răspunde
  53. joalex

    Am visat ca voi fi invatatoare. Am diploma, dar practic contabilitatea.

    Am visat o fetita. Sotul meu vroia 2 baieti. Am baietii. Inca mai visez la fetita.

    răspunde
  54. catalina

    salut cabral! eu am doar 23 de ani, lucrez deja full time desi sunt in ultimul an la facultate si o sa am o licenta de dat….la anul cel mai probabil. am avut norocul sa gasesesc un job in acelasi trust ca si tine care imi place la nebunie. nu simt cand trec orele la serviciu si vin cu placere dimineata. inainte sa accept acest job m-am gandit ca nu o sa pot termina probabil facultatea anul asta pentru ca mi-ar fi fost foarte greu, dar am considerat ca e un tren important pentru mine si ca o sa ma descurc si cu asta pana la urma. Uneori trebuie sa sacrifici niste trupe ca sa castigi razboiul. Sunt exact omul care am visat sa devin. Independenta, fericita alaturi de omul pe care-l iubesc de cativa ani, am un serviciu misto si niste colegi la fel, familia mea si toti cei dragi mie sunt bine sanatosi. Am avut noroc pana acum atat cat am avut nevoie si greutati cat sa pot duce. De-acum incolo….numai de bine sa speram!

    răspunde
  55. M

    DA. Sunt exact acolo unde mi-am dorit sa fiu. Nu stiu daca totul a venit pt ca sunt o norocoasa sau pt ca am muncit al naibii de tare pt a face trecerea de la vis la realitate, insa in fiecare dimineata cand ma trezesc am sentimentul ca incep o noua provocare. Atat financiar cat si pe celelate planuri am realizat exact ceea ce mi-am dorit. Si sa va spun ceva: nu drumul catre realitatea este cel mai greu, ci mentinerea acestei stari de bine.

    Va doresc tot ceea ce va doriti!
    M

    răspunde
  56. James Crissilv

    Desi cu intarziere, La multi ani printesei tale cu ocazia zilei copilului.
    O zi minunata iti doresc

    răspunde
  57. Romina

    Sincer inca ma consider un copil, mai am putin si fac 18 ani, inca mai visez lucruri care poate unora sunt imposibile. Cand eram mica imi doream foarte mult sa invat sa cant la pian si sa dansez si cu cativa ani in urma am invatat sa cant la pian( nu cine stie ce, dar ma simteam super, pot zice ca in al 9 lea cer ), iar acum 1 an am facut niste cursuri de street dance in vacanta de vara, desi mama nu ma lasa si dupa ce am strans bani lucrand part-time m-am inscris la cursurile de street-dance. Acum visez sa fiu actrita, imi doresc foarte mult sa ma inscriu la UNATC, dar ca deobicei mama ma trage in jos si imi spune ca este imposibil si ca se castiga putin din actorie, si totusi daca nu reusesc sa-mi indeplinesc acest vis voi pleca in America unde imi doresc foarte mult sa ajung.

    răspunde
  58. Alinutza

    Nu! Urmez un drum care nu-mi place si nu ma inspira cu nimic, dar a trebuit sa fac pe plac altor oameni, si la un moment dat chiar m-au convins si pe mine ca e drumul cel bun, ca o sa ajung cineva. De ajuns o sa ajung cineva dar oare o sa-mi placa cine o sa ajung? Din pacate nu cred!

    răspunde
  59. omul fericit nu are calendar
    omul fericit nu are calendar

    Fac ceea ce fac cu placere…ciudat nu sunt ceea ce am visat sa fiu…dar, daca as avea sansa sa dau pe repede inapoi…tot aia as visa si… tot asta as fi….

    răspunde
  60. Madalin Paul

    Nu fac nimic din ceea ce am visat vreodata sa fac, nu fac nimic nici macar din ceea ce am visat ieri ca o sa fac. Visez totusi ca maine poate am sa-mi gasesc norocul si-am sa fac ceea ce ar trebuii.

    răspunde
  61. cipster

    sunt putini cei care fac ce si’au dorit cand erau copii. se numesc norocosi. eu nu fac nimic din ce am visat acum cativa ani, insa inca mai sper in ciuda faptului ca nu sunt nici macar aproape de ceea ce am visat si continui sa visez. insa atat cat mai sunt in stare, atata timp cat esecurile nu ma descurajeaza complet,o sa continui sa incerc sa ma apropii de vise. daca ar depinde numai de mine ar fi totul mult mai usor… insa din pacate depindem aproape tot timpul si de persoanele care ne inconjoara.
    va salut!

    răspunde
  62. AsaseYa

    Ilar, chiar azi vorbeam despre fercire sau ceea ce te face fericit. Ma repet…multumirea, impacarea cu tine insuti sunt cele mai importante. Mai mult, in conditiile in care ajungi la concluzia ca ceea ce faci te chiuie, te face nefericit, renunta. Nu e mare filozofie sa o faci, trebuie numai sa ai curaj. Nu imi plac cei care se plang si dau vina pe toata lumea penrtu situatia in care se afla. Sa nu uitam ce ceea ce traiesti nu este altceva decat o rezulta a ceea ce ai facut TU si nimeni altcineva.
    Unele vise, cele din copilarie s-au pierdut pe drum, la unele am renuntat iar la altele tin si cu dintii, dar am invatat ca viata asta e atat de frumoasa.
    Sunt impacata cu mine, am vise si stiu ce trebuie sa fac pentru a se implini. O data ce ti-ai stabilit prioritatile tine numai de tine.

    ps: imi place cum scri :D

    răspunde
  63. Bibi

    Nu sunt ce as fi vrut sa fiu…nu s-a putut, nu am luptat destul, nu stiu…dar sunt aproape cum as vrea sa fiu, incerc macar sa fiu un om adevarat in acceptiunea mea proprie si personala. Deocamdata nu pot sa fac decat ceea ce trebuie, ceea ce vreau sper sa pot vreodata. Am cam ce mi-am dorit la un moment dat, dar aproape ca nu mai e ce imi doresc acum….in fine, si eu sunt intr-o perioada de intrebari d’astea. Perioada cu raspunsuri nu se prea vede momentan, nu?

    răspunde
  64. Adina

    Eu deocamdata fac ceea ce am visat de cativa ani. Ma straduiesc sa trec de bac si sa intru la facultate la Bucuresti, in vara asta. Dar din toamna incolo, daca intr-adevar intru la facultatea dorita… de atunci va fi alta problema. Am visat si ce o sa fac dupa facultate. In primul rand sa fiu libera, sa fac ceea ce imi place, sa zbor. Cam ceea ce ti-ai dorit si tu, Cabral. Dar sincer imi este frica. Poate nu o sa mai am ambitia de acum. Poate ma voi schimba. Poate va interveni ceva iar eu voi accepta fara sa comentez nimic. Cate se pot intampla… Iar de cand timpul a inceput sa alerge si se apropie vremea ca eu sa imi iau viata in propriile maini, ma gandesc in fiecare zi la acest aspect. Si iar imi este frica. Ce as putea sa fac?

    răspunde
    • Loo

      vei trece si de bac…vei intra si la facultate…vei constata ca frica ta era nejustificata…vei intelege ca nu e bine sa-ti faci din nimic un scop obsedant, pentru ca ajungi sa „arzi” etape importante si sa traiesti in semitransa asteptarii materializarii dorintei. si inca ceva: nu te astepta sa fie vreun declic intrarea la facultate.nu e niciun prag, niciun rit de trecere. e o simpla norma sociala.iar cand vei fi trecut si de asta vor aparea altele si altele.succes&incredere&energie!

  65. Littlemirela
    Littlemirela

    Ai zis sa nu fiu ipocrita… incerc. Da, imi indeplinesc un vis prin facultatea pe care am ales-o, dar modul in care se face scoala in Romania, imi lasa un gust amar. Nu stiu, sper sa pot fi impacata cand termin facultatea, ca eu chiar stiu ceva. Nu vreau sa fiu un medic habarnist, si fac tot posibilul sa nu ajung asa! Dar din pacate probabil o sa invat pe pacient, pentru ca sistemul nu are bani pentru materiale didactice corespunzatoare si oameni competenti… Tot in liceu optam pentru jurnalism si am lucrat la un moment dat si la un ziar local, unde nu aveam libertate de a scrie orice, evident pentru ca toate sunt controlate de „cei care isi permit”… nu stiu, poate totusi o sa fie bine! Eu inca lupt sa-mi implinesc visele si sa fiu sigura ca atunci cand ma uit in urma si la mine nu am ce regreta.

    răspunde
  66. evergreen

    Nu!

    Proiectia mea de acum 15 ani nu se potriveste deloc cu ceea ce sunt azi.
    Cateodata imi pare rau ca nu am putut sa… si ma consider o ratata si tot asa. Cateodata nu si zambesc cand ma privesc in oglinda si mai departe de ea.
    Desi ori de cate ori ma visez, o fac ataaat de frumos si mi-e atat de bine :)
    Dar de aia se cheama vis, nu?

    răspunde
  67. ruxxa

    sincer…nu…inainte cu 2 zile de bac mi-am ingropat tatal…asta intamplandu’se acuma 2 ani…cu mult chin…am dat la facultate…facultate aleasa de mama si sora mea mai mare…nu pot sa zic ca nu imi place…desi din 6 materii..4 sunt de umplutura si ma scarbesc…imi place ideea ca o sa am o slujba de viitor si care imi va asigura un trai decent. dar…nu stiu daca asta am visat cand eram mica…la 21 de ani…visez sa ajung sa am cluburi…dar nu de fitze…ci cluburi pt oameni normali…visez sa ii ofer mamei mele o batranete cat mai frumoasa…visez sa fac o casa mare mare unde sa imi adun toata familia si pe toti cei dragi…dar la ce vad in jurul meu…incep sa se destrame visurile…

    răspunde
  68. Vanda

    nu cred ca exista foarte multi oameni care chiar sa ajunga sa faca ceea ce au visat.
    Si asta pentru ca de obicei iti impui teluri nerealizabile. „Eu n-o sa intru in sistem! Il fentez eu cumva”, „Eu o sa aleg sa fac doar ce-mi place”, „Pe mine n-o sa ma tina nimeni legat/a. Fac ce si cand vreau”
    Dupa care dai nas in nas cu viata. Si iti dai seama ca n-ai cum sa fentezi sistemul (oricat ai incerca si oricat de rebel ai fi), n-ai cum sa faci doar ce-ti place (chiar daca ai jobul pe care ti l-ai dorit, mai trebuie sa faci si ce nu-ti place), iar liber n-o sa fii niciodata. Da, ai putea teoretic sa lasi totul si sa pleci pe o insula pustie, unde nu exista sistem, unde poti sa faci absolut ce vrei, pentru ca nu e nimeni sa-ti impuna ca sa faci…
    dar nu pleci. pentru ca ai familie, prieteni, o rutina. Asa ca desi nu ai ajuns unde ti-ai dorit si oricat ai zice ca nu-ti place unde esti acum… te minti singur fara sa vrei :D
    Nici eu nu fac ceea ce visam sa fac. Dar nu e neaparat rau…

    răspunde
  69. Giuco

    N-am stiut niciodata ce vreau sa fiu. Dar stiu ce nu vreau sa fiu. Nu vreau sa fiu altul decat ce sunt acum.

    răspunde
  70. McGogoo

    Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi?
    Nu.
    Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei?
    Nu.
    Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi?
    Nu.
    Merita planul tau sa-l respecti intocmai?
    NU.
    nu mai am puterea sa mai lupt pentru nimic…

    răspunde
  71. cristina

    sunt lucruri care chiar mi-i s-au intamplat sa visez ceva anume ,iar dupa un timp sa mi-i se implineasca,dar bineinteles ca nu e chiar ceea ce imi doresc.Pentru mine sanatatea e cea mai importanta din viata mea dupa care imi doresc sa fiu puternica ,sa pot trece peste momentele grele din viata.De obicei cele mai multe vise ale oamenilor sunt sa devina bogati,eu cred ca bogatia sufleteasca e cel mai frumos lucru din viata,sa fii tu insuti fericit! te-ai intrebat vreodata cati oameni dintre cei bogati sunt intr-adevar fericiti? eu da… visele ti-i le poti face si singur daca ai incredere in tine si stii ceea ce vrei

    răspunde
  72. Moksha

    Iti multumesc pentru intrebarile astea.
    Tocmai mi-am dat seama ca atunci cand eram mica, nu mi-am dorit mare lucru dpdv social : tot ce am vroiam era sa zbor si sa simt ceea ce unii nu vor sa simta : sa le cunosc gandurile oamenilor, sa iubesc neconditionat, sa am incredere si sa-i ajut pe cei din jur! Si iata ca acum se intampla asta.
    Fac tot ceea ce simt si daca ratiunea imi spune nu, ii spun si eu : si daca maine mori? Pentru mine asta e o relitatea si ma bucur de ea!
    Pot sa lupt si stiu ca nimic din ceea ce va interveni nu ma va opri!Drumul meu este unul singur si stiu ca atunci cand las totul sa-l urmez, primesc TOTUL!
    A face ce e necesar, Cabral?
    Daca necesarul completeaza ziua ta perfecta, atunci iubeste-l! Pentru ca fara el, ziua n-ar fi ceea ce este in final : o zi armonioasa!
    Un general cand omoara in razboi, o face cu onoare si respect suprem pentru ceea ce face! Pentru el este necesar sa-si duca lupta la un final victorios!Nu pentru orgoliul personal ci pentru onoare si virtute!Suna poetic dar e cat se poate de real!
    O zi faina tuturor!

    răspunde
  73. Andreea

    Sunt pe calea pe care ar trebui sa merg ca sa ajung sa fac ce-mi place, in final, cu o mica exceptie. Calea pe care mi-am ales-o e cea mai oribila. Facultatea si in special profesorii din ea m-au scarbit la maxim. Incerc, totusi, pe cat posibil, sa am cat mai putin contact cu cei imposibili si sa imi vad de invatat, in speranta ca in chimie se va intampla o minune si voi reusi sa lucrez in cercetare pe un salariu decent. Nu ca acum, pe 600 de lei pe luna.

    răspunde
  74. dana

    Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi?
    DOAR IN PARTE
    Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei sa faci?
    MA VISAM DR SPECILAST IN SUA; LUCREZ IN FR.NU PE SPECILAITATEA PE CARE VISAM- DECI AR FI UN DA PE JUMATATE
    Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi?
    INCA DA, DAR AM REEVALUAT PLANUL
    Merita planul tau sa-l respecti intocmai?
    NU.AM ADUNAT O ANUM ECPERIENTA DE ATUNCI..IN JURUL MEU S-AU SCHIMBAT MULTE, SUNT ALTE OPORTUNITATI,DECI CU O ANUM STRANGERE DE INIMA SI MELANCOLIE, IMI SCHIMB INCET INCET PLANUL.

    răspunde
  75. Alina

    Iti trebuie mult curaj si multa incredere si multa pasiune ca sa faci ceea ce visezi. De cele mai multe ori ceea ce visezi nu`ti aduce suficienti bani sau nu este tocmai ce iti trebuie.. adica tot la ce nu ne place trebuie sa ajungem. Personal, cred in visele mele, dar cate din ele se vor indeplini nu stiu. Sper la cat mai multe!

    răspunde
  76. cricri

    Nu fac ceea ce vreau pentru ca nu am avut suficient curaj sa risc pentru visele mele si din pacate pe unele le-am pierdut definitiv….
    De cele mai multe ori am incercat ce trebuie nu ceea ce-mi doream cu adevarat…incerc sa ma schimb din punctul asta de vedere dar e o cale atat de lunga…insa cu ajutor din partea unor prieteni dragi poate candva o sa reusesc.
    Prietenii si pasiunile sunt singurele vise inca vii….

    răspunde
  77. Bogdan

    Eu cred doar ca e trist sa fii feicit cu lucruri care nu sunt asa cum trebuie sa fie! Si e trist ca starea ta de bine sa se bazeze pe lucruri omenesti sau impure!

    răspunde
  78. iulia

    Ce e mai trist in cazul meu e faptul ca nici acum nu stiu ce imi doresc exact de la viata, d.p.d.v. profesional, dar ma bucur de orice moment frumos care imi apare in cale. Sunt genul de persoana vesnic nemultumita de mine, dar in sensul bun, zic eu.

    răspunde
  79. Redefined

    Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi?

    Acest lucru se intampla atat de rar incat cred ca nu exista. Multe se schimba de cand visezi sa fii doctor, pompier etc. la o varsta prea frageda in care doar cauti un model in viata. Si totusi… exista doctori pompieri etc.
    ————
    Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei?

    Asta ar trebui sa incercam toti sa realizam… macar o particica din ce am vrea sa (ni) se intample. Tind sa cred ca sunt un spirit liber si pot si fac ceea ce vreau. Din acest motiv nu as renunta niciodata la multe lucruri pe care le fac sau as vrea sa le fac. Libertatea si liberul arbitru nu sunt lucruri pe care sa le ignoram… pana la urma sunt tot ce avem….
    ————
    Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi?

    Depinde cat de mult iti doresti. Tind sa cred ca sunt destul de satisfacut cu cine sunt… chiar daca de multe ori m-am ratacit si au trebuit alte persoane sa ma traga de maneca. :) Cert e ca trebuie sa lupti uneori, daca nu singur, acceptand orice ajutor.
    ————
    Merita planul tau sa-l respecti intocmai?

    Nu am un plan. Sunt putine lucruri pe care pot sa le controlez si in general doar pe astea ma bazez… restul… praf in vant…
    ————
    Acum… why so serious my negative brother?

    răspunde
  80. ioana

    Cand eram mica.. vroiam atatea lucruri.. vroiam totul.. vroiam sa fiu cantareata:)) desi nam avut niciodata voce.. vroiam sa fiu medic.. (in prezent nu pot sa vad sange) vroiam sa fiu psiholog.. arhitecta.. si multe altele.. desi visul meu cel mai mare a fost sa fiu actrita.. Poate mai e si acum doar ca privind in jurul meu am uitat sa vad si visele mele.. nu pot sa lupt pt ce imi doresc eu, nu am nici o sansa sa ajung mai sus decat sunt momentan.. si nu sunt deloc cum am visat cand eram mica, cu naivitatea unui copilas care credea ca in viata totul e exact asa cum e la televizor.. lucrurile se schimba.. si devin din ce in ce mai grele, din motive pe care nu le voi dezvolta.. Poate intr-o zi voi gasi o solutie si putere sa am din nou naivitatea si inocenta sa cred ca voi ajunge unde imi doresc eu, ( desi sunt o persoana foarte optimista si visatoare) dar problemele de zi cu zi nu mai imi permit.

    răspunde
  81. BLOG VEDETE

    Eu am visat sa-mi gasesc jumatatea. acea persoana cu care sa pot comunica si cu care sa ma simt in largul meu. Niciodata nu am pus accent pe partea materiala sau profesionala….dar se pare ca in aceste doua laturi m-am realizat destul de bine…cat despre acea jumatate…nu am gasit-o nici pana acum

    răspunde
  82. ironics

    Acum 20 de ani imi doream sa fiu profesoara. Viata m-a purtat intr-o directie usor diferita, pentru ca ceva mi-a trezit interesul.
    Dar cred ca a-ti place ceea ce faci tine in mare masura de o determinare interioara. Nu putem fi toti astronauti, putem insa sa ne facem treaba foarte bine, sa facem diferenta, sa lasam urme in viata celor din jurul nostru. La urma urmei, la munca petreci o mare parte din zi, nu? Ar fi trist sa nu-ti placa.

    răspunde
  83. teresa

    unele vise sunt realizabile, altele…pot fi, dar nu in romanica…
    cu dragostea, am nimerit-o, greu, dar am transformat visul in realitate, am gasit printul fara cal alb.
    in rest, visam si eu ca oamenii sunt niste fiinte care gandesc, visam ca in cariera se avanseaza pe merit, visam ca inteligenta te ajuta in timpul scolii, ca notele se dau pe merit, ca salariul reflecta capacitatea omului de a produce, ca in 24 de ore ai timp si sa respiri, ca facturile cresc direct proportional cu veniturile, ca intr-o viata un om isi poate permite o casa…
    nu sunt cum am visat sa fiu, si am cam obosit sa ma chinui degeaba… de fapt, nici nu mai stiu cum ar trebui sa fiu…

    răspunde
  84. Raisa

    Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi?
    nu inca, e o chestie in desfasurare, am inca toata viata inainte:)
    Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei?
    Da…desi am citit undeva ca fericirea inseamna nu sa faci ceea ce vrei, ci sa iti placa ceea ce faci!
    Viata e o lupta si planurile se schimba mereu, sau ti le schimbi tu,asta depinde. nu cred ca exista cineva care poate spune ca a reusit sa aiba o viata planificata intr-atat. schimbarea si dorinta de schimbare e insa naturala, vine si ea pe masura ce „crestem si noi mari” si din pacate uitam sa ne bucuram ca niste copii de lucrurile marunte!
    Trebuie totusi sa tinem minte ca viata e ceea ce se intampla in timp ce noi ne facem planuri. si ca poate nu vom gasi fericirea, pe care o cautam peste mari si tari si de fapt e langa noi, dar cursa asta in urmarirea ei…merita tot efortul:)
    parerea mea!

    răspunde
  85. ketherius

    Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi?
    Nu.
    Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei?
    Nu.
    Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi?
    Da.
    Merita planul tau sa-l respecti intocmai?
    Nu cred.

    răspunde
  86. Mirela

    ma gandesc daca este careva care sa isi fi urmat „visele” din copilarie…mai ales ca pe atunci (nu ca as fi batrana,imi amintesc cum toata lumea considera ca trebuie sa fii doctor sau inginer ca sa fii „cineva”,ce-i drept visam si inca imi mai doresc sa fiu profesoara…stiu ca nu sunt salariile prea bune dar ai o satisfactie cand vezi ca ii poati invata pe altii ceva…merita – cel putin din punctul meu de vedere,dar ajunsa la facultate mi-a fost mult prea lene sa mai fac un curs in plus – modulul educational… ma rog…cred ca oricum odata ajunsi la 20 – 25 de ani vezi viata altfel decat la 10-15 si iti doresti altceva…visele se schimba odata cu varsta…

    răspunde
  87. Ovidiu

    Eu de mic visam sa am cel mai tare computer pe care sa pot face editare video in voie. Acum am si camera video profi si un workstation care imi permite de toate. Nu multi oameni ajung sa faca ceea ce le place, dar cred ca totusi se acomodeaza in timp, nevoiti fiind sa hraneasca o familie de exemplu sau doar sa isi asigure traiul. Pe de alta parte, multi dintre noi am visat sa ajungem pompieri, luptatori, afaceristi, samd. Nu cred ca poate visa un copil sa ajunga contabil sau vanzator la magazinul de peste drum. Ne adaptam la mediul in care traim, invatam sa ne castigam painea… supravietuim!

    răspunde
  88. silvia

    ok………….daca tot a venit momentul adevarului,hai sa-ti spun si versiunea mea: DA, fac ce mi-am dorit de mica, adica studiez limbile straine, sunt la facultatea la care mi-am dorit sa fiu (Universitatea Ovidius-Litere, sectia Studii Americane, grupa engleza-spaniola)e adevarat ca nu am visat vreodata sa invat absolut totul in engleza sau ca nu ma asteptam sa studiez atat de mult despre America; nici macar nu visam la asa ceva. Totul a venit incet-incet: mai intai un prieten pe jumatate american, apoi pasiunea pentru limba engleza si in final, studiul amanuntit al propriei lui tari/continent. Im doream de la 10 ani sa invat engleza si asta fac, am vrut sa am prieteni peste tot in lume si ii am, mi-am dorit sa ma iubeasca anumite persoane dar nu s-a putut, poate ca uneori as fi vrut sa fiu altfel, dar in final, mi-am dat seama ca fiind eu, asa originala, nebuna de legat, plina de viata, cu o mie de ganduri pe secunda, zambete pana la urechi si spirit rebel, imi va fi mai bine in viata si poate voi realiza mai multe vise in viitor :) inca visez multe, am visat si majoritatea mi s-au implinit: am pe cine am vrut, prietenii de o viata (pe unii ii stiu de 5 ani, pe altii de 7, pe altii de 13, etc) ma sustin si imi sunt mereu alaturi, studiez ce vreau, chiar daca imi e greu si uneori imi vine sa renunt, fac ce imi place si simt asta :) si totusi, fiecare zi e diferita in felul ei ;) iar eu sunt fericita, multumita ca pana in momentul de fata, lucrurile sunt asa cum am vrut :) sunt mandra de mine, indiferent prin cate lucruri bune sau rele trecem in viata, important e sa ne bucuram de fiecare zi, chiar daca nu e perfecta :) ce visez pe mai departe? sa calatoresc in toata lumea si sa am noi si noi prieteni peste tot :D o seara superba si apropo, asta e unul din subiectele care imi plac la nebunie. Multumesc pentru bucuria asta :)

    răspunde
  89. camelia

    din nou m-a „atins” postul tau, si desi, de obicei, prefer sa analizez mai mult decat sa comentez, de data asta nu ma pot abtine… VISUL e pentru noi toti o coarda sensibila ca sa zic asa. unii l-au uitat, unii de prefac ca l-au uitat, unii l-au ascuns adanc in ei si simuleaza fericirea, unii lupta ca sa ajunga acolo, altii, PUTINI, il traiesc. teoria mea despre tot ceea ce inseamna lupta noastra continuua pentru a ne trai visele, as putea sa o rezum recomandand celor care nu au vazut inca, un film care mie mi-a schimbat radical directia. „The Secret- Law of attraction”, un documentar care pune un pic in ordine si face lumina in nebuloasa pe care o reprezinta pentru fiecare dintre noi „ce pot eu? ce sunt eu? cat pot eu? sunt eu unde am visat sa fiu? si daca nu de ce?!?”… este important sa ne asumam ceea ce traim, sa fim constienti de ceea ce depinde de noi, sa avem incredere in Cel de care depinde restul…este important sa fim constienti in fiecare clipa, de ce anume reprezinta alegerile pe care le facem si ce aduc cu ele, pe termen lung, mediu si scurt. sa ne intrebam inainte de orice „ma duce asta acolo unde vreau sa ajung?”.
    in functie de perspectiva, viata poate fi o povara sau un joc simplu. si usor.
    daca eu imi traiesc visul? :) am realizat o parte din ce imi doresc. am momente cand ma fura viata…dar imi revin repede, pentru ca inima ma cheama inapoi pe drumul meu. adorm si ma trezesc cu gandul la ce vreau de la viata. si o fac in mod natural. fara efort. e drumul meu, povestea mea care se asteapta scrisa.ma straduiesc sa nu-mi pierd telul din vedere nici o clipa. credeti ca voi reusi? eu nu am nici o indoiala.

    ps: to repeat and to remember :) „Doamne, da-mi curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba, puterea de a le accepta pe cele pe care nu le pot schimba si intelepciunea de a face deosebirea intre ele.”

    răspunde
  90. monkey

    nu stiu daca fac ceea ce trebuie, dar cert e ca ma visam altfel..credeam ca o sa am o viata mai trista :)) nu stiu de ce..dar ma bucur ca nu e asa. nu pot decat sa sper sa devin ceea ce visez acum.

    răspunde
  91. alex

    Nu inca, paote din cauza ca am doar 20.. ? Dar am ajuns in state fac o facultate aici,.. nu nu am ajuns cu bursa:D , am un mebru al familiei mele aici. in vreo 4 luni termin cursurile de IT : a+,mcp,cisco,linux,si mcse. Pana acum? super multumit, cam greu cu „tovarasii”sunt ciudati:)). Termin cursurile ma duc la UCLA presupun si vin in romania da Romania cu R mic :) ,doar pt vacanta .. Si ca sa raspund la intrebare? DA ,practic

    răspunde
  92. SMD

    Eu inca mai sper ca voi fi asa cum visez…

    răspunde
  93. Tyara

    Nu,nu sunt cea care am visat sa fiu;fac ceea ce vrea cine sunt acum;as putea sa lupt,dar nu singura;nu am reusit sa inteleg la ce plan te referi,dar imi permit sa raspund tot cu nu…planurile de cele mai multe ori incurca si niciodata nu au traictoria visata.

    Pe scurt raspunsurile mele la cele 4 intrebari ale tale Cabral sunt: Nu,nu…nu,nu…

    Trist…

    răspunde
  94. Maria Magdalena
    Maria Magdalena

    eu visez doar sa traiesc, pentru ca atunci simt ca pot rasturna si universul.

    răspunde
  95. Simache

    Esti cel pe care l-ai visat ca vei fi? Faci, ti se intampla sa faci ceea ce vrei? Poti sa lupti pentru a fi in omul pe care tu doreai sa-l intrupezi? Merita planul tau sa-l respecti intocmai?

    Nu nu sunt cel care visam sa fiu , dar lupt sa ajung acolo. Da pot si vreau si lupt si o sa reusesc. Merita dar cateodata mai si obosesti si ai nevoie de odihna.

    răspunde
  96. CLeO

    In mare parte DA ! Zic in mare parte pt ca am si „doar” 24 de ani si zic eu , as mai avea timp sa mai adaug ceva vise ! Am visat sa am un job inconjurata de hartii hartioare documente chestii chestiute .. asta am … Am visat sa cunosc oameni importanti care ma vor ajuta cu sfaturile lor .. am cunoscut …. Am visat sa am un sot care sa imi cumpere flori si nimic altceva la aniversari si am :) Am visat ca o sa pot oricand sa raman pe propriile picioare si tind sa cred ca am realizat :) ceea ce am visat si nu mi s-a indeplinit,si nici nu cred ca se va imdeplini .. a fost sa imi iau nepotii la plimbari in parc unde sa le iau vata de zahar si sa-i invat sa mearga pe bicicleta.. ceea ce n-am apucat pentru ca sunt la mii de km departare …
    In rest … DA,sunt ceea ce visam sa fiu la 24 de ani .. de acum in colo incep sa visez cum vreau sa fiu de la 30 in colo :) pentru ca intotdeauna trebuie sa ai macar un vis la care sa te gandesti , altfel eu una simt ca nu traiesc !

    O zi buna.

    CLeO

    răspunde
  97. mada86

    Nu sunt nimic din ceea ce am visat :( dar sper in continuare ca voi ajunge ceea ce visam in copilarie si daca nu o sa mi se indeplineasca visele o sa continui sa visez. Un post din asta care te duce cu gandul in trecut, la copilarie, alaturi de vremea „minunata” de afara… Nu mai sunt buna de nimic azi… o sa visez

    răspunde
  98. nefer

    Cu trecerea anilor am observat ca nu tot ceea ce voiam am si reusit sa fac/devin din varii motive. Am visat pana la un punct, a trebuit sa mai adaptez ici colo, si in final sunt fericit si multumit de ceea ce a iesit. N-am sa incetez sa visez la ceea ca as fi putut fi, insa asa cum este construita societatea astazi, daca esti prea visator cam pici in „cap” la contactul cu realitatea. E sanatos insa sa nu uiti sa visezi…

    răspunde
  99. Joujou

    sincer, fac ceea ce ma visam sa fac inca de pe la 4 ani. pe atunci primisem un rol la gradinita: sa fiu doctorita. m-a dus mama la o croitoreasa sa-mi coase halat si boneta. mi-a cumparat trusa medicala ( nu uit nici amu seringa din plastic si stetoscopul tot din plastic- de astea imi amintesc, ca restu ustensilelor nu le mai stiu). nu uit trusa cum arata, de un crem deschis, din plastic. eram mandra cu ea in mana. nu uit nici papusile pe care le-am gaurit pretinzand ca le fac injectii „in fund” :)) nu uit rolul jucat si nu uit ce-am spus atunci: eu cand ma fac mare, ma fac doctorita :))
    mi-a ramas piticul asta pe creier. au incercat unii si altii sa mi-l extirpe, dar nu au reusit. mi-am urmat visul si amu, sunt aproape de finalizarea lui. Dumnezeu mi-a fost alaturi…;)
    prin liceu visam sa fac 2 facultati in paralel: medicina si jurnalismul. din pacate, visul acesta nu mi l-am putut indeplini. am realizat ca-mi este imposibil sa fac asta, ca am anumite limite. am ales sa fac doar medicina, si cine stie, in viitor, poate pt suflet o sa fac si jurnalismul ;)
    din fericire pt mine, nu am avut oameni in jur ( ma refer la familie) care sa-mi taie din aripi. orice am visat, mi-au zis: noi te sustinem.
    si de aceea pot zice ca sunt si fac ceea ce mi-am dorit, fara a fi pe departe ipocrita. lista mea de „lucruri ce trebuie facute in viata” nu s-a sfarsit. mai am multe de bifat. si sper, sa le pot bifa. intreaba-ma peste 10 ani cam pe unde ma situez…;) daca in continuare sunt multumita de ceea ce fac, sau…am dat gresh!

    răspunde
  100. Marusha

    Eu am visat sa fiu sportiva si visul se indeplinea. Insa s-a intamplat `intamplarea`, un acel ceva care iti naruieste visele si de atunci am incetat a-mi mai face planuri de viitor. Da, visez in continuare ca e frumos si ma proiecteaza intr-o lume mai buna, insa am invatat sa imi pastrez parametri reali atunci cand ma gandesc la ziua de maine si la mine aici. Visele pentru mine sunt niste intepaturi prin care trebuie sa trec cu acul, macar o data, ca la finalul tesaturii sa imi placa ce am realizat.

    răspunde
  101. Varain

    Hmmmm…nu fac ceea ce am visat, dar mai am timp. Simt ceea ce sunt dar nu sunt ceea ce simt si mi-am dorit sa fiu, dar din nou inca mai am timp.
    Faptul ca te gandesti ca vrei mai mult, sau ca nu esti ceea ce iti doresti si ti-ai dorit sa fii, cred ca inca mai ai o sansa sa schimbi si sa devii ceea ce ti-ai dorit dintotdeauna.
    Poate m-am exprimat mai ciudat, dar asa am simtit ca trebuie sa raspund :).
    Speranta si visele mor ultimele, cel putin in cazul meu. Trebuie sa ai vise ca altfel te multumesti cu ce ai.

    răspunde
  102. Oana Sarmasan

    Am vrut intotdeauna sa lucrez intr-un domeniu in care sa pot sa-mi dau frau liber creativitatii. Si-am ajuns sa studiez Politehnica. In timp ce ma abateam de la ce vroiam eu sa fiu, m-am intalnit pe drum cu job-ul ideal.In cadrul unei agentii de publicitate, unde nu fac altceva decat sa visez si sa pun asta in practica. Am facut alegeri care m-au indepartat de cine sunt, insa norocul m-a readus la asta. Acum fac o facultate care e ok, si am un job pe care il ador. Vin aici cu chef de proiecte noi. Si ma duc la faculta incantata ca pot impaca doua domenii. E pentru prima data din liceu cand sunt fericita cu ceea ce fac. Imi place. Si simt ca apartin

    răspunde
  103. cppuser

    Am visat sa fac programe, sa lucrez cu computere, multe, maldare de computere…Am visat „sa fiu despteapta” :-)) sa pot face si intelege tot ce vreau.
    Visurile mele s-au implinit – partial. Fac ce mi-am dorit, nu atit de bine cit mi-am dorit, dar, tocmai de aceea a ramas loc de lupta si munca in continuare.
    Nu mai am 20 de ani ( :-(( ), si am mai adaugat niste vise la cele vechi…Si lupt si pentru ele. Si asta imi da un sens vietii… si e bine :-)

    răspunde
  104. lorena

    diferenta va fi intotdeauna intre ce-ai visat si ce traiesti…ptr ca altfel nu te poti autodepasi, ajungi la o treapta, visezi spre urmatoarea, nu poti ajunge imediat-frustrare, sau, de ce nu, ambitie, ajungi la urmatoarea si tot asa…nu trebuie sa regreti…tot inainte

    răspunde
  105. Julia

    Lupta pentru indeplinirea viselor este tot timpul una grea; incepand de la lupta cu tine insati pana la lupta cu prejudecatile sau cu ce aspiratii avea de fapt familia pentru tine…
    Insa merita!
    Dar in cazul meu dupa fiecare vis implinit apare altul si altul si sunt mereu in cautare….

    răspunde
  106. Sorin Moroianu
    Sorin Moroianu

    Salut Cabrale,
    sa fiu sincer si eu ma gandesc cateodata la problema aceasta.. Eu sunt de parere ca este foarte greu sa traiesti asa cum ti-ai imaginat cand erai tanar, singur, fara un loc de munca..
    Oricum este trist, iar eu o sa incerc sa trec peste unele constrangeri sociale si mai ales pe cele din cadrul relatiei, cat despre copii, inca stau cuminte in banca mea.. :)
    Tot respectu’ ..

    răspunde
  107. Vick

    Timp de 4 ani de liceu militar cadeam in genunchi si ma rugam pentru lucrurile pe care le am astazi. Sunt oarecum multumit ca mi-am atins telul, desi pe parcurs era normal sa apara altele.
    Casa mea, serviciul meu si o familie. La ultimul capitol dunt deocamdata deficitar, dar anii pe care ii am imi permit sa mai intarzii putin.
    Adolescenta si tineretea… acesta a fost pretul pe care l-am avut de platit pana acum. Si imi pare rau pentru asta.

    Imi pare rau ca am fost indoctrinat in responsabilitate, de asta la cei doar 24 de ani ai mei nu pot face ce vreau. Si sunt multumit de viata mea la modul ca ar fi putut fi mult, mult mai rau.

    Cabral, am ajuns sa fiu omul care imi doream sa fiu, dar mi-e teama ca alegerea a fost una gresita, constransa de imprejurari. Asta ma duce cu gandul la seria posturilor tale despre fericire.

    Liber? Nicidecum! Dar raspunde-mi si tu la o intrebare: cati dintre noi, cati oameni pot fi cu adevarat liberi? Fiecare dintre noi raspunde in fata cuiva, si care care au scapat de grijile cotidiene sunt si ei prinsi – poate fara sa-si dea seama – sub jugul dorintei de a avea, de a face mai mult. Cred ca cu totii suntem asa intr-o oarecare masura.

    Merita sa-mi urmez planul? Da, pentru ca imi ofera o oarecare siguranta, ma ajuta sa-mi ghicesc intr-un mod mai educat viitorul. Si am sacrificat suficient de multe lucruri pana acum pentru asta.

    Stiu, nu e nimic nou, cu totii facem sacrificii. Dar multumita unei intamplari nefaste am invatat un lucru esential: ca sacrificiile pot fi facute pana la un anumit punct, si cu un rost. Altfel we’re just plain stupid.

    As fugi acum acasa sa-mi strang in brate iubita. Asta vreau sa fac acum. Dar asta ar insemna sa inchid ochii si sa nu ma gandesc la consecinte.

    Cel mai scurt raspuns fara urma de ipocrizie in el? Vreau sa fiu liber, dar mi-e frica.

    răspunde
  108. eu....

    Nu…nu…nu…sunt un nimic…Stiu sa lupt….dar nu pentru mine..mereu pentru altii…Nu sunt ceea ce as fi vrut eu sa fiu…si nu stiu daca voi fi vreodata…Mereu au ales altii in locul meu…si atunci cand a trebuit sa-mi impun punctul de vedere..nu am fost bagata in seama…sau mai rau…am fost numita impertinenta pentru ca aleg ceea ce-mi doresc eu…Dorintele mele nu au valoare…dorintele mele sunt niste copilarii..sunt niste prostii…Cateodata simt ca nu mai rezist…As pleca si acum…dar unde…?..Cum voi trai cu gandul ca mi-am lasat familia in urma?…La 22 de ani…tot la altii ma gandesc…tot ce fac trebuie sa fie bine gandit sa nu-mi pun familia in cap…
    Nu sunt ceea ce mi-am dorit…nu sunt fericita…nu sunt multumita…de mine…
    Ma rog la Dumnezeu sa-mi dea putere ca intr-o buna zi sa ma aleg pe mine…doar p mine….

    răspunde
  109. UCLDN

    Nu inca,visam inainte sa devin muzician,mi-a fost prea frica sa incerc,nu am avut incredere in mine,am crezut ca banii ma vor face fericit,am facut ceva bani,am pierdut tot…am inceput sa fac muzica,am cerut parerea unor oameni profesionisti,printre cei mai buni in domeniul meu de muzica,am primit foarte multe laude si incurajari,dar din partea celor apropiati,nimic,pentru ca din muzica nu se castiga bani.Din pacate muzica nu mai valoreaza nimic acum,nu se poate trai nici macar decent.Dar simt ca nu sunt implinit daca nu continui sa fac muzica,nu ma vad stand in fata calculatorului cu un teanc de hartii in fata mea,asteptand ora 17 sa plec acasa,sa stau la televizor,sa ma culc si a doua zi sa o iau de la capat…nu,prefer sa imi traiesc visul,sunt satisfactii mai mari ca banii…

    răspunde
  110. imprecator
    imprecator

    mda…eu am visat o viata de mercenar…nu exagerez, nu cred ca e cultura pop cea care m-a influentat, mai degraba un fior launtric de natura martiala, am incercat ceva cu armata romana..dar nu mi-a placut deloc ce e pe-acolo, pur si simplu nu am invatat nimic util… nevermind, acum nu mai am chef sa visez, arta razboiului se poate aplica relativ cu succes in viata de zi cu zi

    răspunde
  111. Sara

    pai… eu am vrut mereu sa cant. talentul este, vointa este, bani… nu sunt. din pacate, asta e concluzia la care ajung dupa atat de mult timp in care am crezut orbeste ca visele se indeplinesc. inca mai cred, insa am obosit sa lupt cu morile de vant. o iau mai incet, cu speranta in suflet ca intr-o zi, va veni si vremea mea…
    Peace!
    S.

    răspunde
  112. stelistul07
    stelistul07

    pe la 5-6 ani visam sa fiu fotbalist, dar a fost doar un vis. Am deja 18 ani si acest lucru nu cred ca mai este posibil.

    răspunde
  113. johnny_beep
    johnny_beep

    Ca sa inteleaga tot omul ce vrea sa spuna Cabral uitati-va la „It’s a wonderful life (1946)”.

    răspunde
  114. Adrian

    „Poate poza ta din rama iti va sopti/Stii nu esti ce imi doream sa fii!” Da nu sunt ce am visat si am realizat ca in ultima vreme cam ajunsesem sa fac lucrurile doar pentru ca trebuie si nu neaparat ca ma faceau fericit. Mi-am dorit sa fiu fotbalist mai mult decat orice dar mai am un pic si ajung economist. Paradoxal ajung economist desi consider ca banii nu sunt tot in viata atata timp cat esti inconjurat in momentele potrivite de oamenii potriviti si te dezici de ipocriti. Uram minciuna si tot ce se leaga si in ultima vreme am ajuns sa fiu cel mai mintit si totusi nu fug de persoanele care ma mint pentru involuntar tin la ele. Sunt multe lucruri pe care as fi vrut sa le fac si totusi acu nici nu mai visez la ele. Pana la urma asta e si vreau nu vreau merg mai departe.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.