Sari la conținut

Dă-i un [play] și citește. S-ar putea să nu-ți placă. Dar sunt șanse să te ajute, măcar cu puțin…

Văd de ceva vreme că abundă chestiile alea care ar trebui să fie simpatice cu ”Uraaa, e vineeeri!!”, imagini cu pisici în climaxul fericirii umane, zâmbind către tine pe Facebook.

E vineri, ai scăpat!

Ai scăpat!

Scuză-mă că te întreb… de ce ai scăpat? De ce anume te-ai lepădat, acum… că e vineri?

Ai scăpat de muncă?

Ai scăpat de locul ăla urât, trist, deprimant, populat cu oameni urâți, triști și deprimanți?

Nu vreau să sune nicicum ciudat, dar… n-ai scăpat de nimic. Ai două zile scurte și-apoi te vei întoarce acolo.

Zi de zi, o viață întreagă.

Nu știu cât de optimistă ești, nu știu cât de optimist ești, dar… cred că noi ne dăm seama că la cum trăim, cât de prost dormim, cât de aiurea mâncăm… nu prea sunt multe șanse să încasăm vreo pensie pentru 20 de ani.

Deci… te vei chinui cu munca pe care o vezi și-o simți de rahat pentru vreo 40-50 de ani… și-apoi gata.

Scuză-mă, dar… să te caci în planul tău!

Dacă este atât de mare bucuria de a fugi vineri de la muncă, dacă este atât de mare depresia de a te întoarce luni din nou… băi, ceva nu e în regulă.

Ceva nu e deloc în regulă.

În primul rând nu este în regulă să te supui singur unui chin care durează cinci zile din săptămână. Cinci zile din fiecare săptămână a vieții tale.

Și nu vreau să fiu pesimisto-dramatico-penibil… dar nu avem extrem de multe săptămâni la dispoziție pe lumea asta.

Păi… atunci care este logica să te chinui cinci zile pe săptămână, săptămână de săptămână?

Bani?

Lucruri?

Vacanțe? Păi cum facem? Ne întoarcem tot anul – minus week-end-urile – stomacul pe dos mergând la muncă, apoi ne relaxăm – vezi Doamne! – 21 de zile în vacanță.

Da, mișto, logic.

Să nu mă înțelegi greșit… nu-ți spun Dă-ți demisia!. Ar fi o prostie și oricum nu m-ai băga în seama.

Spun doar să-ți pui niște întrebări.

Spun să stai la un moment dat și să discuți cu tine și să vezi dacă nu cumva ar fi cazul să-ți schimb locul de muncă. Domeniul de activitate. Cariera.

Găsește ceva care să te facă să mergi la muncă fără să simți că mai mori puțin.

Ceva care să te facă să mergi spre muncă fără să ai certitudinea că te pregătești să mai irosești o zi din viața ta.

Văd în jurul meu prea mulți oameni nefericiți.

Cu ratele plătite, cu mașini mai frumoase decât a mea, cu vacanțe mai spectaculoase (nici nu-i greu, noi mergem cu rulota)… dar nefericiți.

Îi am în listă, văd pozele cu pisicuțe fericite că au scăpat de muncă vinerea și cu cățeluși plouați și depresivi că se întorc azi la muncă.

Loc de muncă perfect nu există. Meserie perfectă nu există. Salariu perfect nu există.

Și nu cred că poate susține cineva că merge în fiecare zi la serviciu cu o poftă nebună, cu o fericire că… Tată, mă duc la muncă, iuu-huuu!

Nici actorii de filme porno nu cred că au chef să meargă la muncă în fiecare zi (hai că exemplul nu-i rău, nu mai da ochii pe bulgari, pudibondule!).

Dar e o diferență enormă între a nu merge la muncă cu plăcere și… a te târî plin de dezgust.

E o diferență enormă între normalitate și depresie.

Dacă e depresie, dacă e degeaba, dacă nu ți-e bine… pleacă de-acolo. Sau nu te mai văita.

Ai o singură viață. Ești singurul responsabil pentru ea.

Nu eu, nu părinții tăi, nu prietenii tăi, nu perechea ta… tu ești responsabil.

Ai o singură viață.

E luni. Merg spre muncă.

Later edit: Te rog, nu-mi răspunde cu ”În România oamenii sunt așa și pe dincolo…”. Eu nu vorbesc aici despre România. Vorbesc despre tine. 

Nu duce discuția la nivel național și interplanetar, azi nu facem… macroeconomie.

35 comentarii despre "Și ți-ai frânt zâmbetul"
  1. Bytza

    Ca bine le mai zici tinere bavarez…… :)

    răspunde
  2. Nonea gabriel
    Nonea gabriel

    Foarte adevarat , eu sunt unul din putinii , si norocosii (cred eu ) care au transformat un hobby in afacere , problema e ca nu mai exista notiunea de weekend , am o ferma agricola , aici timpul se masoara in zile in camp , si zile in ferma :) , noi lucram de cand rasare soarele pana apune ,nu avem program .Imi place maxim ce fac , ma simpt fericit cand ies in camp .
    In concediu de 2 3 ori pe an ( intre campaniile agricole) imi fac planul de atac pentru urmatoarele luni , si ma intorc plin de energie si bunastare la „munca”.

    răspunde
  3. Cristina

    Câteodată mai bine un job pe care îl urăști decât un job pe care să nu îl ai deloc( din două lucruri rele îl alegi pe cel mai puțin rău ). Societatea actuala este condusă de puterea banului chiar dacă îl ai sau nu. Probabil sunt mulți care ar depune demisia în acest moment, dar ulterior ce se va întâmpla? (Ori își găsesc ceva mai bun, ori mor de foame)

    răspunde
  4. Nonea gabriel
    Nonea gabriel

    Aa , si am uitat sa mentionez , sunt inginer in sisteme de propulsie , am primit cateva oferte de munca chiar inainte sa termin facultatea , inca primesc si acum , dar nu m-a incantat nici o data munca la birou :( , prefer sa lucrez in aer liber , cred ca sunt un ciudat :))

    răspunde
  5. Adina

    Pana undeva premisa e corecta. Doua amendamente: 1. de obicei romanul de rand munceste doar pentru mancare si adapost (nu pentru vacante, masini si economii), ca in preistorie si 2. In orasele mici, unde ai apucat sa faci deja un credit pe 30 de ani pentru un apartament cu doua camere inghesuit, locurile de munca pe salarii decente nu abunda. In mare parte de acord cu tine, realitatea e insa mult mai trista. Pisica sau catelul vesel de weekend nu e o naluca … e realitate.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      1. Noi nu vorbim aici în general. Dacă la tine se aplică… am scris pentru tine. Dacă nu… vorbim degeaba.
      2. Sunt momente grele și sunt momente în care ai de luat decizii. Cumva nu trebuie să te abandonezi ci să lupți prin orice mijloace ai la dispoziție, pentru că altfel… nu te ajută nimeni.

  6. Andreea

    Foarte bine punctat, Cabral! Nici eu nu cred ca exista jobul perfect. O curiozitate am. Tu pari omul care merge cu bucurie la munca. Ai si tu zilele cand gandesti „iar trebuie sa merg la munca”?

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Am zile în care n-am chef de nimic.
      Dar asta n-are legătură cu ”Iar la muncă?” ci cu… ”Nuuu am cheeeef, aaaaazi… de nimic!”. :)
      Am avut perioade când mergeam la muncă cu scârbă. Le-am scurtat cât am putut eu de mult…

    • Andreea

      Multumesc pentru raspuns ;)! Sa ai o zi minunata!

  7. monica

    Iubesc zilele de luni (mereu un inceput), viata, oamenii, pamantul. Merg cu voie buna la serviciu. Sunt contabil, aparent o meseri banala, fara satisfactii prea mari si fara creativitate. Dar, am invatat ca pasiunea pusa in ceea ce fac aduce minuni. Asadar, pun pasiune si imi ies zambete. Carpe Diem!

    răspunde
  8. Magda

    Bună Cabral.Eu chiar m-am regăsit în ceea ce ai scris,mult adevăr în acest articol.Am ajuns în punctul ăla de”nu am ce sa fac,trebuie sa mă duc”. Când nu prea ai de ales,când unele întâmplări, lucruri se întâmplă în viața ta și ești acceptata sau mai bine zis ți se accepta nu prea ai de ales și te mulțumești și ramai acolo,chiar dacă nu știu Cum sa ajung mai repede acasă, chiar dacă te rogi ca șeful/sefa sa fie libera ca sa poți munci în liniște. ..Așa este,poate eu sunt de vina ca accept doar atat,ca mă mulțumesc cu puțin, ca mă complac așa. Trebuie sa fac o schimbare îmi zic.Dar la o varsta și cu un copil mare nu prea iți mai permiți luxul de a pleca,renunță așa ușor. Dar cum ai zis totul depinde de noi,alegerea este în mana noastră. O zi buna va doresc ție și lui Deea :)

    răspunde
  9. Georgi

    Eu ma bucur ca vine Vinerea doar pentru ca Sambata si Duminica am timp sa ies cu bicicleta, sa petrec mai mult timp cu al meu, sa ne vizitam parintii, sa dam o fuga pe la tara, etc.
    Amandurora ne plac joburile noastre si mergem la munca cu placere (in majoritatea timpului). Si in cursul saptamanii avem timp de activitati recreative. Dar mai mult acasa. Am noroc ca am un barbat care nu e obsedat de curatenie. Prefera sa petreaca timp cu mine, pana ne bagam la somn (facut o baie in cada inghesuita, jucat un joc de societate, hlizit la clipuri pe youtube, etc). Chestii de o ora pe zi, dar care ne-au apropiat o gramada si ne-au facut viata mai fericita.
    Dar tot ne bucuram ca vine weekend-ul, ca dormim ca porcii pana tarziu. Si nu ne place lunea a trebuie sa ne trezim de dimineata. Dar trece repede :)

    Sunt lucruri simple, care ne-au schimbat viata in bine. Ne-am schimbat joburile amandoi. A fost greu cat am stat acasa, ca am cam trait din putinele economii si cam la limita, dar ne-am redresat apoi. Important e ca am deschis ochii la timp.
    Intr-adevar, societatea te preseaza, dar am invatat ca unde-s doi puterea creste. Incepe sa te doara undeva de toate standardele astea impuse, cand ai pe cineva langa tine care gandeste la fel. Incepi sa faci lucrurile in ritmul tau si cum iti place tie. Chiar daca jobul e job si trebuie sa fii responsabil, nu il mai vezi ca pe baba cloanta, atunci cand esti pe deplin constient ca libertatea proprie, sta doar in mainile tale si doar TU alegi ce vrei sa faci cu viata ta.
    Daca simti ca nu inaintezi, te auto dezvolti : citesti o carte, faci un curs, inveti o limba noua (daca visezi la un anume job, dar nu il poti avea ca nu stii limba x), faci o facultate la invatamant distanta, daca ai nevoie (am avut colegi de grupa de 55+ ani. Au vrut sa faca altceva cu viata lor. Deci niciodata nu esti prea in varsta ca sa schimbi ceva). Nu vii acasa de la munca, iti iei berea in mana , sa te pui in canapea la tv si sa te plangi ce viata de rahat ai. Tu singur alegi sa ramai la nivelul la care esti. Nu da vina pe soarta, pe Dumnezeu, pe dusmanii care te blesteama, pe io mai stiu ce.
    Nimic nu e imposibil in vata, daca TU decizi ca vrei sa faci un lucru. Si da, este greu. Schimbarea e grea. Iesi din zona de confort, nimic nu pare sigur si stabil (mai ales financiar), dar daca in fiecare dimineata te trezesti determinat sa reusesti si sa iti tranformi viata, intr-un final va fi bine.

    Sa continui sa postezi astfel de subiecte. Chestii motivationale, pentre fiecare. Cateodata trebuie sa fie cineva aici care sa te bata pe umar si sa iti deschida ochii.
    Mereu vor fi oamenii care vor zice „Vaiii nu se poate, nu stii despre ce vorbesti”. Dar tu nu scrii pentru ei. Tu scrii pentru cei care vor sa deschida ochii si sa invete ceva. Sa vrea sa priveasca viata cu alti ochi, fata de cum au facut pana acum. Sa schimbe. Sa acumuleze mai mult.

    Foarte frumos scris. Mi-ai facut lunea mai frumoasa.

    PS: Ar fi frumos daca ai putea sa recomanzi diverse carti motivationale sau de dezvoltare personala.Sa scrii despre una pe care tu ai citit-o, sau de care ai auzit. O data pe saptamana. Sau cand vrei. Poate sunt multi care ar vrea sa citeasca, dar nu stiu de unde sa inceapa.
    Incep eu : „Psihologia Vanzarilor” de Brian Tracy.
    M-a ajutat in jobul meu in domeniul vanzarilor. Chiar foarte mult. Pentru cine lucreaza in vanzari, cartea asta este biblie pura. Te invata sa vinzi mai mult, mai destept, te invata sa ai incredere in ce spui si cum sa convingi clientul ca produsul/ serviciul tau este ceea ce are el nevoie.

    răspunde
    • Crisu

      „Eu ma bucur ca vine Vinerea doar pentru ca Sambata si Duminica am timp sa ies cu bicicleta, sa petrec mai mult timp cu al meu, sa ne vizitam parintii, sa dam o fuga pe la tara, etc.
      Amandurora ne plac joburile noastre si mergem la munca cu placere (in majoritatea timpului). Si in cursul saptamanii avem timp de activitati recreative. Dar mai mult acasa. Am noroc ca am un barbat care nu e obsedat de curatenie. Prefera sa petreaca timp cu mine, pana ne bagam la somn (facut o baie in cada inghesuita, jucat un joc de societate, hlizit la clipuri pe youtube, etc). Chestii de o ora pe zi, dar care ne-au apropiat o gramada si ne-au facut viata mai fericita.
      Dar tot ne bucuram ca vine weekend-ul, ca dormim ca porcii pana tarziu. Si nu ne place lunea a trebuie sa ne trezim de dimineata. Dar trece repede :)”. Scrisesi despre mine sau despre tine? Ma regasesc 200% in ceea ce ai spus (bine, fie, doar 99% ca nu stiu sa merg pe bicicleta)

  10. Sunshine

    I lost my light because of that & the fear of leaving my comfort zone. Dragul meu Roman care ma faci sa iubesc România in momentele in care nu merita, care ma faci sa văd lucruri si povesti extraordinare….toată viața mea am fost pe conceptul daca ceva iti provoacă scârbă mai bine nu o face.
    Am lăsat jurnalismul,am lăsat joburi, oameni,locuri si acum sunt in același moment, intr-un loc unde se presupune ca e pradisul, dar eu am uitat de mine. De sufletul meu,si încep acum sa il reîmprospătez cu idea de a pleaca in curând (7 saptamâni pentru ca le număr ), cu frica de a o lua din nou de la început, cu inima puțin sucită ca e amestec si cu de ale iubiri plecarea si cu iluzia la mai bine

    răspunde
  11. claudiu

    Mai bine de mine, doua zile lucrez si una sunt liber asa ca eu nu astept week-end ul cum il asteapta bugetarii sau alte categorii „privilegiate”

    răspunde
  12. stefi

    Am scris trei comentarii pe care le-am sters iar si iar..

    las doar atat: sunt la munca si-mi place al naibii de tare sa te citesc ! :))

    Hai, va fi bine! ;)

    răspunde
  13. Elena

    Foarte adevarat ce zici tu aici. E clar ca nu exista jobul perfect, decat daca ai gasit lucrul care iti place cel mai mult pe lumea asta si l-ai transformat in locul tau de munca.
    In rest fiecare mai avem de comentat cate ceva.Eu inca nu am descoperit ce mi-ar placea „sa ma fac cand o sa fiu mare” si mai aveam momente cand veneam luni la munca si ma gandeam deja la vineri. Am stat sa analizez si am concluzionat ca treaba nu e atat de nasola si ca eu de fapt sperand la alea doua zile de weekend de fapt astept sa treaca alte cinci pe langa mine, fara sa ma bucur de ele. Ca noua ne place mult sa ne si vaitam si facem din tantar armasar.
    Asa ca eu una am schimbat atitudinea!

    răspunde
  14. oarecare

    Foarte dragut articolul. Sunt de acord cu ce spui. Mai era cineva mai sus pentru care nu mai exista notiunea de weekend… Asa este si cazul meu… „muncesc” doar in weekend si fac ceea ce imi place… Vad oameni fericiti! Ofer amintiri acelor oameni pe care le vor putea vedea o viata si sunt platit pentru a lua parte la ceea ce se presupune ca se intampla doar odata in viata lor :).

    răspunde
  15. andreeaw

    La atatea comentarii, ce sa mai zic??? Ma simt ok la munca, am colegele de birou cu care rad, glumesc, impartasesc bune si rele. Insa…. mai sunt „faraonii” care dau cu pumnul in masa si nu pricep oricat le-ai explica. Nu mi-e sila sa vin la munca, imi place ceea ce fac, dar as vrea sa am mai putini oameni prosti in jurul meu. Si da, pregatesc o schimbare mare pentru mine. Pana atunci, pana la schimbare, ma bucur singura (ca proasta) de planurile pe care mi le-am facut: Final Frontier (final de martie), Bookfest (a treia sapt din mai), Comic Con (ultimul weekend din mai), Metalhead Meeting (primul weekend din iunie) (mai sunt vreo 2-3 concerte in aprilie si o aniversare in martie), ziua mea sarbatorita la un prieten la curte, langa Bucuresti, la gratar, cu oameni dragi (jumatatea lui iunie), Danemarca (7-9 iulie), Sibiu (artmania, final de iulie), DBE – Dark Bombastic Evening (a treia sapt din august), vine septembrie cu nunta fratelui meu, apoi ROMCON, octombrie cu un fest de pomina OLD GRAVE FEST si cu ziua unui bun prieten, in noiembrie ma duc la EUROCON la Barcelona (dar mai stau cateva zile sa apuc sa vad putin orasul si un prieten drag cu care nu m-am intalnit de cativa ani) si uite asa se termina noiembrie cu Gaudeamus si cu Sf Andrei, apoi vine decembrie cu cadouri si sarbatori si a mai trecut un an :)
    am invatat sa ma bucur de ceea ce am si sa rad in fiecare zi, indiferent de ceea ce se intampla. Viata trece altfel cand razi :)

    răspunde
  16. Rem

    Uite asta este motivul pentru care am renuntat la job si mi-am transformat hobby-ul in propria afacere si nu numai ca nu-mi pasa ca e luni , chiar ma bucur ca e luni avand in vedere ca muncesc in week-end :))). Cum era vorba aia ? Fa ce-ti place si nu vei mai fi nevoit sa muncesti nici o zi in viata ta ?

    răspunde
  17. Shera valentina andreea
    Shera valentina andreea

    Perfecta dreptate ai tu Cabral…eu cred ca noi ne am ales singuri meseriile si tocmai din cauza asta ar trebui sa mergem cu drag la locul de munca si sa ne plangem mai putin pt ca pana la urma asta a fost alegerea noastra.Eu sincer traiesc in Albania,aici nu exista weekend,in privinta muncii ma refer,pt ca aici oameni muncesc in fiecare zi(cei care vor sa faca bani bineinteles).Este superb,noi am avut un restaurant,habar nu aveam de ceea ce inseamna o afacere ca asta,uram aceasta afacere,pana intr o zi cand mi am zis ca poate merita sa incerc sa invat…si am invatat…in momentul in care am vandut afacerea am plans ca un copil,iar zilele urmatoare am fost trista pt ca simteam ca viata mea numai era asa de completa….

    răspunde
  18. Mihaela

    Of, Cabral, of.. si ce faci cand sunt zile si zile? si din prima si din a doua categorie?

    răspunde
  19. Go figure...reality sucks
    Go figure...reality sucks

    Nu te iau cu ” traim in Romania…”, si-ti spun clar care-i faza in terenul meu.Sunt mama unui copil de 4 ani, am un sot care s-a imbolnavit si de 7 luni sta acasa, fara somaj, fara venit, pt ca fostul angajator a decis sa il disponibilizeze ca sa nu se complice cu medicale(nu, n-am bani de avocat sa-l fac sa regrete.Am intrebat,au onorarii mari si am ales sa dam banii aia la medici pt sanatatea lui), o mama pensionara cu pensie de 640 ron si retete de 400ron/luna, un job de care eram mandra si poate ca inca sunt pe alocuri, un job unde fac chestii care imi plac dar pt oameni care imi displac…prepotenta in orasele mici e la ordinea zilei.Imagineaza-ti cum ar fi sa faci ceea ce iti place, televiziune de ex, dar intr-un loc in care sa n-ai barci de salvare in jur.Adica unde e die postul la care esti sau un job de pus pasta de dinti la Cora pe raft. Alegi televiziunea, faci totul 120%, iti place, te implici si n-ai nimic de pe urma muncii depuse…venitul ti-e asigurat la negru, sefii nu stiu ce e ala respect, relatia angajator sef e asa, o relatie intre un om vesnic beat pe timp de zi si tu, care-ti vezi de treaba si strangi din dinti…so, la final de sapt, dupa ce bagi si ore suplimentare si tot, e clar ca zburzi spre casa, spre copil, sot/sotie, la naiba, si apre aspirator pret de-o tura prin casa daca asta nu implica sa auzi teorii din partea unui betiv cu 8 clase ajuns patronel

    răspunde
  20. Stefania

    Cand nu mi-a mai placut ce fac, acum vreo 7 ani, „mi-am luat lumea in cap” si am invatat o meserie noua. La 48 ani. Acum imi place ce fac, pentru ca muncesc cat am chef, unde am chef, pentu cine am chef. Meseria se numeste afiliat marketing. Daca vrei sa scapi de locul de munca care nu-ti prieste, inveti altceva.
    Acum depinde de cat de mult iti doresti schimbarea :)

    răspunde
  21. pansi

    Ce-mi place cum le spui tu lucrurilor pe nume! Been there, done that! In viata fiecaruia vine momentul ala cand constati ca locul de munca nu te mai atrage, ca a devenit o corvoada. Atunci e cazul sa faci o schimbare. Asta am facut de fiecare data cand nu mai aveam ce invata la un anumit angajator, cand nu mai exista pasiune in munca pe care trebuia sa o depun. De regula sunt o persoana statornica, care face schimbari destul de greu. Insa vin acele momente cand schimbarile se impun. Cantaresc situatia si fac o mutare. Si orice schimbare vine cu oportunitati noi, cu oameni noi, cu lucruri noi de invatat/experimentat. Asa cum ai spus si tu cu alte ocazii si in alt context, ca este mai usor sa vorbesti de rau decat de bine, la fel e mai usor sa te plangi decat sa faci ceva in privinta asta.
    Numai bine, umanule!

    răspunde
  22. Pingback: Articole interesante de citit pe bloguri, 15 februarie 2016 | Iote Blog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.