Decizia*.

*dupa o intamplare reala.

Plangea in hohote.

Icnea. Il durea, il durea mai mult decat orice pe lumea asta. Il durea sincer, golit de orice alte simtiri, chiar la asta se gandea, ca pentru prima data simtea o durere simpla, dezgolita de toate avatarele vietii…

Statea chircit, in spatiu ala rece, cu pastilele in mana. Picaturi de sudoare rece i se scurgeau incet pe tample. Cantarea in mana tubul de pastile si simtea, parca fizic cumva, ca nu are incotro.
Pana la urma chiar nu avea alte variante. Il durea prea tare. Acumulase prea mult in el. Prea multe. Simtea o tensiune imensa, creierul ii era parca strans intr-o menghina, isi simtea stomacul greu.

Simtise in decursul ultimelor zile ca la un moment dat va ajunge la capat, era inevitabil. Nici nu mai mancase, pur si simplu nu-i mai venea, mintea ii statea la un singur lucru.

Se afla acum la momentul de final, cu cat incerca mintea sa gaseasca alte variante, oricat de meschine si de chinuite, cu atat ii era mai clar ca ajunsese la final.

Tubul de pastile ii atarna greu in palma, picioarele-i erau doar niste extremitati dureroase, ii amortisera demult, il durea si spatele, alte picaturi de sudoare i se lungeau pe tample… il durea prea tare.

Exista oare alta varianta? Putea oare sa scape altfel?
Probabil era prea las, deja incercase si altfel dar nu avusese curajul sa mearga pana la capat… stia ca in tubul ala din mana lui, in plasticul ala rotund, care zanganise placut auzului cand il agitase chiar ieri, era scaparea lui.

Si totusi nu avea curaj. Toate cele acumulate in ultimele zile ii intunecau parca judecata, nici el nu credea ca poate inghiti atatea. Pana la urma asa e viata, cu dulci si sarate, cu acre si amare… el le inghitise pe toate fara sa se gandeasca…
Totusi, undeva, bine ascuns, gandul era prezent, stia parca dar isi ascundea singur ca stie, parca vedea intr-un vis finalul de acum… gol, infrigurat, tremurand din cauza gresiei prea reci, chircit, ascuns de lume, un ghem dureros de disperare, singur.


Fugise, se izolase chiar el, stia ca nu poate impartasi nimic, ca va trebui sa-si rezolve singur problema asta.

Cand scapa tubul din mana parca se trezi dintr-o reverie. “La naiba”, gandi el, “trebuie s-o fac!”.

Isi lua avant, deschise tubul, ii arunca dintr-o data continutul in palma… cateva pastile cazura pe jos dar nu auzi cand se izbira in mici nori prafosi de podea, nici nu-l interesa. Oricum erau multe, mult prea multe. Dar el nu mai vroia chin, nu mai vroia durere.

“Ciudat”, gandi el, “nici nu-mi aduc aminte ca in viata mea sa fi fost numai durere”. Dar stia ca nu-i asa dar nici nu mai conta, simtea ca va exploda, trebuia s-o faca…

Se uita in palma, nici nu realizase ca de durere strangea asa de tare pumnul ala de pastile, o parte din ele se sparsesera si ii curgeau din mana.

Gata! Se ridica brusc, lasa capul pe spate, deschise gura larg, isi indesa toate pastilele alea nenorocite pe gat, le mesteca cu furie si inghiti amalgamul ala prafos cu ura.
Gata! O facuse! Acum nu mai conta nimic, trebuia doar sa astepte. Ca sa grabeasca lucrurile se apleca si facand mana caus lua cateva guri mari de apa de la robinet <nici nu-si amintea sa fi auzit sunetul apei care curgea – oare de cand curgea?!>.

Se aseza si inchise ochii… cata durere… din colt, ca un martor mut al durerii lui, cu gura cascata obscen, ranjea un tub de Turbolax…

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Robintel
    • 02.05.2008

    Nu cred că ai reuşit vreodată performanţa să… innebuneşti de durerea cruntă a maţelor care vor să… elibereze… :)):)):))

    răspunde-i
  • cabral
    • 07.02.2008

    @ oanali – iti raspund cu drag, intr-un post ce va sa vie. Foarte curand, promit.

    @ vaduvaneagra – dap, si acum ma bodogane, cand ne vedem…

    @ Malina – heh, comentariu pentru alt post.

    @ dada – dap, lacrimi si dureri… 😀

    răspunde-i
  • dada
    • 31.01.2008

    saracu…..

    răspunde-i
  • răspunde-i
  • Malina
    • 30.01.2008

    Sa vezi sectorul 5, al lui “care este” ce infloreste!

    răspunde-i
  • oanali
    • 30.01.2008

    msg meu nu are nici o legatura cu tema alaturata. am ales o pagina random. dragule negrutule cabral, vreau sa-mi spui cum ti-a fost copilaria ta avand in vedere ca esti foarte deosebit din punct de vedere estetic. adica mulatru. am un copil de 5 ani pe care l-am nascut in New York dintr-o relatie cu un african. acum locuim in neamt totul e ok, toata lumea imi iubeste copilul, sunt impresionati dar se mai gasesc unii care nici nu sunt in stare sa-si inchida gura la vederea lui si mai primeste cateodata “frumosul” apelativ de “tigan”. nu vreau sa ma stresez cu asta, dar mi-as dori sa stiu parerea unuia care e la fel ca el. situatia din State o stiu deja, dar avand in vedere ca locuiesc in Romania, unde nu stii niciodata la ce sa te astepti, as aprecia daca m-ai putea lumina putin la capitolul acesta. apropo, numele baietelului meu este Ali.

    răspunde-i
  • vaduvaneagra
    • 30.01.2008

    *post

    răspunde-i
  • vaduvaneagra
    • 30.01.2008

    sorry dar am ras mai mult la comment decat la posta =))))))))))))))))

    răspunde-i
  • cabral
    • 29.01.2008

    Ieri, ora 02:00, suna telefonul. De obicei in cazuri din astea e vreun prieten care bea apa din vreun parau cu masina rasturnata deasupra sau altu’ care se uita cu atentie la stalpul pe care s-a incolacit masina…

    Intind mana, raspund…
    – Bai, ce s-a intamplat? Esti ok? De cine-i vorba?
    – Ce sa este, care esti acolo?
    – Io sunt bai tampitule, cine s-a sinucis?
    – A, ai citit pe blog…
    – Raspunde ba, esti ok, te ajut cu ceva?
    – N-ai citit tot, este?
    – Lasa-ma ba cu blogu’ tau, zi cine-a murit?!
    – Citeste sfarsitul…
    […]…[…] a durat pana-m convins-o…
    – Turbolax?!
    – Se numeste constipatie severa, se trateaza de obicei cu…
    – Ba tu esti tampit?! Te-au tampit luminile alea din studio?! Pai mie mi se innoada lacrimile in barba de la paragraful trei incolo si tu ma iei pe mine cu constipatii?! F..$%&@(*&%#&^*(!()()*!&!%%!!!!!!!
    – Ha ha ha ha ha!
    – (neinteligibil)
    – Hai, lasa-ma sa fac nani si nu uita sa-ti bei iartul zilnic ca asa o sa ajungi…
    – Ba pe-a ma-tii!
    … si inchide telefonul…

    Vocea era a comentatoarei pe care ati mai vazut-o pe aici, “Matraguna”. Eu am ras…

    Si eu te iubesc otravito!

    Stiu ca-i dureros postul, mi-a venit in cap dupa ce am auzit o discutie la masa de langa noi, la o carciumioara draguta…

    răspunde-i
  • eu sunt curioasa de la cine stii povestea asta..pt ca ai scris totul cu lux de amanunte..de parca ai fi simtit totul pe pielea ta..nu spun acu ca ai fi fost tu ala care a mancat un pumn cu laxative:))dar nah..nu se stie niciodata :-” (glumesc)

    răspunde-i
  • Loading...