Apus in Bran

Voi fi intotdeauna cu tine.

[da-i play si citeste]

Prima clipa, prima discutie in care ii simti respiratia alunecandu-ti pe piept, prima privire in suflet, primele vorbe… primele minciuni.

Suna dur “minciuni“, stiu, dar… hai sa incercam sa privim cu sinceritate: ce stii, in acel moment despre ea?

Cat de bine-l cunosti?

Cat de bine te cunosti tu in relatia aia, foarte proaspata, cat de bine va cunoasteti chimia, pe ce-ti bazezi promisiunea aia?

– Te iubesc, voi fi intotdeauna cu tine!

– Esti sigur?

– Mai sigur decat orice pe lumea asta!

Da, sigur! Ce stii in acel moment? C-o iubesti, ca te face sa te simti asa cum nu te-ai mai simtit, parca, niciodata!

Te face sa simti ca il adori, astepti cu nerabdare fluturasii din stomac, caci ti-i da, mai ales atunci cand te saruta si te priveste cu privirea aia, aia speciala, care te face sa te simti cea mai frumoasa creatie a lumii…

Asta stii, pe asta te poti baza.

Dar, acest mic nimic iti conteaza in respectivul moment infim al vietii tale mai mult decat ce va sa fie si de doua ori decat tot ce-a fost…

– Ce-ti doresti de la viata asta?

– Pe tine, numai pe tine, acum, maine, pentru totdeauna… tu!

Asa ne incepem relatiile, mai mult sau mai putin cu minciuna asta, sau una vecina ei, promitem lucruri mari, ne promitem noua ca vom fi mai buni, altfel, ca nu vom repeta greselile trecutului… ca vom iubi atat de frumos incat povestea asta nu se va termina vreodata.

Dar uitam, caci suntem oameni, ca am promis fix acelasi lucru intr-o anumita relatie ce a trecut. La fel am zis, “Intotdeauna cu tine…!“, dar n-a fost asa, ne-am despartit, am uitat – sau nu – am mers mai departe si… acum iubim din nou.

Cand am mintit, atunci sau acum?

Ne-am proiectat si atunci umbrele de indragostiti pe peretele de fum al unui viitor care astazi e realitate, si pe peretele ala ne vedeam atunci “Intotdeauna impreuna.”.

Numai ca umbrele indragostitilor s-au schimbat, una dintre siluete a disparut, acum e alta, si in acelasi fel de imbratisare ne proiectam din nou intr-un promis “Intotdeauna cu tine!“.

Am mintit atunci? Mintim acum din nou? Am mintit de fiecare data?

Caci, cum facem, vom alege sa fim in continuare, in continuarea acelei minciuni, alaturi de fostul?

Riscam asa sa ne erodam prezentul sau lasam minciuna aia deoparte si ii zambim ingaduitori asteia noi?

De ce nu spunem “Azi impreuna!” si facem in asa fel incat sa ne tinem de cuvant cat mai frumos posibil?

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • raluca
    • 16.09.2009

    hmmm…ai dreptate…de ce sa ne mintim cand putem sa fim onesti…da totusi e asa de frumoasa minciuna asta 🙁

    răspunde-i
  • […] un “nu mai vreau sa te vad”, tot universul cladit in jurul tau timp de luni de zile se poate darama. Cand auzi “mai, tu ai aparut in viata mea ca sa-mi schimbi destinul?”, eviti sa […]

    răspunde-i
  • Diana
    • 13.09.2009

    pentru ca ne place singuranta si ne este teama de singuratate, pentru ca preferam o miciuna frumoasa decat un adevar dur.. Most people never find love. – Ryan Adams. Si cei care o gasesc cu adevarat, mint mai putin.

    răspunde-i
  • oanna
    • 12.09.2009

    răspunde-i
  • oanna
    • 12.09.2009
    răspunde-i
  • Alina
    • 11.09.2009

    Mai grav e cand tu stii ca nu va fi asa dar perechea insista si pana la urma tot tu ramai singur cand el iti spune ca se termina. Trist, dar adevarat.

    răspunde-i
  • Raluca
    • 10.09.2009

    am tot recitit aticolul de mai sus. incredibil de adevarat. deseori ma regasesc in ceea ce scrii, ma inspira foarte mult articolele tale si nu pot decat sa te felicit!
    nu imi permit sa “imprumut” curajul tau de a pune in scris toate nimicurile de zi cu zi,care, insa, ne macina uneori pana in maduva oaselor! 🙂

    răspunde-i
  • silvia
    • 10.09.2009

    eu cred ca barbatii spun treaba asta pentru ca femeile vor sa auda acest lucru. de ce spun femeile asta? ca sa se asigure pe ele 🙂

    răspunde-i
  • Ada
    • 08.09.2009

    De ce nu spunem ? Pentru ca noi, oamenii, avem prostul obicei de a parasi.

    Drumurile sunt facute ca sa mergi pe ele, dar unele “au ghinionul” de a fi prea stramte si nu mai este loc de altcineva in afara de tine. Asa ca se intampla sa pleci… in loc sa alegi un drum mai larg. In loc sa alegi pe cel/cea caruia/careia i-ai promis un “pentru totdeauna”.

    răspunde-i
  • monkey
    • 07.09.2009

    am avut multe relatii dar numai unei singure persoane i-am promis ce ai scris in post.. nu e gand care sa nu il includa, sau zi in care sa nu regret ce s-a intamplat. daca as putea sa intorc timpul..

    răspunde-i
  • Loading...