Cum poti sa treci peste greutati?

Intrebarea asta am primit-o de la multi dintre cei care citesc acest blog. Chiar prea multi… se pare ca nu multora le zambeste viata.

Raspunsul poate fi simplu si poate fi complicat, depinde de cat de stufos ai vrea sa fie mesajul.

Eu o sa va raspund simplu: pentru ca stiu ca nimeni nu se va chinui sa-mi faca viata frumoasa, pentru ca nu mai cred demult in faptul ca viata iti este data pentru a te bucura intotdeauna, pentru ca mi-am luat de la viata suturi in fund de mic… am inteles ca trebuie sa lupt.

Si nu este o lupta din aia indarjita, cu uppercut-uri si crosee, este o lupta continua, in care n-ai voie sa obosesti, n-ai voie sa te dai batut, n-ai voie sa te lasi moale… pentru ca meciul asta se duce pentru viata ta.

Cum treci peste greutati? In primul rand trebuie sa fii constient ca e normal sa-ti vina si din alea mai putin bune. Nu trebuie sa le astepti, nu trebuie sa te gandesti la ele, e bine insa sa fii constient ca va sa vie si cate o problema.

Si atunci cand vine… n-o lasa sa te ia pe nepregatite. Cei care ma intreaba cum ar putea trece peste o anumita greutate, ca e vorba de dragoste, de munca, de… ce-o fi, pentru un raspuns ok ar trebui sa detalieze. Altfel… vorbesc mult si in gol, nu suntem productivi.

Cat despre viata… am vazut ca oamenii au uitat sa se bucure. Se axeaza pe lucrurile mari, ori isi pun task-uri de neatins si se frustreaza singuri neajungand acolo unde si-au proptit visele, ori se lasa la voia intamplarii si primesc ce le da viata ca atare.

Bucurati-va oameni buni de ce va vine la mana. De o discutie misto cu un prieten, de o cana de cafea cu lapte si zahar, de o melodie misto, de un rasarit de soare, de o partida de iubit, de un drum cu masina, de… orice! Nu mai cereti de la viata statuia lui Keops si Bentley Continental GT, nu astea sunt singurele bucurii ale vietii.

Si uite ca iar ma repet… micile momente de bucurie fac o zi buna. Zilele astea adunate fac saptamani si luni bune. Si toate laolalta duc la… o viata buna.

Greutatile? Hai sa le luam pe fiecare in parte si sa le rezolvam. Si sa n-avem impresia ca suntem singurii care la un moment dat o duc greu. Da, e loc de mai bine, dar intotdeauna e mult loc de mai rau. Si cel mai important… hai sa nu ne inraim. De rauti e plin Pamantul, bunutii au ajuns mai rari…

Viata e frumos si merita trait!

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • xakrra
    • 26.06.2012

    NU MA LUOATI IN SERIOS…..ESTE DOAR O STARE PROASTA..SIGUR IMI VA TRECE,CUM SIGURA SUNT CA VOR MAI FI SI ALTELE.!
    ………………………………………………….
    numai sa pot trece peste ele asa cum am mai trecut si altadata.

    • ody
      • 14.07.2014

      Buna ziua,

      Desi amesajul e din 2012 as vrea sa stiu daca mai sunteti dispusa sa conversati pe aceeasi tema. Sunt de varsta apropiata (putin mai mare), am suferit de aceeeasi problemuta dar sunt vindecata pentru tot restul vietii.
      Cu stima,
      Ody.

    răspunde-i
  • xakrra
    • 26.06.2012

    Ieri am implinit 50 de ani…..azi sunt coplesita de ei…imi urasc varsta…imi urasc neputinta….pur si simplu urasc ceea ce am trait si traiesc………intotdeauna am fost in contra timp..probabil ca sunt retardata….cert este ca nu imi gasesc locul in lumea asta…am fost marginalizata?…m-am izolat singura din cauza esecurilor si a neincrederi ce am dobandit-o in acesti ani?….A fost o vreme cand imi erea teama de lume…acum imi este teama de mine..de gandurile si neputinta mea….ufffffff!….la ce iti este de folos viata daca traiul iti este insuportabil?!…..ufffffff!….sigur ma paste o depresie iar…..sigur am nevoie sa vorbesc cu cineva :(((((((
    PS……….Scz,daca comentariul meu vi se va parea deplasat.:(((((((

    răspunde-i
  • Eliza
    • 19.05.2012

    Si eu am trecut usor prin despartirea mea de sot el vb-ea cu mine si dupa aceea vb cu amanta.

    răspunde-i
  • nicu
    • 21.03.2011
    răspunde-i
  • anonim
    • 01.03.2011

    nu cred ca exista sfaturi care sa ne ajute intr-un fel sau altul, degeaba imi zici sa ma bucur de rasaritul soarelui si de orice altceva cand eu vad ca nu se schimba nimic. un singur gand ma alina si aceela e ca asta e rutina vietii

    răspunde-i
  • […] LE: Şi uite, spunea şi Cabral (mă abţin de data asta de la alte porecle, da da!) despre faptul că oamenii uită să se bucure de lucrurile mici, lucrurile fără de care viaţa n-ar mai fi aşa parfumată cum e, şi despre ceea ce vorbeam mai sus, faptul că, citez, “oamenii îşi pun task-uri de neatins”. AICI […]

    răspunde-i
  • […] ceea ce vorbeam mai sus, faptul că, citez, “oamenii îşi pun task-uri de neatins”. AICI Floricele…diferite de culoare @ 12:17 am, May 9, […]

    răspunde-i
  • mario
    • 21.02.2009

    tocmai am suferit un accident sau mai bine zis am provocat un accident sunt…praf abia imi gasesc cuvintele…si ma intreb de ce ?
    oricum multumesc lui Dumnezeu

    răspunde-i
  • laura
    • 13.06.2008

    nu stiu… toate opinile voastre le am prezente in mintea mea sau cel putin sunt constienta ca de fapt asta e viata…tot ce nu stiu este: de ce cate o data simti ca nu esti la locul potrivit in familia…?daca nu avem greseli, nu traim;din gresli invatam si stim sa apreciem mai mult momentele care vor veni.Eu am ajuns la o concluzie toate greselile sunt mai ajutatoare decat bucuriile,de ce?cand vine o bucurie de ce o uitam?toate astea se datoreaza faptulu ca bucuria nu stim sa o apreciem cand apare in momentele din viata noastra… in schimb cand avem greutati si necazuri mereu vom sti sa trecem si vom invata sa mergem inainte in viata asta…fiecare moment este un dar o speranta de a trai cu bucurii si cu tristete…

    răspunde-i
  • […] LE: Şi uite, spunea şi Cabral (mă abţin de data asta de la alte porecle, da da!) despre faptul că oamenii uită să se bucure de lucrurile mici, lucrurile fără de care viaţa n-ar mai fi aşa parfumată cum e, şi despre ceea ce vorbeam mai sus, faptul că, citez, “oamenii îşi pun task-uri de neatins”. AICI […]

    răspunde-i
  • Loading...