Bunăciunile de la a 11-a (TDF 1)

Mă așez pe canapea lângă ea. Stătea nonșalantă cu nasul în telefon, ronțăind niște corcodușe. Nici nu m-a băgat în seamă…

Mi-am scos laptopul, cu gândul să mai rezolv una-alta până începe ea să se vaite că-i e foame.

Fiică-mea, că de ea e vorba, îmi zâmbește larg și spune:

– Nu te așeza prea comod că mâncăm ceva și-apoi plecăm.

Dau să protestez dar nu mă bagă în seamă, lasă smartphone-ul lână mine, se ridică și pleacă spre baie.

Încep să strâng încărcătorul de la laptop când biringhi-bing!, face telefonul ei.

Din reflex mă uit la ecran, apoi realizez că e telefonul ei și dau să întorc privirea. Și mă blochez.

Am impresia că am citit ceva cu bunăciunile pe ecran, dar nu cred că e posibil.

Biringhi-bing, face din nou telefonul ei. Mă uit iar și-mi trage cineva preșul de sub picioare.

Era o notificare din partea unui grup de Whatsapp, grup numit Bunăciunile de la a 11-a!

Să cad lat acolo!

Bunăciunile de la a 11-a!?! Despre ce naiba o fi vorba?! Vălele, ce mă…

Fiică-mea a intrat din nou în cameră. M-a găsit relaxat pe canapea, privind ușor indiferent pe geam. Clipeam rar și pe față aveam un zâmbet liniștit. Pe dinăuntru… fierberi și explozii! Auzi, tu… bunăciunile de la a 11-a!

Mâncăm. Eu am ronțăit un colț de pâine, mi se tăiase toată pofta de mâncare.

Plecăm de-acasă. În mașină dau să deschid discuția… dar cum să-i zici că știi de bunăciunile de la a 11-a fără să faci copilul să se simtă controlat?

Dar nici să tac nu puteam.

Dar cum să deschid discuția?

Uoof, că greu e să fii tată de fată… TDF, adică…

Ajungem la locul de joacă. A mea o taie zglobie la țopăială cu ceilalți. Eu cu ochii girofar, să văd dacă e vreo bunăciune de la a 11-a pe lângă grupul ei de copii. Nu era… dar eu tot nu mă linișteam.

Auzeam din geanta ei binghi-birringhi, continua să primească mesaje. Eu vedeam cu ochii minții cum o întreagă șleahtă de bunăciuni de la a 11-a stând cum stau bunăciunile, cu telefoanele în brațe și trimițând mesaje.

Îmi transpira și lobul urechii, d-apăi palmele…

I-am luat geanta și i-am dus-o în mașină, măcar să nu mai aud soneria aia!

A terminat cu joaca, am tăiat-o spre casă. Ajungem acasă. Luăm câinii la jughinit, îi smotocim, îi alergăm, îi răsturnăm, obosim. Ne așezăm la loc pe canapea.

Birringhi-binghi! îi face telefonul! Eu să dau ochii pe bulgari, nu alta!

Ea îl ridică, se uită în ecran și zâmbește.

Eu vreau să tac, îmi impun să tac, mă implor să tac… dar nu mai pot să rezist, izbucnesc într-un Da’ zi-mi, dragă, și mie, de ce râzi atât, nu merit și eu să știu de ce râzi așa în hohote?!

Se uită la mine ca la ultimul nebun. Probabil că așa și eram.

Când am râs în hohote?

– Ăăăăă… ăăă….

Ce era să-i zic? Cum să-i explic că zâmbetul ăla al ei a fost pentru mine un hohot + tăvălit pe jos de râs?

– Păi n-ai chiar hohotit, adevărul este… dar ai râs. Mă rog, ai zâmbit… de ce-ai zâmbit?

– Au scris nebunii ăștia pe grup.

– Ce grup?

– Pe whatsapp.

– Ce grup?

– Grup din ăsta de discuții.

– CUM SE NUMEȘTE GRUPUL???!?!?!?!

– Se numește…

… în momentul ăsta îmi țineam respirația, mi se oprise pulsul iar glandele sudoripare erau blocate pe ”deschis”…

– Se numește ”Duminica asta în parc”.

Hâț! Să cad lat. Să leșin acolo, să dau cu capul de masa din sufragerie, cea cumpărată de Andreea și pe care eu n-o suport! Pe masă, zic, nu pe Andreea

– Aha.

Muream că nu reușeam să ajung la… bunăciunile de la a 11-a!

– Bine… treaba chiar funny este în alt grup.

– Care?, am întrebat eu nonșalant, cu toată că pulsul o luase complet razna…

– Bunăciunile de la a 11-a…

– Ete-na! Cum așa?

– Păi… da. Două dintre fetele din clasă i-au văzut pe unii de la a 11-a că se plimbă țanțoș prin curte și s-au apucat să le facă poze. Și ca să vedem toți cei din clasă pozele au făcut un grup pe Whatsapp. Și grupul se numește ”bunăciunile de la a 11-a”

– Mda, simpatic… am bâguit, făcându-mă că-s preocupat de o chestie foarte tare din telefonul meu. Apoi m-am dus să beau un pahar de apă. Mă rog, două. Hai, trei, că mi se uscase gâtul de mamă-mamă!

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Bebe
    • 06.05.2021

    Hahaha foarte amuzant!

    răspunde-i
  • Bebe
    • 06.05.2021

    Hmmm, foarte amunzant :))

    răspunde-i
  • Mirela
    • 02.10.2015

    Cabral iti recomand sa vizionezi filmul bad boys ,este acolo o secventa a unui TDF ,ai putea sa te inspiri :)))

    răspunde-i
  • Gira Amata
    • 26.08.2015

    De ce va temeti, mai TDF? sa nu faca ce faceati voi pe vremea voastra cu bunaciunile de la a 11-a ? :))) sa fim serioshi, hotzu de alt hotz se teme. Daca incercati sa fiti mai “relaxati” …amicali si toleranti poate spune de buna voie (bravo Cabral, ai reactionat bine si vezi ca fata a adus singura subiectul.) E ciudat si amuzant in acelasi timp cum avem standarde total diferite pentru copiii nostri, insa ce trebuie sa ni se permita noua, eeeeei, asta e alta treaba!

    răspunde-i
  • Ioana
    • 03.08.2015

    Un tata grijuliu care se abtine si este politicos

    răspunde-i
  • Georgiana
    • 19.07.2015

    Foarte tare!!! Am citit cu foarte mare interes si vroiam sea ajung la final sa vad despre ce este vorba!! Si eu sant insarcinata, este primul nostru copil si vrem un baietel!!! CABRAL esti cel mai tare!!!!!!

    răspunde-i
  • Hmmm, foarte amunzant! Greu cu fetele, apai sa mai fii si tata…

    răspunde-i
  • Teodora
    • 15.07.2015

    Te citesc pe tine si ma gandesc cum (probabil) i se rupee sufletul in paispe lui taica-miu, unic parinte la trei fete. Totusi o sa ii subliniez ca a fost norocos ca nu am crescut in era tehnologiei si nu a avut ocazia sa cocheteze cu infarctul din cauza “bunaciunilor de la a 11-a” :)))

    răspunde-i
  • raresm
    • 13.07.2015

    Bre, asa pun copiii numele la grupuri. Dau citare din lista mea:
    – mici bere si manele
    – roakeri nebuni
    – homosexuali fumati

    răspunde-i
  • OmulCuVestileBune
    • 13.07.2015

    Salut. Ai fost mortal. :)) Eu am avut ocazia sa ii cunosc parintii iubitei mele si sa stau chiar foarte mult cu ei. Nu stiu cum sa iti spun faptul ca tatal ei mi-a zis dupa vreo 5-6 luni de cand eram cu ea ca avea pregatita o bata de baseball in masina pentru cazuri speciale si pana la urma am ajuns sa ma roage sa stau cu el sa beau o bere ca oamenii si sa ne sunam sa vedem unul de existenta celuilalt( sau sa spunem noile bancuri auzite ). Poate iti vine unul pe care nici macar fuga nu il salveaza, dar poate ai noroc si iti vine unul cu care sa fii prieten. Sa ai grija ca pentru ei iubirea nu are varsta si mai nou toti au tendinta sa traga de relatii pana cand nu se mai suporta unu pe altul.. dar pentru tine.. inchisoarea are gratii. BAFTA !

    răspunde-i
  • Loading...

Acest web site folosește cookie-uri pentru a furniza serviciile și pentru a analiza traficul, detalii.