… si nu-i vina mea.
Prima ora, suna telefonul…
– Ba, esti bine?! Ai nevoie de ceva? La ce spital esti?
Clipesc sa-mi recapat sharf-ul, ma uit langa mine-n pat… e aici, deci inca nu-i sapte. Ce-are asta?!
– Ce-ai ma, te-ai lovit la cap?
– Nu, tu te-ai lovit!
Mai ca-mi vine sa ma pipai, de dragul ironiei, dar e prea devreme ca sa am chef.
– Hai sa facem asa: eu iti inchid telefonul, tu-ti faci griji in continuare, eu te sun inapoi pe la vreo sapte-juma’ si-ti povestesc ca-s bine. Bine?
– Esti rau, huh? Suna-ma cand poti…
Nu-mi bat capul, dau cu dibla-n perna si cad lat. Mai trec 25 de minute, suna ceasul, dau sa apas pe “snooze”, se aude vocea Andreei – ragusita, desigur – Lasa rasfatul ca e luni si faci mai mult de-o ora pana-n Buftea. La 3 ne ridicam amandoi. 1, 2… suna telefonul. Sor’mea:
– Da tineretule!
– Respiri?
– Da.
– Totul e pe inventar?
– Da.
– Verifica Click. Hai ca plec la munca. Tembelule. Pa!
Ridicat-spalat dinti-insfacat laptop si modem – tricou/jeans/ciorapi – incaltat – agatat in viteza chei de la masina si o vesta – plecat. Pe drum mai suna telefonul de 3 ori, vin si 2 mesaje. Deja ma asteptam sa ma uit la ziar si sa ma vad bucatele-bucatele. Pana la urma deschid .ro-ul si vad niste poze de pe FB, una recenta si una, cea cu “accidentul”, ceva mai veche. Rasturnarea e una banala si de rutina dar a fost Andreea pe faza si mi-a facut poza, iar in poza mai noua eram cu grupul de quadisti (bine, si un pensionar cu un ATV, Duku – sotul Dianei), hlizeam fasolea.
Ideea este ca atunci cand oamenii vad titluri din astea gen “Cabral era sa-si rupa gatul, sa-si sparga dintii si sa-si fisureze un ochi!” isi fac griji si inainte sa afle ceva se uita pe stire, mai vad si-o poza sau ceva de genul asta si… iata panica!
Totusi, ma bucur ca Georgiana Tucan… ma gaseste simpatic. Eu ma gasesc intreg, si asta ma bucura deopotriva! 🙂
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.