Sari la conținut

Intru în cârciumă. Doar eu și laptopul. Sunt hotărât să rup în două mailurile, să le răspund tuturor, să fiu productiv și extrem de eficient.

Îmi iese ea in față. Chiar dragută. Am mai vazut-o o data, o reținusem. Frumușică. Ba chiar mai mult de-atât. Lucrează la carciuma asta, e ospatăriță. Are și-un corp misto. Mă îndreapta către o masă, mă așez.

Restaurantul relativ plin. Deschid laptop-ul cu poftă, să mă pun pe treabă, să rezolv totul, să…

– Daaaaa, și nota să ne-o dați și nouă… să ne-o dai… să ne-o faci… nota, zic! Ce ochi frumoși! Da, nota…

Așa bâlbâială îți este rar dat să auzi. Ridic ochii să văd autorul. În fața mea domnul respectiv se uita pierdut în ochii domnișoarei și bâlbâia fraza de mai sus. Prietenul lui încerca să salveze aparențele și se uita cu atenție la ecranul telefonului. Care era stins…

Zâmbesc și bag nasul din nou in laptop. Dupa 3 minute aud o voce cunoscută, ridic ochii și întâlnesc privirea unui amic, îmi zâmbește larg. Mă ridic să-l salut…

– Ce faci, Marcele, toate bune?

– Da, bre, cu treabă. Am dat drumul acum la un business foarte mișto, mi-am deschis o firmă și-n Franța și… [o vede pe domnisoara de care ziceam mai devreme]… și… e un business… din ăsta, zic, cu Franța… adică am o firmă în Franța. Adică e a mea, că am facut o… o d’asta… o colaborare cu cea din România.

Lovit cu leuca. Kaput. Blanc. Neuronii s-au constipat și s-au grupat undeva jos, incapabili de altceva decât de holbare.

– Marcele, las-o, respira!

Se întoarce la mine nauc și mă întreabă cu ochii mari:

– Tu ai văzut?!

– Da, mă, lasă fata-n pace, ce-ai?

– Cabrale, eu mă’nsor!

– Da, mă, oare de cate ori aude săraca fată prosteala asta în fiecare zi?

Îmi strânge mâna, îmi promite că mă sună și pleacă la masa lui, rugând-o pe domnișoara (urlând după ea) să-i ia comanda.

Zâmbesc și bag iar nasul în laptop, timp în care mai vine o masă de domni. Trec câteva minute… domnișoara vine să le ia comanda. Nu mă pot abține, să nu ascult, e prea funea:

– Aș lua ceva light… ce ciorbe aveți?

Fata le enumeră pe toate. Unul îi privește sânii, altul – care se găsește în laterala ei – îi pipăie linia picioarelor cu coada ochiului, cel din față i s-a cufundat complet in ochi, fixând-o cu o privire tâmpă. Ea vede toate astea dar iși menține un zâmbet amabil și politicos.

Liniște. Toți tac. Se aude musca. trec secunde multe. Multe.

– Deci, ce ciorbă să fie?

Ăsta de i s-a pierdut in ochi spune dintr-o suflare:

– Un ciolan cu fasole. Și-o salată de muraturi!

Ma pufnește râsul.

Și ca să nu se prindă lumea că-s voyeur-ist îl maschez în tuse. Se întorc spre mine, bag nasul în laptop.

Mi-e clar că nu mă mai pot concentra la mailuri… de-acum se transformă postul asta în live-blogging. E prea tare să ratez așa ceva…

Așadar…

14:54 – încă se chinuie să comande masa asta nouă. Fiecare comandă este scoasă cu forcepsul, cei patru domni ar fi putut fi trepanați că tot ar fi reusit să raspundă mai repede.

Comandă întâi desertul și-apoi ciorba, cer chestii care n-au legatură… cum ar fi că vrea și el ciorbă de vita, dar ceapa să fie calită.

– Ce anume? 

– Ceapa, zic, să fie călită?

– Mă scuzati, vreau să fiu sigură că vă iau comanda corect… despre ce ceapă este vorba?

– Ceapa? Ce ceapă?! Se desprinde cu greu de pe decolteu și se uită înspre ochii ei, mirat că ea ii spune ceva de ceapă.

– Ați spus mai devreme că vreți ceapă calită. Ce ceapă, cea din ciorba de vită? Că nu are ceapă…

– Păi… nu, că n-are legatură… adică are, dar cu ceapa. Cu ciorba… adică ceapa cu ciorba.

Ceilalți de la masă încep să râdă. Mă bag cu nasul aproape lipit de tastatura de la laptop și râd și eu.

15:07 – au venit limonadele. Două au fost vărsate de către proprietari de când le-a pus domnișoara pe masă. Una a ajuns în poala omului, cealaltă este întinsă peste telefoane și alte chestii de pe masă. Toată lumea-și cere scuze, Domnișoara aleargă cu șervețele să-i ajute.

15:18

– Unde ești, golane?

– Unde să fiu, draga mea?

– Fata aia de-i înnebunește pe toți unde e?

Încep să rad. Mi-aduce aminte că la 15:30 am filmare în Pro. Cer nota cu regret, presimt că spectacolul e de-abia la început.

15:20 – Din camera cealaltă se aude Marcel care face scandal că i-a adus un alt ospatar salata. Îi spune omului respectiv că e urâcios și placid. Marcel e nervos. Domnișoara se duce acolo, să vadă ce se întâmplă. Brusc îl aud pe Marcel râzând în hohote. Râd și eu…

15:23 – cer nota. Totul este OK, lumea e bine… vine comanda de la masa domnilor. Gata, n-am mai reușit să mă abțin, m-a bușit râsul ăla rău, ăla luuung, ăla de nu-l poți ține… cum arată comanda domnilor?

Unul a luat o ciorbă. Al doilea a luat ciolanul cu fasole. Al treilea are în față un profiterol și se uită la el ca la un extraterestru. Dar cel mai tare… al patrulea se vaită că el n-a primit nimic.

– Păi eu n-am comandat nimic?!

– Păi nu, că mi-ați zâmbit și ați spus că mai așteptați…

– Ce să aștept?!

– Nu știu, așa ați spus…

– Păi și eu ce mănânc?!

– Vă aduc acum repede ceva, doar să-mi spuneți ce…

15;27 – A venit nota. Ieftin. Mai vin pe-aci! :)))

58 comentarii despre "Doamne, de ce ne prostești așa când vedem doi ochi, o pereche de țâțe și-un fund mișto?"
  1. iulia

    Nu ai mai primit continuarea povestii lui Marius? Tare sunt curioasa de ce se intampla in continuare :(. Astept urmatorul articol cu sufletul la gura inca de cand l-ai postat pe ultimul!

    răspunde
  2. stefi

    Fii atent acolo la fata, lasa-l pe Marius !
    =))

    răspunde
  3. Alexandru Ion

    sublim :)) „ce ciorba vreti?” „un ciolan cu fasole..” :)) e pe bune treaba?

    răspunde
  4. Irina C.

    Cerem prea mult daca vrem si o poza cu cei patru magnifici ? :)))) Eventual, cand primesc comanda cu ce au cerut sub influenta „sexului slab” :)))

    răspunde
  5. Mihai

    E clar, trebuie sa ne recomanzi restaurantul, if you know what I mean. :))

    răspunde
  6. Claudia

    Foarte tare! Un ciolan cu fasole și ceapa calita se inscriu in categoria light. E de apreciat ca mai reusesc sa vorbeasca cat de cat, pentru ca din cate inteleg incoerenta e ceva normal pentru cei care au un contact vizual cu domnisoara.

    răspunde
  7. Marius

    Am ras de m-am prapadit, sunt sub birou :))))
    Foarte, foarte tare

    răspunde
  8. corina

    mai esti acolo….? :)
    Sau a citit Andreea ce ai scris si esti deja acasa cu flori si bomboane in genunchi….? :P

    răspunde
  9. Ionut Bajescu

    Deci nu credeam ca un text ma poate face sa rad cu o asa pofta :))))
    Ai prezentat atat de bine de parca as fi fost acolo. Povestea e bestiala, mai ales ultimu la faza cu „Ce sa astept?!” si „Pai si eu ce mananc?” :))))

    răspunde
  10. George

    Deci care va sa zica, doamna Ibacka stia despre 2 ochi, o pereche de tate si un fund misto :) Deci, ai mai fost si te vei mai duce p’acolo. Asteptam povesti cu victime „proaspete” :)
    Buna povestea, realitatea e a naibii de crunta :)

    răspunde
  11. ALX

    Crede-ma nu razi singur!!!! eu am lesinat pe tastatura .. rad infundat pt ca sunt la birou!!! nu-I correct sa faci d’astea jur!!!!

    răspunde
  12. calu lu fat-frumos
    calu lu fat-frumos

    De-aia nu e bine sa fie fete d-astea periculoase la banci. Ca vine si-ti spune vezi ca dobanda e atat, penalizarile atat, ai comison de zile pare de zile impare, de vreme urata, trebuie sa platesti lunar, garantezi cu 3 generatii…Si tu ingani acolo pierdut si mai si intrebi: si, mai trebuie sa dau ceva? Doar atat? Unde semnez? :D

    răspunde
  13. calu lu fat-frumos
    calu lu fat-frumos

    Si da, suntem slabi. Cica suntem sexu tare…Vrajeli.

    răspunde
  14. Andrei

    Si totusi… despre ce restaurant discutam? :)))

    răspunde
  15. carmen

    Sa-ti dea Dumnezeu sanatate ca m-ai facut sa rad cu lacrimi!

    răspunde
  16. Ciprian

    Deci nu se poate, ma inec, rad cu pofta :) Am mai vazut astfel de faze dar acum m-ai facut curios rau, trebuia sa chemi fata pentru o poza, „Nu te supara, am cateva mii de oameni care vor sa stie cum arati” :)))

    răspunde
  17. vasilescumihaela
  18. Petre

    Dupa o dimineata ingrozitoare la munca, cu sefa macindu-mi creierii de la 8:am, acum rad ca un bou singur la birou colegii uitandu-se nauc la mine intrebandu-se ce dracu am patit
    Cabral, iti multumesc

    răspunde
  19. Alina

    asa, asa…o adresa, un indiciu-doua, o aluzie…cand i-asa o minunatie, ieftin adicatelea, merita si restul muritorilor o bocatica.

    din pacate eu mi-s maritata si nu-mi pot permite sa merg cu sotul; fereasca-sfantul, daca ajunge sa-si comande legume?!

    răspunde
  20. Ovidiu

    Sa stii ca m-ai facut curios, daca domnisoara, domnita, doamna, hmmm arata asa de bine, incat insusi Marcel doreste sa se insoare !! ;) sunt extrem de curios cum arata aceasta Afrodita
    P.S: Nu dati cu pietre sunt barbat (TAXI)

    răspunde
  21. curs dolar

    Ospataritele (frumoase) sunt obisnuite de brusca balbaiala a sexului opus, in prezenta lor.
    Doar ele stiu cate note de plata/bonuri se intorc cu cate un telefon scris foarte citet pe spate :)

    răspunde
  22. alin

    In concluzie,localul,care e localul(circiuma) ?!? :))

    răspunde
  23. Paul

    Am ras cu lacrimi! Trebuie sa ne spui carciuma :))

    răspunde
  24. Paul

    Cred ca ar fi frumos sa ne spui restaurantul :)))) Nu de alta, dar putem merge si noi cu treaba pe acolo :)) (sa raspundem la mailuri cat mancam, nu altceva)

    răspunde
  25. Adelina

    Genială postarea, n-am râs de mult timp cu atâta poftă, plâng și mă țin de burtă în același timp. Bieții masculi :)))))

    răspunde
  26. veronika

    Valentina, lucrez ca ospatar intr un restaurant de 5 stele in Anglia. Port uniforma, pantofi plati cu siret, pantaloni normali si sacou incheiat pana la gat. Par strans in coc, machiaj discret, nu am voie sa port cercei sau inele, nici macar oja transparenta pe unghii . Sunt curtata si primesc carti de vizita si numere de telefon (am 39 de ani) Totul este din ATITUDINE… un zambet si o vorba frumoasa fac totul… si mai este adevarat ca ” ce -i frumos si lui Dumnezeu ii place” dar cred ca in cazul asta este mai mult atitudinea decat frumusetea!!!!

    răspunde
  27. Valentin Bosioc

    Bai negrule! Nu am mai ras cu o asa pofta si cu lacrimi de mult. De foarte mult! Unde e bre toata asta ca zau ma duc si io! Nu pentru fata ca is insurat, dar pentru atmosfera as merge. Bine, si pt fata ca deh, sa clatim ocheanele nu e pacat.

    Am ras

    răspunde
  28. maichimilian
    maichimilian

    Haha.!!!strategie, iei cateva ospatarite de gen, si poti sa-l pui si pe Stevie Wonder sa gateasca!

    răspunde
  29. maichimilian
    maichimilian

    Haha! Strategie, iei cateva ospatarite de gen, si niste ospatari cu 6pack pentru sexul frumos, si apoi bucatar poti sa-l pui si pe Stevie Wonder.

    răspunde
  30. Edgar Mihai
    Edgar Mihai

    Unde ziceai ca e restaurantul…sau cum se numeste?:)))))))))))))))))))

    răspunde
  31. Edgar Mihai
    Edgar Mihai

    Unde ziceai ca este restaurantul…cum ii zice??? :)))))))))))))

    răspunde
  32. Andrei

    Cred ca tehnic se poate explica fenomenul daca ar fi sa facem o paralela intre computere si barbati.Plecand de la premisa ca barbatii au fost conceputi si ei cu niste caracteristici tehnice precum : putere de procesare , memorie video, procesor grafic, astfel incat ca sistem sa functioneze corespunzator cerintelor, putem intelege ce se intampla inauntrul carcasei. La inceput, pe cand lucrurile erau simple si evidente, barbatul trebuia sa apere familia si sa gaseasca mancare, astfel el iesea la vanatoare si computerul din capatana lui trebuia sa proceseze foarte rapid si eficient date despre prada, pericole, directia prazii, viteza de aruncare a sulitei si unghiul astfel incat sa doboare rapid si eficient animalul. Totul se rezuma la calcule vectoriale, evaluarea masei adversarului si procese simple bazate pe IF-uri si scheme decizionale brute care nu necesitau o putere de calcul impresionanta. Initial imaginea formata pe retina era randata de procesorul video in baza unui algoritm simplu si zona grafica prelucra fulgerator datele trimitind informatia catre unitatea centrala pentru aplicarea algoritmilor decizionali care functionau cam asa : 1. forma de viata detectata 2. inaltime si masa 3.viteza de deplasare si directia 4. are par/pene/solzi. De aici procesorul aplica algoritmii : 1. pericol/hrana 2. pot/nu pot sa il dobor singur 3. fugi repede 4. cat de tare ii dau cu piatra in cap. Restul era forta bruta. Ajuns acasa sarcinile sistemului de calcul cereau o putere de procesare inca si mai redusa. Acest sistem de calcul combinat cu un fizic robust asigurau un sistem hardware adaptat perfect si eficient in indeplinirea sarcinilor de zi cu zi. Ei, insa intre timp lucrurile au evoluat mult de tot, lucrurile au inceput sa devina din ce in ce mai putin evidente si arborii decizionali s-au complicat foarte mult. Din nefericire arhitectura sistemului informatic masculin nu a reusit sa tina pasul cu evolutia asa cum se poate constata (si nu este un secret ca barbatii sunt fiinte simple), astfel ca astazi, acelasi sistem trebuie sa analizeze culori, nuante, mirosuri, femeile acum sunt ingropate sub tone de make-up, haine, acum nu o mai poti lua de par si sa o tarasti in pestera ta imediat ce i-ai dat o bata in cap. Avem tate, fund, haine mulate, femeia nu mai este dezbracata. Pai voi va ganditi arhitectura grafica ce stress enorm are incercand sa decodeze hainele ei si sa o dezbrace din priviri. Asta tehnic se numeste descompunerea imaginii in componente, sa construiesti virtualizat formele de dedesubt, sa recompui imaginea fara haine, sa rulezi scenarii complexe de cum si ce i-ai face si cum ar sta si ce ar zice ea, apoi analizand forma sutientului si marginile bluzei, cutele hainei, sa emiti teorii complexe despre curburi. Se trimite o avalansa de date catre procesor care trebuie sa analizeze un tsunami de date, sa prelucreze arbori de decizie : daca sa ii scriu numarul pe bilet, oare are pe cineva, daca ii dau o palma pe cur cum reactioneaza, oare ce chilotei are, dunguta aia e o umbra sau marginea de tanga? Tehnic asta se numeste bottleneck : adica cand ai o cantitate uriasa de date circuland intre subsistemul grafic si unitatea principala de procesare. E ca o autostrada de date ce geme de masini, In acel moment toate resursele sistemului sub stress maxim ruleaza simulari ample, arbori de decizie, descompuneri complexe de obiecte, scenarii, teorii si metode de abordare, pentru ca tehnica vectoriala cu care sistemul lucra normal : bata in cap + tarat de par nu se mai aplica. Si apoi lovitura finala – vine intrebarea : ce ciorbita sa fie? Sistemul deja era supraincarcat si o noua comanda poate genera eroari sau raspunsuri intarziate, ori ca la windows, ecran albastru si blocaj de sistem. De aia unul avea un profiterol pe care nu-l dorea : date corupte, altul nu avea nimic in fata si se intreba de ce? La momentul comenzii aparuse ecranul albastru, se blocase sistemul si s-a emis doar : ‘system is busy, please retry later’. In fine…sper ca am reusit sa lamuresc problematica. Pur si simplu nu are cum sa functioneze altfel. Asa este construit el sa functioneze. Redu barbatul la elemente simple care necesita calcule vectoriale si forta fizica : fotbal si wrestling de exemplu. O sa ai o masina de eficienta. Adauga o femeie in context si lucrurile devin complicate. De fapt as fi putut sa rezum mica mea disertatie la : „Femeile sunt de vina”. Oricum toti stim asta :P

    răspunde
  33. gazpefoc

    și numele cârciumii? sau fără bani nu faci reclamă? ;)

    răspunde
  34. gazpefoc

    bă, ce draq că n-am nicio pereche de țâțe în față, acum văd data articolului.. 2013. cred că s-a închis și mama cârciumii ăleia.

    răspunde
  35. K

    nu mai face pe mironosita! zi numele speluncii! altfel o s-o consider(si povestea si domnisoara) o inventie a ta!

    răspunde
  36. Horhhelu

    Unde e bre circiuma aia..? :))

    răspunde
  37. Mariusica

    Nu am sondaj dar femeiile stiu cum le curg balele la majoritatea barbabtilor „” dar sa se mai si descoase sunt sigur ca nu le impresioneaza.

    Lor le plac inteligenta, misterul si mesajele codificate ceea ce nu este strain naturii barbatilor .

    răspunde
  38. Mariusica

    DUMNEZEU ne face un cadou frumos si noi sa spunem ca ne prosteste. Nu ma identific. Cititi manualul de folosire al femeii ;) !

    Nu am sondaj dar femeiile stiu cum le curg balele la majoritatea barbabtilor „” dar sa se mai si descoase sunt sigur ca nu le impresioneaza.

    Lor le plac inteligenta, misterul si mesajele codificate ceea ce nu este strain naturii barbatilor .

    P.S. : Scuze pentru postare dubla daca e cazu’ :P .

    răspunde
  39. Sorin Voicu
    Sorin Voicu

    Eu zic sa punem de un tur foto prin carciumele din Bucuresti!
    :-)))

    răspunde
  40. StefanC

    Am stricat o masina pe dealul Copoului cu ochii dupa o studenta cu o fusta ilegal de scurta, am daramat (aproape) un stalp din mijlocului unui trotuar si numai capul sucit la 180 grade m-a impiedicat sa-mi faram nasul si asa prea mare, aproape am fost arestat pentru terorism pe aeroport in New York dupa ce am devenit „prieten” cu o fatuca din Kosovo care avea probleme cu actele, dar si eu cu al ei decolteu si mulajul blugilor pe al ei portbagaj, am uitat bunele maniere la restaurant si efectiv am omis faptul incontestabil ca furculita are si ea scopul ei si orezul, daca nu poti cu betele, in orice caz nu se mananca cu mana dand jumate el pe pantaloni si pe jos, am fost la un pas de concediere cand, in biroul sefului fiind, am uitat subiectul conversatiei, ( si predicatul deasemeni) cand colega cea noua a venit de-acasa din concediu imbracata intr-o rochita transparenta de ziceai ca-i o foaie de paste de orez si, ca sa inchei o lista care probabil nu are capat, mi-am bagat carligul de pescuit in degete de nenumarate ori atunci cand se gaseste cate vreuna asa mai inzestrata de Doamne Doamne si imbracata cu sigurranta de Satana, sa apara si sa ma intrebe sa mor daca-mi aduc aminte ce in timp ce-si etaleaza nurii pe la nasul meu de caine de stepa plin de boala tuturor masculilor care atunci cand se uita la un film porno ( si cei ce au tupeul sa zica ca n-au vazut niciodata un film de genul is mincinosi) nu vad niciodata barbatul, daca l-ar intalni pe strada imediat dupa vizionare habar n-ar avea cine e si ce hram poarta, pentru ca nu e important si tot ce conteaza sunt atributele si adjectivele din titlul lui Cabral, atunci cand, fireste, se refera la o persoana de gen feminin:))

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.