Sari la conținut

Vorbeam despre rostul fiecaruia in familie si despre persoanele care ne-au influentat decisiv in viata acum ceva vreme. Mi-a placut mult cum ati raspuns, se vedea si afectiunea dar si respectul fiecaruia dintre voi atunci cand povesteati despre cei care ne-au format asa cum suntem acum.

Da, continui discutia pornita la initiativa Inka, si – la fel ca si la prima discutie – vor fi premiate trei dintre cele mai frumoase comentarii de la postul acesta (votare prin thumb-up) cu doua rame foto si produse Inka.

Si continui discutia mergand pe aceeasi idee… a rostului in familie. Dar partea cu persoanele care ne-au influentat a fost mai importanta acum ceva vreme, la momentul asta s-a diminuat si acum a venit vremea ca noi sa ne facem simtiti in familie, sa ne facem utili, s-avem un rost…

Si cred ca depinde de noi sa fim amintiti cu drag de catre cei pe care i-am format si influentat.

Cat de mult contez in familia mea? Cat de util sunt? Cat de mult influentez? Influenta mea este buna sau nociva?

Te intrebi asta, chit ca esti frate sau sora, mama sau tata.

La mine… ca la multi altii. Am o fiica, o sotie si-o sora. Responsabilitatea cea mai mare o reprezinta fiica-mea, acolo sunt atent la fiecare nuanta, fiecare actiune are repercusiuni si, daca vrei sa fii un parinte bun… asta cere interes si dedicatie.

Care-i rostul meu? Sa pregatesc copila de viata. S-o conving ca pentru a avea mai mult trebuie sa invete, si-apoi sa munceasca. Sa-i arat ca oamenii sunt buni, dar pot fi si rai. Sa-i explic de ce-i bine sa fii corect in viata. S-o imping de la spate sa-si traiasca viata, nu doar sa treaca prin ea, sa se bucure de fiecare mic lucru si sa treaca peste ce-i greu cu zambetul pe buze. Si sa am grija ca ea sa fie bine.

Da, cred ca am un rost in familie, si daca stau sa ma gandesc superficial… nu-s asa important pentru lume, in general. Dar pentru familia mea cred ca sunt, si asta e o responsabilitate dar este si o bucurie.

Dar nu cred ca rostul in familie apare doar atunci cand devii parinte. Ai un rost si cand esti fiu sau fiica, frate sau sora. Si rolurile astea sunt la fel de importante pentru cei care-ti sunt alaturi in viata.

Tu ce rost ai in familia ta?

 

51 comentarii despre "Am un rost in familie. Al tau care e?"
  1. dush

    eu sunt cea care raspunde la telefon noaptea, care in 10 minute sunt acolo unde e nevoie de mine, daca nu sunt crize inchipuite. cred ca sunt omul pe care se poate pune baza.

    răspunde
  2. Bogdan

    La mine este de a asigura fluxul de capital pentru nevastuica…..aaaa si sa duc gunoiul :)))

    răspunde
  3. Andra

    Eu sunt pustoaica de 18 ani, rebela si zapacita familiei. Totusi, chiar si-asa, sunt sora cea mare. De 6 ani de zile am facut tot ce face o sora, dar mult mai mult. M-am trezit noaptea sa-i dau sticla cu lapte, i-am schimbat scutecele, l-am leganat, i-am cantat i-am preparat ceaiul pentru colici, i-am facut baita, l-am plimbat cu caruciorul… Apoi l-am invatat cuvinte noi, cantece frumoase si prima mea poezie („Cri, cri cri, toamna gri…”) si l-am tinut de manuta cand invata sa mearga. I-am aratat cum sa tina creionul in mana, sa isi scrie numele, sa citeasca pe litere, sa vorbeasca engleza, spaniola si cum sa-si lege sireturile. Am scris scrisori pentru Mos Craciun, am facut decoratiuni de sarbatori pentru casa, am gatit, pictat, cantat, dansat. Ne-am certat, si-o facem in fecare zi, ca suntem frati. Petrec mult timp cu el, ca asa ne „obliga” contextul, dar la mine nu intra in discutie cuvantul „obligatie”. E atat de frumos sa vezi un copil cum creste, sa-l ajuti sa creasca… Este cu siguranta cea mai importanta fiinta pentru mine, parca ar fi copilul meu (si ironia face ca multa lume spune asta, dat fiind faptul ca semanam foarte mult.) si desi nu intelege el foarte multe acum, i-am promis ca indiferent de orice am sa fiu alaturi de el si-am sa-l sprijin.
    De cateva luni incoace il tot anunt -il pregatesc- ca am sa plec in Scotia la facultate. De fiecare data cand mentionam plecarea, incepe si plange…
    A, chiar azi ne-a cazut primul dinte. Eu am fost prima persoana cu care a impartasit asta. Sunt mandra tare. :D

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Frumos, frumos!

      Ma bucur pentru tine ca pleci… sper sa fie un pas mare.

      Si daca vei fi atenta… legata prin net nici nu va trebui sa lipsesti de langa pitic!

    • Andra

      Multu’! Am emotii cu plecarea asta, cu studiile si viata traita acolo, sper sa fie totul ok. Va fi greu, dar ma voi descurca…
      Cat despre plecatul de langa pitic, n-am treaba, ca prin net o sa fim „aproape”, dar el e deja trist… :(

      Stai asa, 42 de „thumbs-up”-uri? Uau! Multumesc.

  4. ade

    Chiar acum doua zile am citit o carte foarte interesanta ” Toate acestea le vei face si tu…Si chiar mai multe. Fizica schimbarii- Greg Simmons ce mi-a ramas intiparit a fost partea in care povesteau conceptia copilului, cum el devine ceea ce ai fost tu dar mai bine.El va face lucrurile pe care tu n-ai apucat sa le faci…ideea e ca am stat si ma gandeam si da, am gasit toata realitatea…cat de mult seman cu mama, la curaj, la spontaneitate, imprevizibil, libertate si cum imi traiesc viata, fiind oarecum un haos si mereu imi zice ca poate nu e bine dar si ea ar fi facut asa si o vad ca ii place nebunia mea si nonconformismul…
    Rostul meu in familia compusa din parintii si un frate mai mare, e cumva sa ii unesc si sa ii amuz cum pot, sa uite in clipele cand suntem impreuna ca au griji sau sunt obositi. Cu ceva ani in urma am dat startul la cadouri de zilele noastre, de Craciun. Mda, primeam bani de la ai nostrii cand era ziua noastra si la fel de sarbatori insa am inceput sa iau cadouri la toti si lu fratele meu cu care nu obisnuiam asta…acum e bataie pe cadouri, toata lumea ia la toata lumea :)) ce e cel mai frumos: ca nu ne asteptam la asta iar cadourile sunt mereu lucruri haioase si interesante. Muncesc de la 18 ani, nu pentru ca duceam lipsa de bani ci pentru ca mereu mi-am dorit sa mi consum timpul facand ceva util si tot ce vreau sa realizez e sa reusesc sa imi rasplatesc familia pentru cata incredere a investit in mine :)

    răspunde
  5. Dana

    Cum sotul meu face naveta in fiecare zi la 50 km de casa, inclusiv sambata, eu am un rol foarte important in familie. Sunt mama cu norma dubla. Si mai mult decat atat avand un copil autist programul este si mai greu. Dimineata incepe undeva la ora 6 cand se trezeste Mihai si-si bea laptele. Urmeaza trezirea Mariei, spalat, imbracat una bucata copil si trimis la gradinita. Apoi urmeaza a doua bucata copil de spalat si imbracat. La 9 incepe terapia lui Mihaita pentru 2 ore, timp in care incerc sa raspund la mesajele de pe facebook, sa pregatesc mancarea de pranz, sa bag o masina de rufe, sa calc. La 11 Mihai termina terapia. Descarc filmarile de la terapie si incerc sa urmaresc ce a facut, asta daca ma lasa el. Suntem contracronometru tot timpul. La 11.30-12 Mihai trebuie sa manace si il culc rapid pentru ca la ora 15 urmeaza a doua runda de terapie. La ora 16 il las pe Mihai cu terapeuta si ma duc sa o iau pe Maria de la gradinita. Venim acasa, ii dau ceva sa manance, La ora 17 termina Mihai a doua sedinta de terapie. Descarc filmarile, incerc sa urmaresc ce a facut , sa vad daca se potriveste cu programul de dimineata, este f important sa nu faca gresit. La ora 19 vine si sotul obosit. Pregatesc ceva de mancare, spal copiii , mancam si la ora 21.15 amandoi trebuie culcati. Sunt zile in care adorm inaintea baiatului. Spre doar ca intr-o zi sa-l pot face pe Mihai sa se descurce singur. Nu stiu ce va fii, am nevoie de foarte multa rabdare si putere.

    răspunde
    • Cri

      Curaj Dana! Totul va fi bine!

    • cata

      Trebuie sa fie tare greu! Dar cu Dzeu inainte vei reusi!

    • Cabral Ibacka
    • Dana

      Dar, completez, am 2 copii minunati pe care-i iubesc foarte mult si-mi fac timp sa citesc si ce postezi, asta ca sa ma laud!

    • Maria Elisabeta Ionita
      Maria Elisabeta Ionita

      esti o mama model pt toate mamele din lumea intreaga,te imbratisez draga mea

    • Dana

      Maria, eu sunt doar mama, orice mama aflata in aceeasi situatie ca mine s-ar descurca la fel sau chiar mult mai bine decat mine

    • angy riza

      esti o eroina, dar toate mamele sunt! acum, pote iti este mai greu dacat altora, dar, cine stie, mai tarziu se poate schimba balanta in favoarea ta! deci, faci investitii! Ha! nu financiare evident! eu sunt admiratoarea ta!

    • Dana

      multumesc mult!

    • Ana-Maria St
      Ana-Maria St

      O mama minunata , greutatile te intaresc si te fac sa reusesti si pe mai departe!! Sa va ajute Dumnezeu , sa dea rezultate terapia lui Mihaita si sa fie totul bine !! puuup!!!

    • Dana

      Multumesc si eu sepr, Mihai este un copil extraordinar si in fiecare zi progreseaza. Dumnezeu sa ne ajute!

    • Sergiu

      INVINGATORUL,Dana stie de ce incep asa comentariul…sunt alaturi de tine si de familie,sufleteste…si ma rog la Bunul Dumnezeu sa va fie bine!!!Stima si admiratia mea pt o adevarata MAMA care le poarta de grija puiilor!!!DOAMNE AJUTA!!!

    • Dana

      Multumesc din suflet, om minunat!

    • simona

      Ce mai pot sa spun decat ca esti un om puternic, o mama minunata pe care orice copil si-ar dori-o.Felicitari, putere si rabdare

  6. NICOLETA

    Din pacate fiica nu mai sunt de ceva ani…au plecat si bunicii ,si parintii…dar am la randul meu o fiica .Este tot ce mai am pe lume.Sunt mama ei dar mai ales prietena ei cea mai buna,cred,si asta sustine si ea.Sunt omul ei de incredere,la orice ora din zi sau noapte.Nu caut sa influentez cu ceva,ci doar sugerez ce cred eu ca este mai bine.Este mare,28 de ani ,la anul va avea o familie oficiala,deci este deja un om responsabil,cu functie de conducere,deci …prea multe nu mai am a o invata(ba poate mai degraba ea sa ma invete pe mine !).Rolul meu?Cred ca se apropie de finalul ultimului act ,dar nu-mi pare rau.Daca a fost greu?Da,nu este usor sa fii parinte,dar merita cu prisosinta!Din pacate multi parinti sunt corijenti la aceasta materie,si numai Dumnezeu stie cat pierd din nestiinta si comoditatea lor.Pentru mine,asa departe cum sunt de fiica mea,simt ca inca mai am ceva de facut pe lumea asta-as vrea sa ma tina Dumnezeu sanatoasa sa pot sa-mi cresc si nepotii.Abia atunci consider ca mi-am facut datoria pana la capat.Iar datorie mai placuta ca asta ,nu cred ca exista-sa lasi pe lume niste oameni adevarati !

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Nu rasufla c-ai scapat, gandindu-te la ultimul act… sa vezi tu cate treburi iti vin pe cap odata cu primul nepot. Sa nu mai zic de-al doilea, de-al treilea… si tot asa! :)

  7. Lilla

    Zambesc acum in fata acestui post. In ultimele sase luni in special, am fost creierul rational al familiei. Am avut o perioada mai grea si am invatat multe lucruri despre mine si despre ceilalti din jurul meu.
    Referitor la rolul, rostul meu in viata asta, de multe ori eu sunt cea care pune in balanta lucrurile pozitive si cele negative dintr-o situatie si dau verdictul in final. De cele mai multe ori am dreptate, as fi un psiholog bun. Imi place sa ajut iar familia mea e totul pentru mine. Rostul meu e sa-mi iubesc familia. Incerc sa fiu mereu atenta si sa-mi protejez familia, asa cum pot. Incerc sa dau iubire familiei mele si sper sa devin inteleapta cu timpul.
    Ma simt utila in mijlocul familiei mele si doar asta cred ca conteaza cu adevarat in viata mea. Desi de multe ori sunt prea directa cu unele sfaturi insa mereu tot ce fac pentru ai mei, fac cu multa dragoste si pentru a-i proteja.
    Sarbatori fericite all!

    răspunde
  8. adina

    rostul meu e sa fiu cea care il asteapta acasa cand vine de la serviciu cu o imbratisare si un pupic, cea care sa stie sa asculte problemele pe care le-a avut in acea zi, cea care da indexul al apa si plateste facturile si cu care sa imparta bucuriile, cand mai sunt si din acestea,.. intr-un cuvant, sotia :)

    răspunde
  9. CorneL

    Nu am inca copii,asa ca al meu copil il consider a fi nevestica mea.Asa ca rostul meu e sa nu o dezamagesc,sa ii demonstrez in fiecare zi ca eu sunt jumatatea ei si ca o iubesc mai mult decat orice pe lumea asta!

    răspunde
  10. Serban Roxana

    Sunt fiica si deseori am momentele mele de rebeliune si revolta incerc sa arat ca am crescut, ca m-am maturizat si evoluat. Cu alte cuvinte eu sunt cea care o asculta pe mama doar ca sa se descarce, eu sunt cea care ii fac sa rada dupa o zi lunga la munca si eu sunt cea care incearca sa ii impace pe cat ma lasa, atunci cand se mai cearta. Nu sunt copilul perfect, nu voi fi dar vreau sa fiu si incerc sa fiu acolo pentru ei cand au nevoie, deoarece de la o vreme cred ca e si datoria copiilor sa isi sprijine parintii.

    răspunde
  11. issa

    eu am rolul de fiica in familia mea ; am 22 de ani si am rost de a nu-mi dezamagi familia, de a-i face sa fie din ce in ce mai madri ca sunt parintii mei, de a-i sustine cand nu vor mai fi la fel de in putere( bine, deocamdata sunt tineri , au 43 si 47 de ani), am rostul de a-i sustine in tot ce fac si in toate deciziile pe care le iau, de a-i iubi la fel in toate momentele si starile lor. nu vreau sa vad tristete in ochii lor din cauze ce tin numai de mine.

    răspunde
  12. Ralu

    Eu sunt al 7-lea pitic :), care intre timp s-a facut mare. Asadar sunt fiica. Sora cea mica. Matusa. Si nasa. In familia noastra sunt responsabil cu gatitul cand se face chef acasa la noi, suntem cam multi si asta e super :). Cu dus nepoti la dentist. Cu Mos Craciun. Cu organizare Halloween. Cu organizare zile de nastere. Cu entertaining copii pentru ca stiu multe jocuri si nu mi-i groaza sa ma prostesc cu ei. Cu facut tiramisu, prajituri, placintele, pizza si limonada. Cu facut poze. Cu facut planuri de vacanta. Cu facut teme la telefon. Cu vorbit in engleza cu unii. Cu zbierat uneori ca trebuie sa ne spalam pe dinti si dimineata. Cu dus motanul la veterinar. Cu laudatul tuturor reusitelor. Cu minimalizarea esecurilor. Cu alungatul lui Bau Bau. Cu intarirea stimei de sine. Cu incurajatul. Altfel zis, daca-mi suna telefonul, la orice ora din zi sau noapte sunt acolo unde e nevoie pentru familia mea.

    răspunde
  13. Andreea

    Rolul meu in familie este sa le ofer parintilor ceea ce mi-au oferit ei in copilarie: bucurie, cadouri facute din suflet si momente speciale petrecute in sanul celor dragi. Si mai am un rol. Acela de a-mi face viitorul sot sa spuna sincer si sigur pe el ca este cel mai fericit om din lume.

    răspunde
  14. Florin Grozea

    Rostul meu este să arăt fraților mei mai mici că exemplele de modele de la televizor (Pamela de România, Gigi Begali, Oana Zăvoranu, iubita aia Botox a lui Botezatu etc.) sunt excepții negative, nu regulă. Destinul meu este să fiu un exemplu pozitiv, un punct de echilibru într-o lume dezechilibrată.

    răspunde
    • neli tahis
      neli tahis

      Rostul meu in viata pana acum trei ani a fost unul banal ,sotie ,gospodina fi vreau sa sper ca o buna fiica si nora.Suntem casatoriti de 22 de ani si in tot acest timp am sperat si luptat sa avem un copil,dar din motive nestiute ,Dumnezeu sau poate destinul ne-a trecut pe un terminal in asteptare si a uitat de noi.Medicii ne-au deat verdicte contradictorii, si in cel mai bun caz ne spuneau sa mergem acasa ,si sa nu ne mai gandim ca totul e pe fond psihologic si ca din cauza anxietatii nu reusim .Am decis impreuna cu sotul meu sa dam o mana de ajutor destinului sau nu stiu cu umilinta de rigoare Bunului Dumnezeu si ne-am hotarat pentru adoptie.A urmat o perioada de circa un an de instruire anchete sociale cursuri cu psihologi pentru optinerea unui asa zis atestat de parinte.La sfarsitul acestei perioade am intrat pe o lista de asteptare…..Si intr-o dupa amiaza ne-au sunat sa ne comunice ca au un nou nascut si ne asteapta sa il vedem.Din acel moment viata noastra a luat o alta cale si rostul meu devenea altul .Cand mi-au pus in brate acea minune ,am stiut ca el e puiul meu si pentru el Dumnezeu ma tinut in asteptare.Acel sentiment nu se poate defini e ceva magic si inexplicabil.Dupa doua saptamani de vizite zilnice (perioada de acomodare)l-am luat acasa si din acel moment am stiut ca am invins destinul ..puteam sa strig cu toata forta ,da am reusit, sunt mama si cu toate ca nu mi-a fost daruita maternitatea ,instinctul meu matern a fost mai puternic.Au urmat derioade inedite ,primul dintisor ,primul pas si primul cuvant magic, mama.Azi puiul meu are aproape trei ani ,e un copil sanatos vivace si foarte intelept.Deseori mergem la cumparaturi impreuna dar decidem de acasa ce e necesar si in momentul cind in loc de doua ciocolatele primeste numai una ridica spre mine doi ochi albastri ca infinitul cerului si imi spune ..ufa mami azi iar suntem saraci ?Raspund mereu puiului meu ca noi suntem cei mai bogati oameni din lume deoarece suntem sanatosi ne iubim si cel mai important lucru suntem impreuna Acesta este rostul meu sa-mi ocrotesc si sa-mi educ puiul sa cresca drept sa fie iubitor de semeni si sa stie sa ierte …intrun cuvint sa devina OM.

  15. Simina

    Eu am castigat deja tura trecuta asa ca,de data asta,las premiul celorlalti.Nu de alta dar sa nu castigi toata viata nimic si dintr-o data,intr-o singura luna doua premii poate fi fatal!:D

    răspunde
  16. Alina

    Eu sunt cea pe care da tatal meu vina atunci cand are tensiunea mare,cea pe care mami mai vrea sa o ia in brate de 5 ori/secunda chiar daca am 19 ani..sunt nepoata care o suna pe mamaie odata la doua zile dar inca nu are curajul sa se duca sa doarma pe la ea dupa ce a murit bunicul.Sunt verisoara,dar niciodata sora..sunt persoana de la care toti au asteptari si lupt pentru a nu dezamagi,chiar daca sunt prea egoista uneori.

    răspunde
  17. Cititor

    sa fiu unchiul care tine loc de tata

    răspunde
  18. Andra

    Rostul meu?Depinde pe cine intrebi:
    -daca-l intrebi pe urs el zice ca rostul meu este de sotie ,amanta,prietena,partener,mama
    -daca-i intrebi pe tero o sa-ti zica ca rostul meu este sa fiu mama,jandarm,prietena,asistenta
    -daca iti raspunde Vio,Ralu,Ana,si Cami ele o sa-ti spuna ca rostul meu este sa fiu cea mai buna prietena
    -daca intrebi la gradi ,la scoala si liceu o sa-ti zica ca rostul meu este sa fiu decorator,Mos Craciun si Mos Nicolae
    -pe strada oamenii o sa-ti spuna ca eu sunt cea care imparte mandarine,zambete,paine,vorbe bune
    -daca-i intrebi pe partenerii mei de afaceri o sa-ti spuna ca rostul meu este sa fiu scorpia,mana de fier,zbirul cu sutien,etc :)
    Cam astea sunt rosturile mele din punctul de vedere al celorlalti.
    Daca ma intrebi pe mine iti spun ca rostul meu este sa traiesc cat de frumos pot,sa fac cat de bine pot orice imi propun ,sa fiu maine mai buna decat azi si cand voi pleca sa traiesc vesnic in amintirea si inimile celorlalti.

    răspunde
  19. scorpio

    Hmm..grea intrebare.
    Cand m-am casatorit ,m-am gandit ca rostul meu este sa fiu sotie,iubita,gospodina si mama.
    M-am inselat.Am ramas undeva intre gospodina si mama.Si singura.
    Apoi rostul meu a fost unul clar,sa supravietuiesc si sa imi cresc copilul.
    Am fost si mama si tata si l-am crescut greu dar cu drag.
    Apoi rostul meu a fost sa il pregatesc pentru jungla ce ne inconjoara.
    Am fost si sunt prietena lui cea mai buna,confidenta,sfatuitoarea,cicalitoarea,enervanta,stresanta si cea mai bestiala mama.Toate intr-una!:)
    Acum ,cand are deja 18 ani,rostul meu este sa il invat cum sa isi intinda aripile si sa zboare .
    Si da,mai ramane un rost al meu!
    Sa imi traiesc viata pierduta pe drum!

    răspunde
  20. bianca

    buna, cabral.
    rolul meu in familie e cam mare. am un frate si o sora mai mari .sora e maritata si e plecata cu familia ei in strainatate.cand a nascut prima fetita am lasat facultatea si m-am dus sa o ajut.ca mai tarziu sa mai apara 2 fetite superbe.momentan ea si fetele ei sunt in tara, stau cand la mine cand la soacra.o ajut cum pot si le dedic toata viata nepotelelor. mama e si ea plecata, tatal e mereu plecat cu serviciul , asa ca eu sunt legatura lor.ii impac daca se cearta, le fac ziua mai frumoasa cu un apel sau un mesaj mai frumos. la fel procedez si cu fratele. sunt ajutorul bunicilor pentru ca ei nu mai pot face prea multe. asa ca m-ai pus pe ganduri. oare ce s-ar intampla daca nu as mai fi intr-o buna zi? nu stiu, dar sper ca pana atunci sa ii pot ajuta pe ai mei asa cum pot. sunt genul de prietena care atunci cand imi dai un telefon, indiferent de ora , te ajut cum pot :cu un sfat , cu prezenta mea acolo. si totusi cred ca as putea fi mai mult, ca nu sa tot ce pot de la mine, probabil mai ramane ceva si pentru mine.ar fi multe de povestit asa ca ma opresc aicisi ca sa iti raspund la intrebare: eu cred ca am un rol destul de important in familie. Sarbatori fericite.

    răspunde
  21. Adriana

    Sunt fiica ce le multumeste parintilor ca m-au crescut frumos, ca mi-au oferit lectii care m-au invatat sa ma descurc singura si ca m-au lasat sa-mi iau zborul si sa-mi caut drumul meu. Iar acum fiica ii incurajeaza ca totul este bine si va fi bine chiar si cand nu e chiar asa, si care incearca sa pastreze relatia la fel de apropiata desi ne vedem mai rar.

    răspunde
  22. paula

    Buna Cabral si cititorilor blogului tau!interesant post.eu am un frate,o sora,nepotel,parinti,bunici,veri si prieteni.dar familia mea este alcatuita din sotul si iubirea noastra,Vanessa.rolul meu este unul foarte important in viata puiul meu,spun important pt ca in mare parte de mine depinde cum va fi fiica mea cand va fi mare,ea ca om.si pt ca am doar 22 de ani ,incerc sa fiu foarte atenta in cresterea si educatia ei ca sa nu am ce sa imi reprosez pe mai tarziu.acum suntem la inceput de drum,are doar 2 ani si 4 luni.dar nu vreau ca nici o zi sa treaca degeaba…pt k timpul zboara pana cand ea va face 7 ani(cei 7 ani de acasa).sotul meu are o vorba,la o casa cea mai importanta este temelia,daca e buna si rezistenta,va dura o viata!asa si cu copiii.Sunt o mamica tanara,da,dar nu DOAR atat,mai am un rol de sotie,de iubita,de prietena si amanta a sotului meu!vreau sa am o famile frumoasa si sa nu ma cufund de tot in bucuria de a fi mama,astfel incat sa uit ca sunt si sotie(inca necasatoriti pt k nu ne-am gasit nasii :( )

    răspunde
  23. antonia

    nu stiu de ce, dar dupa ce eu si fratele meu ne-am mutat la casele noastre, practic familia noastra s-a destramat chiar daca parintii sunt inca impreuna…
    asa ca rostul meu este sa aduc veselia si sa incheg familia. numai cand ajung eu acasa avem mese in familie, de Craciun stam cate 2-3 ore si povestim langa brad, vara mergem la picnic impreuna. eu am instaurat si ideea de a avea cadouri impachetate, fiindca e mult mai frumos sa desfaci un cadou decat sa ai un plic cu bani sau sa primesti cadoul cu o luna inainte. si tot rolul meu este sa tin „cursuri” de comunicare, in asa fel incat sa ne intelegem si sa ne toleram mai mult.
    insa, fratele meu va avea o fetita in cateva luni si, nu stiu de ce, dar am impresia ca de acum ea va fi generatorul principal de uniune si dragoste in familia noastra.
    cred ca o sa fac si eu vreo doi-trei ca sa-i tin pe-ai mei ocupati cu dragostea nu cu indiferenta (in special unul fata de celelat, nu fata de noi).

    răspunde
  24. Iulya

    Rostul meu in familie…pai in primul rand familia mea reprezinta: mama, tata, catelusa mea Maya, bunicii, iubitul meu si cei mai buni 2 prieteni care imi sunt ca niste frati.Inca nu cred ca mi-am gasit rostul dar vreau sa cred ca ii iubesc si le arat asta cat pot de bine si ii fac fericiti.Asta nu e doar rostul meu in familie, e rostul meu in viata.

    răspunde
  25. cristina

    Rolul meu…sa aduc mereu familia impreuna(mama,tata,sora,matusa,unchii),fac eu cum fac si mereu reusesc;sunt copilul cel mai rebel din familie;sunt mereu responsabila cu buna dispozitie;avut grija sa o fac pe mama sa uite de griji si sa il invat(sa ii aduc aminte)pe tata tot ce stiia inainte de AVC(accident vascular cerebral). >:d<:*

    răspunde
  26. m.

    Cand spun familie trebuie sa includ cel putin inca doua persoane, pe langa parinti, bunici si sora.
    Am sa incep cu parintii, care sunt totul pentru mine, sunt cei care au tot timpul dreptate(desi de multe ori nu recunosc asta), sunt cei care ma sprijina si care sunt alaturi de mine in orice situatie. La fel incerc sa fiu si eu pentru ei. Fiind fiica cea mica, am rolul de a face pe toata lumea sa zambeasca, de a ma ‘maimutari’ din cand in cand, dar sunt si cea care la cea mai mica greseala plange, cea care nu poate sa spuna nici cea mai mica minciuna fara sa i se umple ochii de lacrimi.
    Pentru sora mea incerc sa fiu un model, sa o fac sa nu se mai streseze pentru orice problema, sa fiu alaturi de ea atat in clipele fericite, cat si in cele triste(cu toate ca atunci ma apuc eu de plans si ea incearca sa ma linisteasca :D).
    Pentru bunici sunt cea mai mica nepoata, cea care tot timpul ramanea cu ei in casa ca sa-i mai ajute(cand toti verisorii plecau la joaca), cea care ii suna doar ca sa-i intrebe de sanatate, cea care si-a petrecut fiecare Craciun pana acuma alaturi de ei.
    Pentru iubitul meu sunt cea care ii duce mereu dorul, cea care de abia asteapta sa fie sotia lui, sa-i gateasca, sa-i faca toate mofturile si sa-l iubeasca neconditionat toata viata.
    Si nu in ultimul rand, cea mai buna prietena a mea are cea mai mare nevoie de ajutorul si sprijinul meu in momentul de fata, deoarce tocmai a aflat ca mama ei are metastaze la coloana. Pentru ea incerc sa fiu puternica si sa ii transmit si ei aceeasi stare, incerc sa ii ofer speranta, incerc sa-i reamintesc in fiecare clipa ca singura nu va reusi si ca este Cineva sus care daca vrea poate schimba radical situatia.
    Asta sunt eu pentru ei, iar pentru restul sunt doar o fata de 20 de ani, care incearca sa para puternica cand de fapt in interiorul meu se dau mari lupte.

    răspunde
  27. M

    Rolul meu e sa ii enervez pe toti :))))))), si stiti ce? Imi iese:))))), ca prea se lauda toti pe aici ce buni si tari sunt .

    răspunde
  28. popan mariana
    popan mariana

    FRUMOASĂ INIȚIATIVĂ!FELICITĂRI!FĂRĂ MINE, fiul meu și-ar găsi SFÂRȘITUL ÎN LUMEA NOASTRĂ!IERI L-AM SCOS DIN FURTUNILE lîăcomiei parveniților!și atât!mi-e greu să vorbesc!

    răspunde
  29. ana

    oooooo..sunt plenipotentiala (asa cum obisnuia sa zica o colega de facultate): pt mama tin rolul de sot cand aduc bani acasa si platesc taxele si impozite si iau mancare, cand iau deciziile sunt capul familiei, sunt si fiica care inca sta cu ea si incearca sa o asculte si, de cateva zile sunt si iubita pentru prietenul meu care tocmai a poposit din tinutul nordic la tarii pe la mine…pana acum 2 ani aveam in grija in casa si nepoteii si, deci, cine facea temele???cine iesea pe afara cu ei??cine se ducea la gradi???ehe…kokodau plenipotential.ca sa nu mai zic ca era si bunicul la noi, care facuse o comotie cerebrala…….vremuri grele….in timp lucrurile s-au asezat si am ramas cu mama.as vrea ca de sarbatori sa fie toata familia acasa ca fiecare sa isi ia rolul in serios :)):))

    răspunde
  30. mona

    stiu ca s-a terminat concursul, insa simt si eu nevoia sa spun ce am pe suflet. de afara, rolul meu pare superb, am tot ce imi doresc, sunt o fiica iubita, o sotie devotata si o femeie de succes. dar adevarul e ca eu nu am nici un rol pe pamant, toate sunt de gura lumii, ce o sa zica vecinul, pisica sau vanzatoarea de la colt….
    De fapt am rolul sa fiu eu mereu cea vinovata pentru toate problemele si greselile, am rolul sa supar pe toata lumea, am rolul s-o dau tot timpul in bara si sa nu fiu niciodata destul de buna pentru nimic….
    singurul rol pozitiv ,este cel de a fi totul pentru catelul meu, insa si fata de el am gresit cu multe si regret enorm…..

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.