Sari la conținut

Cred ca asta e un criteriu bun pentru a imparti oamenii… cei care spun de bine si cei care spun de rau. Sau cei care vad binele si cei care vad raul…

Adica eu cred ca treaba asta poate spune multe despre un om. Cel care nu are de spus decat de rau despre ce se intampla in jurul lui nu e un om rau, cu toate ca asa poate fi perceput, caci critica poate fi de multe ori constructiva. Insa spune multe despre cum imbratiseaza viata. Pesimist? Nu, nu neaparat, doar ca cei care nu vad decat nasol, si trist, si defect… ajung sa traiasca intr-o lume nasoala, si trista, si defecta.

Varianta cealalta? Si ea poate avea capcane… caci oricat de frumos ai vedea tot ce te inconjoara, cand chiar se intampla ceva nasol o sa ti-o iei direct in plex, caci de la totul e frumos si cu floricele la Ouch, doare! e diferenta mare.

Cred insa ca se joaca, totusi, o carte mare atunci cand se ia decizia asta. Si cred asta pentru ca vad oameni care sunt laudati din ce in ce mai rar. Da, sunt prea optimist ca sa cred ca cei care merita laudati sunt din ce in ce mai putini.

Eu cred in continuare ca ar trebui sa vedem si sa apreciem chestiile bune pe care le fac altii. Ba ar trebui chiar sa punem accent pe ele, sa le aducem in fata, sa le… laudam.

Am vazut ieri cum un politist de la circulatie s-a dus si-a pus mana sa impinga o masina care se defectase in mijlocul intersectiei. „Mare lucru!” au spus cei cu care eram in masina. Nu a salvat lumea de cancer, asa-i, dar a pus mana si-a ajutat, si asta e un lucru bun, care trebuie apreciat ca atare.

Acum vreo 2 ani eram pe Colentina si unui nene ii luase foc masina. Am oprit vreo 3 si-am sarit repede cu extinctoarele din masina. Am rezolvat fix un fas, ardea masina nestingherita. Pana a oprit un vatman tramvaiul si-a coborat cu un extinctor din ala mare, in 10 secunde oprise toata valvataia. A facut vreun mare gest? Nu, dar a facut ceva, si pentru acel ceva merita apreciat.

Acum 2 saptamani am oprit masina, in drum spre Zalau, si i-am dat unui nene triunghiul meu reflectorizant, era oprit total aiurea si nu era semnalizat deloc. Mi se pare ca am facut un lucru mare? Nici gand! Dar omul ala a fost impresionat si mi-a multumit tare frumos. A fost un gest foarte mic sa-i dau triunghiul meu (a vrut sa-mi dea si bani pe el) dar care, primind acea recompensa, multumirile respective, m-a facut ca data viitoare sa fiu la fel de determinat sa opresc masina si sa vad daca mai pot ajuta.

Ne-am obisnuit sa luam faptele bune, bunele gesturi mici sau mari, lucururile frumoase pe care le fac oamenii… de bune. Le vedem si trecem mai departe.

Ne-am obisnuit sa enumeram cu fiecare ocazie toate chestiile nasoale cu care ne intalnim. Situatii urate, oameni urati, deznodaminte urate.

Si din astea doua obisnuinte ies doua rezultante majore:

– nu mai apreciem binele, si-l descurajam astfel;

– traim intr-o lume unde numai raul si uratul sunt prezente.

16 comentarii despre "A zice de bine sau a zice de rau?"
  1. Gerhald

    Chiar si o fapta cat de mica poate sa primeasca un multumesc mare de tot, ceea ce pe mine, cel putin, ma face foarte fericit.

    răspunde
    • Anca-Elena
      Anca-Elena

      Apropo de asta, ma bucur foarte tare cand aud romanescul „multumesc” fatza de „merci”… parca e un multumesc mare de tot asa din suflet :)

    • NICOLETA

      Si mie mi se pare foarte important”multumesc”-ul asta,si am observat ca a inceput sa prinda la populatie.BUNA TREABA,HAI SA O PROMOVAM !

    • Cabral Ibacka

      Asta incercam si pe-aci, nu? :)

  2. Vlad

    Doua lucruri as avea de spus:

    1. Cel care face lucruri bune si isi doreste sa faca lucruri bune, ar trebui sa le faca fara sa se astepte la multumiri. Problema mai mare este ca si cel care face lucruri bune vrea in principal sa fie apreciat pentru lucrurile care le face decat sa le faca si atat. E doza aia de egoism pe care o ascundem in spatele lucrurilor bune (am zis lucruri bune de vreo 40 de ori).

    Asa ca cei care vor sa ajute, ar trebui sa o faca fara sa se astepte la multumiri, recunostinte si aprecieri…parerea mea.

    2. Referitor la prima parte a articolului, omul ar trebui sa spuna in primul rand ce gandeste si ce simte, lucru care nu se intampla din pacate. Spune mult mai mult ce crede ca ar trebui sa spuna si sa simta. Pana sa punem problema ca daca zice de rau e asa si daca zice de bine e altfel, in primul rand ar trebui sa zica ceea ce zice sincer, sa zica sincer ceea ce gandeste, sa zica sincer ceea ce simte.

    Cat timp nu este sincer, este irelevant daca zice de bine sau zice de rau pentru ca tot ceea ce zice este FALS.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      E o logica in ceea ce zici tu, nu o contrazic.

      Insa contrazic clar partea aia cu „cel care face lucruri bune se asteapta la o recompensa”. Pai nu e normal?!

      Faci un lucru bun… nu e normal sa te astepti la o recompensa?! Este 100% normal.

      Doamne ajuta sa fie lumea plina de fapte bune ce-si asteapta recompensa…

  3. mirey

    Ce pot sa spun decat ca mi-a placut articolul asta! Si sunt de acord ca raul este mult mai „mediatizat” decat binele. Binele trece de multe ori neobservat,dar raul „sare in ochi” si din pacate,este starea naturala a multora din jurul meu.
    Am vazut ca cel mai usor este sa fii/faci rau,pe cand bine este un pic mai greu,mai trebuie si putina vointa,dar pe cuvant ca merita tot efortul.
    In alta ordine de idei:Felicitari ! pentru blog-merge bine in continuare,dupa „ani si ani”…iti merge bine si cu fata…si cu toate !

    Keep up the good work ! :)

    răspunde
  4. NICOLETA

    Binele general poate fi facut din…muuulte lucruri bune marunte,aparent nesemnificative,DAR FOARTE IMPORTANTE.Si eu cred ca daca promovezi binele,BINE VEI AVEA(nu se stie cand si daca vei avea,dar merita!).

    răspunde
  5. Raluca Hippie
    Raluca Hippie

    Mai, acum poate o sa sune un pic paradoxal, dar cel putin in anumite cazuri, aia care daruiesc foarte mult/le vad pe toate in roz/au incredere in oameni, asa fragili cum par ei sunt mai puternici decat oamenii foarte circumspecti.
    E cum zici tu, ca „cand chiar se intampla ceva nasol o sa ti-o iei direct in plex”, dar faza e ca pentru unii dintre noi e o chestie destul de constient asumata- în sensul că cei care se simt destul de puternici incat sa zica „bai, daca o iau in plex, ata ete- supravietuiesc eu si merg mai departe” au nult mai multa disponibiltate de a oferi, relationa si de a-si asuma riscuri decat cei care se gandesc „mama, daca o iau in plex o sa fiu absolut distrus”- si car pe chestia asta sunt excesiv de circumspecti si cam pesimisti si se priveaza de foarte multe experiente misto

    răspunde
  6. Andrei

    In ultimul timp, nu stiu de ce, dar imi vine mie sa multumesc celui care imi spune „multumesc” pentru un mic ajutor pe care l-am oferit. Oamenii nu astazi nu mai stiu sa ofere, stiu numai sa primeasca…

    răspunde
  7. Alice

    uuuaaahhh…ce de as mai avea de spus. Ce tema incitanta. Imi place ce zici, dar pe alocuri am si puncte de vedere diferite. Ori poate mi se trage de la faptul ca eu sint optimista rau rau din fire. Eu nu consider „critica” un lucru bun indiferent cum o dai. Eu cred ca a critica deja il pune pe cel ce critica pe o pozitie de superioritate: baaaaa uite cum sta treaba, cum trebuia sa faci sau ce trebuia sa spui, iti zice nenicu tau ca tu esti mic si gresisi aci/ iar pe cel criticat in postura de a lasa ciocu mic si a inghiti mustele criticului sau de a se explica „stai bre nene nu da, sau nu in cap, am vrut si eu sa fac ceva asa si asa”. Eu insa cred ca feedbackul este intr-adevar constructiv. Sa imi ierti englezismul pe care de altfel nu il sufar, dar acu ma pedepseste si nu gasesc un corespondent in romana. Adicatalea ce vreau eu sa zic: daca ii comunici unui om o reatie de a ta, o parere subiectiva ca si tine de altfel in legatura cu ceva ce a facut sau spus, daca ii exemplifici cum ca tu poate ai fi facut altfel, asa da. Mie cumva „critica” nu imi suna bine nicicum. Mi se pare chiar ca tine de respectul fata de omul acela ce a incercat sa faca ceva e uite bun/mai putin bun a stirnit in altii reactii ceea ce este chiar minunat. A-i comunica aceluia o alta maniera, un alt fel de a face treburile, un alt punct de vedere, insa fara a-l critica mi se pare chiar mult mai constructiv si prilejuitor de crestere.
    Si nu mai sunt de acord in totalitate nici cu concluziile de la finalul postului tau:
    „- nu mai apreciem binele, si-l descurajam astfel;
    – traim intr-o lume unde numai raul si uratul sunt prezente.”
    Tu chiar crezi ce ai scris acolo? EU NU! In jurul meu sint oameni care apreciaza binele, sau la naiba, asa ii aleg eu sa fie in preajma mea, nu stiu, uite la asta nu m-am gindit. Nu zic ca traiesc intr-o lume perfecta, dar nici asa neagra nu este: cum adica numai raul si uritul sunt prezente? Copiii mei nu sint rai si nici uriti, eu poate sint urita dar nu sint rea, prietenii mei nu sint rai si uriti, sotul meu este uneori „rau” dar ii trece repede si urit nu este…deci vezi..incep sa apara tonurile de gri macar…ce zici?

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Alice, spui bine.

      Insa, optiumista din fire, cred ca refuzi sa ridici privirea. Caci, din pacate, binele este apreciat mult mai putin.

      Cat despre ideea de critica… da, probabil ca, in acest context, „sinonimul” ar fi fost feed-back.

  8. basic instincts
    basic instincts

    se spune ca este infinit mai greu sa faci un bine decat ceva rau, pentru ca la rau mai pune si ala micu cu cornite o caramida.
    tu ai dreptate. intr-un fel binele ca valoare trebuie marturisit. altfel in ritmul asta, peste 10-20ani, o sa ajungem sa luam drept bine ce e rau.

    răspunde

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.