Sari la conținut

Da, stiu ca ne pregatim de sarbatoare, stiu ca traficul pe blog scade in perioada asta si ca ar trebui sa postez niste poze cu iepuri si oua si sa-mi vad de ale mele… a mea gateste cu Simona (soacra-mea, zic), asa ca eu imi vad de blog. Asa ca de ai timp s chef… da-i un [play] lui Jon Connor si hai sa stam de vorba. In caz ca vrei sa stii… o sa asculti Jon Connor – Insecure Suicide.


Vorbeam aseara despre oameni – in general – cu niste prieteni. Am ajuns la o concluzie comuna, pana la urma… oamenii ajung rai, ajung la invidie, ajung la vorbe urate si frustrari din cauza vocatiei nefericirii.
Stiti genul… nu conteaza ca ei au mancat mici, parca nu se simt impliniti pentru ca cei din dreapta lor au mancat ceafa de porc. Nu conteaza ca ei tocmai si-au cumparat un Logan, in loc sa se bucure de el… pentru ei conteaza mai mult ca vecinul si-a luat Sandero. Nu conteaza ca tocmai au terminat de renovat apartamentul, conteaza ca vecinul de la 3 si-a pus termopane si la balconul mic, iar ei n-au facut asta. Nu conteaza ca ei au reusit sa plece in vacanta la prietenii pe care-i au la Paris, pentru ei conteaza mai mult ca prietena Andra a prins o deplasare cu serviciul si asa a ajuns sa vada Londra.

Acestor oameni, orice li s-ar inatmpla, nimic nu va fi de ajuns. Pentru ca ei vor cauta de fiecare data un reper mai inalt decat cel la care au reusit sa ajunga ei. Vor gasi intotdeauna un om care sa fi reusit ceva mai sonor sau mai spectaculos decat ce-au reusit ei. Sau isi vor inchipui asta…

Si exact oamenii astia sunt cei mai rai, cei mai barfitori, cei mai invidiosi… eu ii vad, le simt privirea, ii aud vorbind. Ieri seara unul dintre ei imi spunea pe FB cat de fitos sunt, ca m-a vazut eu cum ma plimbam cu decapotabila mea de om fitos. Probabil ca el are o masina de vreo trei ori mai scumpa decat tabla aia veche a mea (nici nu-i greu, fitoasa tigaie implineste 12 ani luna viitoare), dar pentru el nu conteaza… altcineva are decapotabila, si din decapotabila aia canta si muzica! Deci… motiv de scuipat venin!
Un altul ma vede acum doua zile prin oras si-mi zice „Ia uite, cine are bani se imbraca numai in fite!„. Mda, camasa si papion H&M, un jeans obisnuit si niste snickersi de 40 de dolari. Eram convins ca sacoul ala de pe el valora de doua ori cat t0ate carpele de pe mine – ca doar scria mare pe el D&G, si mi-a atras atentia ca e original – dar ce rost avea sa stau sa-i explic? I-am dat zambetul de Denzel Washington si mi-am vazut de treaba.

Dar aici nu-i vorba despre mine ci… despre fiecare din noi, si de prietenii ce s-au nascut cu vocatia nefericirii in suflet. Ei vor fi – intotdeauna – pietrele de moara legate de gatul intregului grup de prieteni.

Ai intalnit oameni cu vocatia nefericirii?

34 comentarii despre "Vocatia nefericirii."
  1. karmapolice

    din pacate da, f multi…dar eu iti doresc sa fii fericit alaturi de cei pe care ii iubesti si te iubesc, si nu ne uita pe noi cei care tinem la tine..paste fericit!!

    http://www.jacquielawson.com/preview.asp?cont=1&hdn=0&pv=3279363&path=83557

    răspunde
  2. Otilia

    Sunt multi, din pacate sunt majoritatea…

    răspunde
  3. Diana

    Si eu, ca si tine, netuiesc acum, deoarece astept merindele pe care mi le aduc mama&co, si atunci eu am timp mult mult :)… Da, am intalnit si nu pot intelege de ce isi otravesc singuri sufletul… E pacat sa ajungi sa te inraiesti si sa fi macinat de tot felul de rautati…
    Da’ hai sa-i lasam pe ei cu ale lor, si noi sa ne bucuram de cei dragi si buni pe care-i avem langa noi… :)
    Numai bine va doresc si sa aveti multa liniste sufleteasca!

    răspunde
  4. Paul

    Ai foarte mare dreptate. Calea spre fericire este sa te multumesti cu putin.

    răspunde
  5. Sanda

    tot timpul, e inradacinat in bunici si parinti sa-si creasca copilasii cu zeci de of-uri pe zi (daca asta auzi de mic, asta o sa faci cand cresti mare)
    *la scoala, aceeasi mancare de peste: profesorii se plang vesnic de toate cele in loc sa incerce cu ceea ce au sa faca lucruri de calitate…si in tv, de la banala emisiune meteo in care tot tipul auzim ceva de genul „azi o sa fie soare, dar maine vin ploile” – remarcati acel dar si vin ploile = oamenii nu se mai bucura de soarele de azi, ci se plang deja ca maine vin ploile. In Romania am observat ca nu se traieste prezentul decat f putin, se traieste mult prea mult in trecut si in viitor, care intotdeauna sunt colorate in negru sau gri.
    Iar scuza banilor este depasita, sa te bucuri de ceea ce ai, de sanatate, de copilasi, de job-ul tau, de vreme, etc. se invata in copilarie.
    Apropo de faptul ca vesnic se plang romanii de vreme (ca de toate cele), in Norvegia este o vorba: „nu exista vremea rea, ci haine potrivite sau nepotrivite” – asta este spiritul care lipseste pe aici.

    răspunde
  6. Jademan

    Da, o grămadă. Io-s moţu’! :D

    răspunde
  7. Alexandra

    Nici eu n-am să arunc cu piatra în alții, pentru că am avut perioade în care nu vedeam decât partea goală a paharului. Acum știu că e important să prețuim ceea ce avem și să ne întrebăm dacă nu cumva ne merităm soarta, chiar și atunci când ea ne pune la încercare.

    răspunde
  8. sburlea

    Ce ma distreaza maxim la astia cu neuronul gol e ca sint definitia perfecta a prostiei – fac mereu acelasi lucru insa asteapta rezultate diferite :)

    Dincolo de gluma, tot astia sint primii care cad in depresie atunci cand trec prin perioade dificile – jobless, injumatatirea venitului, etc. Sa fie sanatosi si sa am ochi sa-i ocolesc!

    Sarbatori cu bine!

    răspunde
  9. Marian S

    Chestiile astea materiale mă lasă rece.
    Dar dacă aia din dreapta unuia le are mai mari… mă cam oftic.
    (Doamne, iartă-mă, că ştiu ce spun, da` nu pot să mă abţin nici astăzi :) ).
    Nu sunt invidios pe aia, că le are, nici pe el, că o are pe aia, nici pe a mea, că nu le are.
    Sunt invidios pe mine, că n-am fost în stare de mai mult.

    Vedeţi voi, dragii moşului, asta se numeşte invidie pozitivă. Şi zic unii că (virgulă) contribuie la progresul omenirii.

    răspunde
  10. schepsis

    Ce decapotabila de 12 ani ai ? Ca sa stabilim daca poti fi fitos sau nu in ea … :))

    răspunde
  11. generalu'

    Oare „astia” nu sunt invidiosi si pe cei care au mai mult „creier”ca ei?..nu se simt neimpliniti ?…nu cred…

    răspunde
  12. loredana

    Da cunosc multi oameni de genul asta!,doar ca ii ignor…asa e cel mai bine:)

    răspunde
  13. lotusull

    Da, am intalnit. In functie de dispozitia ce-o am fie tac, fie glumesc putin si apoi imi vad de drum din simplul motiv ca nu vreau sa ma incarc cu problemele altora. Asta e valabil pentru cunostiinte, amici, colegi, oameni intalniti intamplator.
    In ce priveste prietenii, acestia ” vocatia bunului simt ” deci nu se pune problema ca eu sa ravnesc la papionul lor cu buline si nici ei la colectia mea de agrafe. Eventual facem loc de-o tachinare din aia blanda, asa ca intre prieteni :)

    Gand bun si numai bine
    :)

    răspunde
  14. albinuta veninoasa

    Daca am fi acei oameni de care vorbesti, ar trebui sa fim invidiosi de vecinii nostrii care sunt mai sanatosi decat noi, mai bogati sufleteste. Da, majoritatea dintre noi am vrea sa avem mai mult, dar ce anume ? Eu mi-as dori sa lungesc aceasta perioada de sanatate in primul rand. De ce sa ravnesc la bogatia vecinului, la cele 3 masini din fata vilei, si multe altele ? De ce vrem numai ceea ce ne convine ? De ce nu vrem si locul lui, cu un copil sub tratament de lunga durata, sau poate pe toata viata ? De ce tot poftim numai averea vecinului ?
    De ce nu avem ochi sa ne uitam si mai jos, sa-i vedem si pe cei care sunt mult mai saraci decat noi ? Oare chiar nu suntem in stare sa multumim pt ceea ce avem ?

    răspunde
  15. Scorpio

    Am intalnit destui si da..li se citea pe fata asta, chiar si cand nu spuneau nimic.

    răspunde
  16. Cafeaua Neagra

    Da, am intalnit. Incerc sa ii evit cat pot de mult, desi nu imi iese intotdeauna. Devine obositor sa intalnesti atata saracie lucie de zambet, multumire…..

    răspunde
  17. Sima

    Multumim ca iti faci cumparaturile la H&M Baneasa :) .
    Ai cititori ai blogului si prin randul staff-ului :D

    răspunde
  18. Simina

    Cred ca,ii intalnim cu totii zi de zi.Si stii ce?Poate am fost si eu candva asa dar apoi am inteles ca,la urma urmei cursa e cu tine insati si cu nimeni altcineva!

    răspunde
  19. criss

    Ca bine zici, de s-ar(ne-am) bucura cu totii de ce avem, decat sa pierdem pretiosul timp pentru vaicareli si scuze si si si. Eu unul ma bucur de un timp nemaipomenit petrecut cu iubita la Bicaz! Paste fericit tuturor!

    răspunde
  20. alexandrutarhon

    Se pare ca din ce in ce mai multi oamneni isi gresesc vocatia.Si credema nu ii putem ajuta pentru ca, chiar daca am face „schimb de vietii” cu ei, si atunci ar fi nemultumiti , dorindusi dinou viata inapoi.

    răspunde
  21. Lorelei

    Mi-a mers la suflet postul asta, ai zis fix ce gandesc si eu. Ce e mai trist e ca oamenii astia sustin de multe ori ca asa reusesc sa se autodepaseasca, sa fie motivati. Si chiar cred asta, fara sa-si dea seama ca trece viata pe langa ei – vesnic nefericiti.

    răspunde
  22. Pingback: Life is all about style » Blog Archive » Niște gânduri…

  23. Ioana

    Pai ce sa mai zic… toata viata mea am fost inconjurata de astfel de personaje. Toti s-au plans de ceva – ca-i greu, ca-i pustiu, ca-i boala, frig, cald, tristete, saracie, nebunie, etc. Si cand zic toti, ma refer de la bunici, la parinti, la sot, la prieteni si la dusmani, ca intr-o telenovela ieftina.

    Insa eu am avut puterea sa vad mai departe. Si incet, incet, i-am lasat pe toti cu „necazurile” lor si mi-am vazut de drum. Iar de cand am renuntat sa imi plec urechea la plangerile lor, am evoluat enorm. Acum ma mai plang si eu de cate o durere de masea, insa cam atat…

    PS. „Culmea” am intalnit-o in Tenerife, unde traiau niste romani, cam de vreo 10 ani. Castigau 1.500 euro/luna, lucrau pe malul oceanului cate 4 ore pe zi si traiau in apartament cu vedere la munte. Si se plangeau ca viata e grea, ca toate sunt scumpe (in conditiile in care preturile sunt mai mici decat la noi!), ca vor sa plece din mizeria aia… :)))

    răspunde
  24. Alexandra

    Hristos a inviat :)!
    Thank you ptr postarea asta…asa m-as bucura sa aud ca oamenii se bucura de ce este al lor , fara sa se uite in curtea vecinului.:P

    Cu bine,

    Alexandra

    răspunde
  25. cata

    dragul meu….trebuie sa vezi si cealalta parte…cat timp esti invidiat si barfit, inseamna ca iti merge bine:D. lasa sa scuipe venin cine nu are ce face…daca ar avea o viata macar pe jumatate la fel de plina, nu ar vorbi de tine….pe mine ma incanta barfele…aflu si eu ce am mai facut:D

    răspunde
  26. ioana

    da cu siguranta fiecare din noi a intalnit astfel de oameni.eu una pur si simplu nu ii inteleg.sunt genu de om caruia nu ii pasa de ultimele achizitii ale vecinului sau ultima lui vacanta petrecuta pe te miri unde.imi pasa de cei apropiati mie,imi vad de viata mea si incerc sa evit barfele.n-am sa reusesc sa inteleg niciodata de ce unii au ca principal subiect in viata ,viata vecinului/vecinei.

    răspunde
  27. Liana

    Si eu am suferit de … vocatia nefericirii cum o numesti tu. Nu mai tin minte cum mi-a trecut, cred ca m-am trezit intr-o dimineata si cand m-am uitat in jurul meu am zis ca sunt proasta ca ma lamentez atata. Pe urma, continuarea a fost naturala. :) Sigur sunt pe lumea asta mai frumoase, mai bogate, mai dichisite, mai …. si ce daca? :)

    As fi ipocrita daca as spune ca nu inteleg oamenii cu vocatia nefericirii cand si eu am suferit de ea. Dar cred ca e alegerea fiecaruia daca se ineaca in lamentare sau fac ceva sa mearga mai departe. Si sa se bucure de cum sunt, ce au si, daca totusi nu le convine, sa incerce sa imbunatateasca. Asa, in fiecare zi cate ceva :)

    răspunde
  28. Daniel

    Cum sa mergi cu decapotabila prin Bucuresti? Nici nu vreau sa ma gandesc cat praf inghiti…

    răspunde
  29. Mihai

    Da, am cunoscut un om de-asta. Nu era niciodata multumita de ceea ce avea, dar nu in sensul bun. Nu o motiva ca nu are inca tot ce vrea, vroia ca toate dorintele sa ii fie indeplinite ACUM. Superb articol, la fel ca si cel cu romanul si neamtul.

    răspunde
  30. Iulian Plescan

    Eu am citit postul tau pe o alta melodie. Pare sa faca fata… http://www.youtube.com/watch?v=CKC-A2fSQ3Y

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.