Sari la conținut

De ai timp… PLAY și citește.

Eram acum câteva luni la Sibiu, cu treabă. Am câțiva prieteni acolo și vorbisem cu unul dintre ei să ne vedem după ce termin eu treaba.

Totul bine și frumos, termin treaba… și sună telefonul.

– Hai repede în București că avem ceva de filmat.

Mă sui în mașină și pun mâna pe telefon.

– Bă, n-am cum să mai stau, o tai către casă, că am treabă, dar promit că data viitoare ne vedem și povestim pe larg.

Omul nu zice nimic, mormăie ceva… și după formulele de salut închidem telefoanele. Am simțit că s-a supărat dar… suntem prieteni, înțelege cum stă treaba.

Îl sun când ajung în București. Supărat în continuare.

– Hai, mă, lasă supărarea, că avem timp.

– Cabralule, de fapt… n-avem.

– Ete-ciuciu, n-avem, ne organizăm cumva și…

– Am cancer. Mi-au mai dat maxim un an. Acum un an. Nu-l am decât pe ”acum”. Mâine e o chestie… așa, SF.

Înghit în sec și trag mașina pe dreapta. Dau să bâgui ceva dar ieșeau doar sunete imbecile, nimic coerent.

– Acum înțelegi de ce voiam să ne vedem?

– Păi da, man, dar de ce n-ai zis și tu…??

– Ce era, mă, să zic? Că dau colțul și mi-ar plăcea să ne vedem înainte?

N-am mai zis nimic. Mi-aduc aminte cum mă uitam tâmp la cum îmi cădeau lacrimile în poală în timp ce-afară un cor de claxoane umpleau o intersecție blocată.

Am terminat treaba, m-am pus la culcare și a doua zi, la cinci dimineața, am plecat spre el.

A fost o noapte în doi, însoțită de perlele pălincii și de cele de pe obraji. Am vorbit mult, mai ales despre timp.

N-avem timp, aproape de fiecare dată suntem în întârziere.

Ne facem lista cu urgențe greșit, punând pe primele locuri chestiile legate de muncă… uitând să privim cu atenție către familie și prieteni.

Uităm de noi și de inima noastră și-avem grijă mai ales de portofele și cariere.

De cele mai multe ori uităm.

Și când ne aducem aminte… regrete.

Pune acum mâna pe telefon și sună-ți unul, doi, trei prieteni. Degeaba. Întreabă-i ce fac și spune-le ce faci.

Acum. Pentru unii dintre noi este singura variantă.

13 comentarii despre "Uneori ”ACUM” este singura variantă"
  1. Cristina

    Trist ca am ajuns asa grabiti si doar cand primim o veste de genul ne dam seama cat de scurt e timpul

    răspunde
  2. Andra

    Sa nu uitam..nu aveam doar acel „Acum” pentru altii…Avem acel „Acum” si pentru noi. Acum poate sa fie ultima clipa pentru noi. Sau pentru ei. Cred ca poti sa umplii acele goluri care pot sa apara cand dispare cineva, doar cu dragoste. Sa oferim, sa primim, sa dam si mai mult inapoi. Iubirea. Singurul lucru care te poate incalzi atunci cand ramane golul rece…

    răspunde
  3. Marina Oana
    Marina Oana

    Până acum un an și trei luni timpul avea altă valoare pt mine ,era firesc să cred că eu si tata avem tot timpul din lume , mă vedeam stand lângă el la o cafea si o țigare undeva peste 30 de ani :-( , mă vedeam glumi cu el ca de fiecare dată .Aveam alte priorități si credeam că tata e mereu în fotoliu când deschideam ușa :-( .Dar timpul e relativ si a venit o lună de coșmar si un doctor care tinandu,ma de mana îmi spunea că tata a făcut în două săptămâni 17 accidente vasculare ,atunci m,am trezit si mi,am dat seama că siguranță mea e bazada pe nesiguranță.Tata a murit acasă o săptămână mai târziu tinandu,ne de mana si spunandu,ne câte mai aveam de făcut. Fă astăzi ce vrei să faci e singura certitudine pe care o ai în ceea ce privește existența !!!

    răspunde
  4. Valentina

    Trist, dar adevarat. Ne grabim sa facem atat de multe lucruri incat uitam de noi. Uitam sa fim draguti si atenti cu cei din jur, vedem doar defectele si parca toti cautam cearta. Acum a devenit … poate mai tarziu, nu pot acum. Imi pare rau pt prietenul tau si pt toate persoanele care il traiesc pe „acum” din tot sufletul.

    răspunde
  5. Dani

    Am plans .. plang .. cata dreptate in doar cateva cuvinte. De ce e mereu asa? De ce mereu punem munca si scoala si orice altceva ce implica stres, dureri de cap, oboseala etc. mai presus de „lucrurile” care inseamna TOT in viata asta: familie, prieteni, momente frumoase petrecute alaturi de cei dragi, iubire, rasete si veselie? De ce doar la sarbatori trebuie sa ne sunam prietenii, sa ne adunam toata familia, sa ne vizitam bunicii etc. De ce ?? pentru ca „nu avem” timp. Astia suntem .. probabil cand ne vom da seama va fi prea tarziu, no? of of .. oricum, frumoase randuri, frumoase ganduri, frumoase clipe .. te citesc de ceva timp, dar niciodata nu ti-am comentat la vreo postare, dar asta m-a atins de-a dreptul! Seara buna :)

    răspunde
  6. dny

    ce bine ar fi daca am putea sa constientizam asta inainte :( ..de cele mai multe ori uitam iar…

    răspunde
  7. wrathgirl

    Dupa ce n-am mai avut parte de „maine” de 2 ori in 7 luni cu 2 oameni dragi…fac totul azi…

    răspunde
  8. Valentin

    Am si eu un prieten care nu-l mai are decat pe ‘acum’ si cel mai trist e faptul ca raman fara cuvinte..nu stiu ce sa-i spun..cum sa-l fac sa uite ca nu mai are nimic de facut decat sa astepte…

    răspunde
  9. Rox

    Muci cu perle , asa-s acum … cu sughitzuri. Cata dreptate ai. Ale naibii cariere si portofele… . Si sa-ti mai spun una , un regret personal. Cand apreciezi un om sau il admiri, ori poate-l indragesti, chit ca n-ai prea mult de-a face cu el, spune-i ce simti. Asa, trantita anapoda, imbratiseaza l/o. Unii de-ai meu s-au „dus” si mi-a parut rau ca nu le-am spus ca erau buni, admirabili, frumosi . Erau tineri, mi-erau dragi si mi-e dor de ei…tare dor…

    răspunde
  10. Ada

    Eu am realizat ca acum este singura varianta cand au decedat bunicii mei. La fel ziceam si eu, vin alta data ca acum am treaba, stau mai mult data viitoare ca acum ma grabesc sa ajung in X loc, nu pot sa mai stau acum la telefon, si tot asa. Pana cand am realizat ca as fi ratat bucuroasa intalnirile la care ma grabeam sau treburile pe care le aveam, doar ca sa mai ma bucur putin de ei, sa mai ma bucur de privirile lor care se luminau cand ma vedeau intrand pe usa, sa petrec timp cu ei ascultandu-le povestile sau ajutandu-i la treburi… ACUM, ma bucur cat pot de mult de prezenta familiei, prietenilor si celor dragi, si de amintirea celor care nu mai sunt. Chiar si asa, cand unul dintre ei piere, mereu ne-am mai dori o clipa, un „acum”…

    răspunde
  11. Gabriela Tataru
    Gabriela Tataru

    Si toate astea pentru ca uitam ce reprezinta viata pe care o primim dar. Viata o primesti ca sa te dezvolti si sa impartasesti. Sa imparti totul cu cei din jurul. Pentru ca desi venim singuri pe lume si plecam singuri, aici in viata asta ne avem pe noi intre noi. Si zic: sa ne daruim cele mai frumoase clipe impreuna!

    răspunde
  12. Alex P

    of Cabralee…cand mai vad ca ai inceput cu „da PLAY si citeste” eu nu mai citesc ca presimt lacrimi…
    o sa ma rog pentru prietenul tau…si pentru noi toti cei grabiti

    răspunde
  13. Ana

    Atat de trist si adevarat. Ma bucur ca tu macar ai putut sa te vezi cu prietenul tau. Eu voi regreta toata viata ca am tot amanat-o pe prietena mea cea mai buna, Diana (tu si Andreea o cunosteati) nestiind ca „marele” meu deadline la munca pe 8 noiembrie acum 3 ani va fi cu 2 zile mai mult decat avea ea ramase. S-a dus, subit, pe 6 noiembrie si mi-a lasat un gol enorm in suflet.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.