Sari la conținut

Play. Și citește.

– Las’ că facem vara viitoare. 

– Las’ că poate săptămâna viitoare e timp.

– Las’ că ne organizăm noi cândva…

Și-așa se pierd ocaziile pe care ar trebui să le fructifici, pentru că te minți constant că e timp.

Și nu e.

Alex avea de gând să-și ia o casă. Strânsese câteva mii de euro, o parte din avans. Muncea de rupea, nu-și lua vacanțe, nu-și cumpăra nimic, spunea tot timpul că e timp, că va avea timp să facă și chestiile plăcute în viață.

Și l-am dus la groapă îmbrăcat în costum de mire.

Oana spunea și ea că e momentul să muncească, că o fi timp mai încolo și de distracție și stat degeaba.

Și-n timp ce o coborau în groapă, aia mică întreba dacă mama ei a deschis ochii.

Nu vreau să întristez pe nimeni și nici să deranjez din minciunile pe care unii și le servesc singuri.

Dar prietenii mei m-au învățat că nu e timp. Prieteni de vârsta mea sau – mai rău – mai tineri decât mine, care au rămas fără timp.

Nu e timp. Încearcă să te bucuri azi de lucrurile pe care ți le dorești… nu mai amâna imbecil pe mâine, pe sezonul următor sau la anul.

Dacă vrei să-i spui c-o iubești… spune-i azi. Ia-o de mână, uită-te-n ochii ei și spune-i Maricico, te iubesc!… nu mai aștepta un mâine care nu știi dacă și cum vine.

Dacă vrei să faci muzică în viață… apucă-te azi de muzică. Azi. Nu mâine, nu săptămâna viitoare, azi.

Dacă vrei să-ți iei un an sabatic… ia-l! Azi fă-ți un duș, împachetează și mâine dimineață să ai deja 30 de kilometri parcurși.

Scriu des despre oameni care au nevoie de ajutor, care au de strâns bani pentru a rămâne în viață, despre trupuri care nu pot merge mai departe decât cu operații care costă zeci și sute de mii de euro. Oameni care spun că probabil li s-a terminat timpul și că… nu s-au bucurat cât ar fi trebuit de cel pe care l-au avut la dispoziție.

Tu nu ești în situația asta, de ce-ți irosești timpul?

Nu știi niciodată cât de scurtă îți e viața.

Nu irosi din ea doar pentru bănuiala că vei avea 80 de ani pe lumea asta.

Nu e timp, nu te mai minți…

Te rog.

68 comentarii despre "Nu e timp, nu te mai minți…"
  1. Madalina

    Offfff, asa este! Mereu lasam pe maine ..dar maine e deja prea tarziu :(

    răspunde
  2. Elena

    Din pacate ai foarte mare dreptate, iar noi nu realizam ca viata oricum e scurta si oricum nu vom apuca sa facem toate lucrurile pe care ni le-am dori sa le facem. Din diverse motive..lasa ba ca e timp, sau invers, nu am timp acu, las` pe alta data, nu am curaj, nu am bani etc. Ar trebui sa incepem sa constientizam…

    răspunde
  3. Daniel

    Suntem calatori in trenul vietii si privim pe geam spunand ca vom coborâ altădată într-o stație ce ne place , insa rar se întâmplă sa mai ajungem in aceiași statie.
    Timpul se comprima si devine tot mai scurt.

    răspunde
  4. Lorena

    Mi-au dat lacrimile!

    răspunde
  5. anda_elena

    Nu despre moarte, dar despre noi, morți în viață, am scris și eu ieri. Nu știu de ce, nu știu prin ce „minune”, dar cred că din ce în ce mai mulți începem să conștientizăm și să ne dărâmăm „statuile” de la locul de muncă, din cadrul anturajelor aberante, din presupusele vieți pe care le afișăm prin rețelele de socializare.
    Uneori, de cele mai multe ori, o îmbrățișare dorită e musai să fie pusă în practică acum. La fel și un zâmbet, un te iubesc, o noapte de dragoste. Dacă acum îți vine să-i dai iubitei părul pe după ureche și să profiți pentru a oferi și o mângâiere – acum e momentul. Dacă ți-a fost dor și te bucuri de revedere – e cazul să mărturisești. Dacă simți că rămâi fără aer de bucurie și ai chef să alergi și să râzi în gura mare pe stradă – nu te jena. Dacă acum vrei să închizi calculatorul, să-ți ascunzi telefonul și să te plimbi de nebun prin ploaie – cine, ce și de ce te oprește?… (http://saptepietre.ro/2016/05/traieste-clipa-daca-vrei-sa-traiesti.html)

    răspunde
  6. Alex

    Acelasi sentiment il am si eu! Dupa ce in ultimele zile moartea da tarcoale in jurul meu simt ca am trait degeaba pana acum. Ar fi simplu sa nu ma mai mint si sa incep sa traiesc pentru mine, dar nu intotdeauna este simplu. E urat cand vezi ca oamenii pe care ii iubesti se sting, e urat cand vezi cum oamenii care inainte zambeau sunt confuzi si tristi iar zambetul ala care iti lumina fata s-a dus naiba pe apa sambetei. Dar hai sa nu ne lasam afectati de asta hai sa traim, sa traim frumos si simplu. Sa traim acum!

    răspunde
  7. Laura

    Chiar este un articol reusit!!
    Bine punctat!! ;)
    Numai ca noi realizam asta cam tarziu!!

    răspunde
  8. Maria Corina
    Maria Corina

    Din pacate ne zbatem intr-un cerc vicios. Tot ce vrem sa facem costa bani. Pentru bani ai nevoie de un job. Pentru un job trebuie sa muncesti iar in ziua de astazi patronii iti dau de lucru cat pentru 7. Daca vrei sa te apuci de anteprenoriat e greu, ti se pun bete in roate, taxe, impozite si cand in sfarsit reusesti constati ca nu iti mai ramane timp pentru tine. Totul cere munca, timp, timp pe care am fi putut sa il petrecem cu familia, sa calatorim, sa TRAIM. In schimb suntem sclavii societatii, ai banilor, pentru ca fara bani nu ti se permite sa traiesti.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Am câteva exemple de prieteni care au refuzat varianta clasică. Și reușesc să trăiască mult mai liber/bine/fericiți decât mulți dintre noi, cei care avem serviciu/bani.
      Dar pentru asta au renunțat la a spune că fericirea/viața bună este cea pe care o promovează toți, așa că n-au mai alergat după ce aleargă toți. Adică după bani.
      Ține de tine să faci ce-ți dorești. Doar că trebuie să renunți la alte lucruri.
      Nu le poți avea pe toate, așa că alegi.

  9. Denis

    Asta e replica pentru GRASU XXL care tot spune „Azi Nu” ?

    răspunde
  10. Iza

    Muncim asa pentru ca vrem sa ne fie bine, sa ai o casa in care sa te simti bine, sa poti sa oferi celor dragi tot ce este mai bun din lume…Asa e, stiu si stim cu totii ca viata e imprevizibila, dar uneori un tel te face sa supravietuiesti in jungla umana..

    răspunde
  11. Cătălin

    Eu am o vorbă.. Viața e prea volatilă să ne facem speranțe că va fi mereu. Toți suntem doar niște călători prin viață, și călătoria se poate încheia brusc, și fără preaviz.

    răspunde
  12. Mihaitza

    Luna trecuta am decis sa plec o luna de zile in turul Romaniei pe bicicleta ( aprox 2500 km ) singur. Un vis care ,incepand cu 01.iunie , o sa devina realitate. Deci DA…..se poate…NUMAI SA ITI DORESTI :) Bafta

    răspunde
  13. Alexa

    Oh, cum e postarea asta…
    Fix asta am realizat și eu când mi-au murit prieteni, când efectiv mi s-a arătat că nu e timp.

    … Și-acum trăiesc momentul.
    Sunt în Londra de juma’de an și mi-e dor de-ai mei… Am amânat că merg să-i vãd, să strâng bani… Până când un alt amic s-o-mbolnăvit de cancer. Și mi-am amintit că tre’sã iau atitudine, să fac și să nu mai aștept pt.că totul e incert. Mi-am luat biletele și luni îs în București. Abia aștept să-mbrățișez și să trăiesc momentul. Mi-am impus că nu trebuie să mai aștept semne fatale ca să fac ce simt. Nu. Viața s-a întâmplat ieri, iar mâine nu se știe. Acum e important. Prezentul.

    Te îmbrãțișez, Umanule!

    răspunde
  14. Criss

    Acest articol ma aduce la amintiri dureroase. Atât de dureroase încât ii sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că ne-a mai dat șansă să mergem înainte prin viața asta. Tocmai de aceea am învățat că, banul este un mijloc de trai și nu un scop în sine și de neconceput în viața. Din păcate, așa este, uităm sa privim soarele, ploaia și viața cu ochi de copil, uităm că…..și nouă ni se pot intampla lucruri rele. Încă ma dau la o parte din viața mea în ideea unor scopuri efemere și fără noimă. Sper ca într-o zi sa găsesc curajul ca sa ma pot iubi și aprecia așa cum merit. Am plâns în hohote pentru acei tineri și pentru o lume nedreapta și rece.

    răspunde
  15. zuki

    Saptamana trecuta mi.am luat motor. Azi mi.am luat concediu. Mi s.a pus pata, mi.am bagat picioarele si l.am luat. Ai batrani sint oripilati. Dupa ce ani de zile am zis ca si maine e o zi. S.a dus si maine, s.a dus si poimaine, s.a dus si nevasta dupa altu acu vreun an. Bani stransi degeaba, planuri inutile, timp risipit. Am ajuns la aproape 40 de ani si.mi dau seama c.am trait prea putin si prea ca la carte. Maine il inscriu. Poimaine ii dau drumu spre mare. Apoi Bulgaria. Poate ajung si in Grecia. Singur. C.asa am chef.

    răspunde
  16. Maria

    Total de acord. Nu găsesc cuvintele pompoase să îți spun că și eu sunt total de acord. Dacă azi traiesti si nu lasi pe maine sau pe data viitoare, atunc icand data viitoare nu o sa mai fie, o sa iti multumesti ca nu ai amânat, ca nu ai lasat acel „te iubesc” nespus.

    răspunde
  17. Anca

    Am 29 de ani si sunt una din persoanele pt care timpul trece altfel… In urma cu 3 luni visam familie, casa, haine, concediu…Iar azi visez VIATA. E tot ce imi doresc sa traiesc si sa fac tot ceea ce in urma cu 3 lui am amanat. Amanam doar pt a pune un ban de-o parte…Iar acum Incerc sa cumpar VIATA care este mai scumpa ca toate…Vreau sa traiesc, sa imi sarut parintii si prietenii, sa imi iau iubitul si fara niciun ban sa plecam intr-un sat uitat de lume, sa simt pamantul si iarba sub talpile goale, sa beau apa rece cu mainile din izvor, sa ma bucur de ploaie, soare, copaci…si sa uit sa mai aman lucrurile dorite.

    răspunde
    • ioana.

      e minunat ca ai 29 de ani si gandesti asa! Nu te opri din drum.Este nevoie ca,uneori,sa pui cantarul in echilibru,ca sa nu se blocheze,intr-o singura parte.Aduna cat mai multa viata ca sa nu pleci cu mainile goale la sfarsit
      Ioana

  18. Emmaly

    Nu pot sa spun on cuvinte cat de mult pretuiesc momentul si nu stiu cum sa il „vaorific” cum spune taicameo sa petrec clipe minunate cu familia mea draga. Orice secunda ma intinereste si imi da putere pentru o noua zi. Viata m-a invatat sa o pretuiesc sa nu zic niciodata prea tarziu . Oricum frumos subiect

    răspunde
  19. Roxana

    Cu toții ne dorim sa ajungem să ne uităm la cei 80 în urmă…de-am avea timp…

    răspunde
  20. Costin

    Hmm, eu sunt chiar invers. Dupa ceva evenimente medicale spun tot timpul ca nu am timp. Vreau totul acum! Vreau sa recuperez multi ani, asa… instant.
    Am devenit extremist :)
    Ar trebui sa ma potolesc, totusi.

    răspunde
  21. Roxana

    Articolul acesta m a emoționat profund !Tatăl meu a decedat într un accident rutier în timpul muncii!Mult prea ocupat pentru a ne asigura noua tot ce avem nevoie ,muncind prea mult .Regret nespus ca nu am prețuit cum a trebuit timpul pe care l am petrecut împreună ,neștiind ca e prea puțin timp pentru a ne bucura unul de altul ! Mare dreptate ai cu aceasta postare. Am învățat ca timpul trebuie prețuit iar totul trebuie făcut la timpul lui, sa ne trăim viața ,sa numai punem preț pe lucrurile materiale ci pe compania și timpul petrecut cu persoanele dragi noua!

    răspunde
  22. Popa Manuela
    Popa Manuela

    E asa de greu in lumea asta,mai ti minte cand mergeam in discoteca si viata era mai linistita si simpla??? Chiar si peste ani ne am intalnit din intamplare,cu siguranta nu mai sti cine sunt si nu are importanta,era frumos atunci,acum traim ca sa platim facturi si sa fim sclavii unui sistem de…. Apropo si ai mare dreptate,sa traim si sa ne indeplinim vise,vise interzise inconstient,stai ca nu azi nu maine,dar cand??? Vorba unui cantec suntem doar trecatori prin viata!

    răspunde
  23. Andra

    Aseara am vazut filmul lui Mungiu, „Bacalaureat” si m-a dat peste cap o scena: personajul principal, tatal unei adolescente, ii spunea ficei sale din toata inima: „te iubeste tata mult de tot”. Au trecut aproape 2 ani de cand eu nu am mai auzit cuvintele astea, pentru ca tata nu a mai avut timp. Mare microbist, mi-a insuflat microbul fotbalului si mie, astfel ca in 2 saptamani plec la meciuri in Franta. Si stiu ca atunci cand voi striga din toti rarunchii la Franta-Romania, va fi cu mine, chiar daca pentru el timpul s-a terminat…

    răspunde
  24. Andreea

    Foarte frumos articol!ar fi minunat daca am putea sa ne schimbam stilul de viata si sa facem exact cum zici tu Cabral,dar din pacate dorinta de a avea mai mult,mai frumos, ne face sa fim asadesi spunem deseori ca asta o sa se schimbe si o sa încercam sa traim,sa traim frumos,foarte putini dintre noi reusim.Pacat.te pup

    răspunde
  25. danny

    Nu cred ca e asa simplu precum zici. Hobbiurile sunt costisitoare, un motor nu merge cu apa, excursiile nu sunt gratis…important e sa ne pastram timp si pentru micile bucurii ale vietii, nu sa devenim niste roboti.
    Vreau sa ma plimb cu motorul, vreau sa ma duc in vama, vreau sa invat tango, vreau sa trag cu arcul…nu am timp pentru toate odata dar pe rand este timp.
    Apropo de cand mi-am luat motor acu 10 ani sunt constient ca fiecare iesire poate sa-mi fie ultima ;)

    răspunde
  26. Ioana

    Cat de profund…cat de norocoasa este Andreea sa aiba langa ea un asemenea suflet!Ce bine ar fi daca toti am intelege macar 1% din mesajul tau Si am incepe sa traim astazi si NU maine!Si DA,maine e prea tarziu!Multumesc ca ai impartasit cu noi profunzimea gandurilor tale!

    răspunde
  27. Nicolae

    Evrei 4:7
    El hotărăște din nou o zi: „astăzi” — zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziți glasul Lui, nu vă împietriți inimile!”

    răspunde
  28. Nicolae

    2 Corinteni 5:20 (VDCC2)
    Noi, dar, suntem trimiși împuterniciți ai lui Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: împăcați-vă cu Dumnezeu!

    răspunde
  29. maria maris
    maria maris

    eu zic ca intotdeauna gasim timp sa facem ce ne place, iar daca sunteti nemultumiti inseamna ca trebuie schimbate prioritatile. munca nu e un lucru rau, dar e rau daca il punem pe primul plan, incercati sa faceti ce va place si nu veti simti ca munciti. cat de frumoasa va fi romania cand nu vor mai fi oameni frustrati care merg la serviciu doar pentru ca trebuie. mie imi place viata mea, iar daca sunt aspecte care as vrea sa fie altfel am responsabilitatea sa intrept prin decizile viitoare sau prin iertare. traiti frumos si multumiti :)

    răspunde
  30. anca

    Mare dreptate ai…..si eu am obiceiul asta prost….viata e prea scurta sa lasi pe maine.o zi buna sa ai.

    răspunde
  31. dilu

    Pregatisem un raspuns mai caustic dar l-am sters.
    Macar in fiecare an, o data pe an:
    Mergi undeva unde n-ai mai fost!
    Fa ceva ce n-ai mai facut!

    Sau mai pe scurt:
    Iubeste si fa ce vrei!

    răspunde
  32. corina

    Citesc ce ai scris și nu pot să ma opresc din plâns, ce mare dreptate ai.

    răspunde
  33. Adrian

    In completarea articolului ar trebui amintit si ca la un moment dat o sa murim si ca astazi ar trebui sa ne gandim si la viata de dupa, la felul in care am trait, la a ne rezolva trecutul cu Dumnezeu! Astazi, acum…cand inca mai putem, pentru ca viata este trecatoare si nu este in controlul nostru!

    răspunde
  34. Cristina

    Si eu m-am trezit! Muncesc de 31 ani, dar pe cartea de munca, vechimea e mai mare, mult mai mare. Pentru ca nu am un job, nici doua nici trei, ci mai multe. Mi-am crescut singura primul copil si cand avea 7 ani, am luat-o de la capat, cu el de manuta, doar cu hainele de pe noi si o valiza. Am facut casa, dupa una mai mare, pe urma masina, copil la facultate… M-am recasatorit si dupa 20 de ani de la prima nastere, am mai facut un copil. Si iar probleme, cei dragi s-au inbolnavit, i-am ingrijit, au murit… Si eu ma scol de dimineatza si muncesc, cu drag, pentru toti. Acum, m-am inbolnavit. Copilul cel mic, are doar 7 ani, are nevoie de mine. Cel mare, e la casa lui, dar are nevoie de mine. Si sotul meu are… Si m-am hotarat. Mi-am dat demisia de job-ul de 8 ore( unde stau 10-12 ore). Toata lumea s-a uitat la mine ca la un extraterestru. Dar am hotarat. Trebuie sa fac ceva si pentru mine, altfel, nu ii pot ajuta pe cei dragi. Pe 9 mai mi-am dat demisia si le-am dat o perioada de preaviz de 2 luni, sa isi gaseasca un inlocuitor. Si dupa, sunt libera. Libera sa stau cu copilul meu, cu sotul meu, sa imi vizitez copilul cel mare si nora, sa ma joc cu pisica, sa ma plimb si sa fac cursuri de reiki. De mult imi doresc asta si niciodata nu am avut timp. Acum sunt libera si o simt din plin, chiar daca mai este ceva pana la ziua cand nu ma voi mai trezi la 5 dimineatza, ca sa las totul in ordine pentru toata familia. E un sentiment asa de linistitor! Ma uit la fiecare coltisor al casei si fac planuri, ce voi face cand voi fi libera. Ma bucur si de simplul gand, ca voi bea o cafea cu vreo vecina, dimineatza! Sunt fericita, pentru ca m-am trezit. Asa ca inteleg din plin, simt din plin, acest indemn la a face azi tot ce iti doresti, nu maine!

    răspunde
  35. alexandra
    alexandra

    multumesc si atat

    răspunde
  36. Monica Berceanu

    Ca psihoterapeut, va spun ca as da acest articol tuturor pacienților mei sa-l citească … ajung in spitale de psihiatrie pentru ca n-au avut niciodată notiunea lui MAI TÂRZIU! !!
    Si uite asa … cand suntem siguri ca noi suntem dumnezeu, vine Dumnezeu si ne arata ca nu-i asa …

    răspunde
  37. Mihaela

    E timpul astăzi sa iubim,sa fim mai buni si sa traim pentru suflet,sa avem grija de el!!Nu luam cu noi nici casa,nici afaceri,nici bani,avem nevoie de toate astea,dar mai mult avem nevoie de fericire!azi esti,maine nu se stie….Uite asa un mesaj ne mai trezeste la realitate.multumim

    răspunde
  38. Dora

    ” – Facem un #BeerTweetMeet?
    – Facem, cum sa nu facem.”

    O sa facem, dar fara Claudiu. Si-am mai patit-o si-n trecut. Si tot nu m-am invatat…

    răspunde
  39. Dani

    Facem cu toții cat putem, la momentul respectiv :-) Daca energie nu e.. nimic nu e :-) Și cred ca e foarte bine când ratam ocazii cu anii, pentru ca si regretele sunt un catalizator foarte bun sa schimbam lucruri în interior și sa fim activi în viata noastră just like this, nicidecum de teama morții. Iar dacă vorbim de moarte și morți, prin boală și moarte se pare ca găsim cea mai adecvata comunicare. Big like, it’s an inspiration, congrats! :-)

    răspunde
    • Codruta

      Raportez un (alt) vis implinit: curs la Sorbonna, booked! Vara asta pt ca vreau de cand sunt mica si pentru ca pot! Fix dupa dau peste articolul tau, zambesc si simt ca nazdravania va da roade! Vant la pupa! Azi, maine si cat va fi!

  40. Luciana

    Eu as zice altfel…Timpul nu exista” Ceea ce este, exista de mult timp, ceea ce va fi, a exista deja demult , iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.Eclesiastru”. Indiferent ce alegi , ce gandesti si ce faci sa fie o experienta pentru evolutia ta….daca nu! Atunci ai venit degeaba pe lume….moartea nu e sfarsitul, asta va „scandala” in viitor!!! Mulțumesc (e doar parerea mea)

    răspunde
  41. Madalin

    Ca bine zici… macar de ar intelege toata lumea lucru asta. Pe acest principiu am terminat o relatie.

    răspunde
  42. Stefan

    Si ce faci atunci cand esti constient de toate astea, ba chiar TU le puteai spune dintro traire proprie, o constientizare a acestei realitati care a existat in tine dintotdeauna… Ce faci cand n’ai avut niciodata de ales?, iar timpul trece. Eu, unul, simt ca n’am avut niciodata o sansa pentru a avea o viata normala, asemeni oricarui om de rand, darmite pentru a trai cu adevarat. Iar la aproape 40 de ani simt deja ca este prea tarziu.

    răspunde
  43. Lucian

    Mdea, nici nu stii cata dreptate ai. Dar foarte probabil, asta e firea lucrurilor/natura umana.Tinerii cred ca vor trai o vesnicie. E fara indoiala un arhetip. L.E. Salutari din UK. si ma bucur ca mai ‘traiesti’;)

    răspunde
  44. Andreea

    @Luciana, mare adevar ai spus. Timpul, nu exista!

    răspunde
  45. andreeaw

    chiar vorbeam weekendul trecut cu niște oameni, la mare și spuneam că ne apropiem de 40 și parcă ar fi fost bine să avem din nou 20 de ani, dar banii și experiența de acum. Însă, da, ai dreptate, AZI. AZI e cheia!

    răspunde
  46. Aura

    Sunteți negativiști. Fiți pozitivi sa știți de ce ați trăit în viața.

    răspunde
  47. Aura

    Din păcate,,mai târziu ” ,devine uneori ,,prea târziu ” …

    răspunde
  48. Alexandra
    Alexandra

    Eu asta fac de ceva vreme,trăiesc „acum si azi”si imi cresc copilul (singura) asa cum pot mai bine.nu imi fac planuri pentru viitorul îndepărtat insa incerc sa-l „așez”cat mai frumos nu neaparat pentru mine,in primul rând pentru fiul meu.
    Insa primesc dezaprobare din partea celor din jur,care-mi spun ca acum trebuie „sa trag tare „ca sa am o Bătrânețe linistita!
    Iar verbul imi crează sinonime cu trasul clopotelor de la slujba tatălui meu,care „a tras” 40 de ani pentru 1000 lei primiți un an dupa ce a ieșit la pensie!

    răspunde
  49. gabriela

    draga Cabral asa frumos vorbesti despre viata, despre timpul asta implacabil, dar nu intotdeauna alegerile stau numai in puterea noastra.Cand ai copii, ai responsabilitati si nu-ti poti permite sa faci tot ce-ai vrea si cum ai vrea sau cum ti-ai dori. Oricum ai spune-o, viata noastra de zi cu zi depinde de bani, iar de aici incolo totul se poate deduce foarte usor. Da ai foarte mare dreptate, ma simt obosita de viata pe care o ducem, destul de anosta si de austera de multe ori si chiar de oamenii din jurul tau pe care i-ai crezut aproape si te trezesti intr-o zi ca realitatea ta e de fapt total deformata si ce ai crezut tu despre acesti oameni a fost o utopie.

    răspunde
  50. Pingback: Uneori ”ACUM” este singura variantă

  51. Pingback: Cu fiecare prieten care pleacă devin mai hotărât

  52. Pingback: Drum bun, Andrei!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.