Toni.

Stiu ca la inceput e vorba de trend. Apoi e vorba de hai cu valul. Si-apoi nu mai e vorba de nimic, caci se asterne praful si uitarea, si oricum nu mai conteaza ca… stii cum e, daca nu mai e de prima pagina nu mai intereseaza pe nimeni.

Atunci cand s-a anuntat ca Maestrul Gheorghe Dinica se simte rau, am ridicat doua degete timide si-am rugat cioclii s-o lase mai moale. Apoi s-a dus, odihneasca-L in pace, c-o fi mai buna lumea aia, zice-se.

Apoi a plecat Mile. Si dus a fost, cu tot cu trotineta lui rosie. Nu mai vezi posturi multe in care sa se vorbeasca despre el… cert este insa ca vei vedea multe suflete in care inca se scalda lucrurile pe care le-a facut.

Pana sa plece Mile… a trebuit sa ne luam la revedere de la Toni. Toni Guralivu’ Tecuceanu. A fost atunci galagie, s-a scris, s-a vorbit, s-a aratat la teve… s-a dus stirea, s-a pus si praful, odihneasca-se si el in pace.

Si-acum ma uit in spate… Banc Show 1, nu-mi mai aduc aminte ce an era. Simona Mazilescu producator, la butoane era Tavi Mistretu’ Pascut, Nadine avea emotii, eu eram inghesuit fedeles intr-un costum care trebuia sa fie sexy si Dan Galagie Fintescu anunta concurentii care ajungeau in finala. doi oameni necunoscuti publicului, doua nume pe care atunci nu le stia lumea: Elena Constantinescu si… Toni Tecuceanu!

Intotdeauna am zis ca atunci cand se intampla ceva negru, nu-ti etalezi prieteniile in piata, nu te dai lovit in aripa caci astea-s doar pentru tine si-n tine. Dar am mai zis ca oamenii misto nu trebuiesc uitati.

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • […] mai jos si-o secventa din Banc Show, apare in el un alt prieten, Toni Tecuceanu. Si el a plecat, dar in alta parte, sper sa faca comedie si-acolo unde […]

    răspunde-i
  • Ce energic era omul. Foarte tare. Am ras la primul cel mai mult.

    răspunde-i
  • white rose
    • 15.05.2010

    Asa este Cabral..nu trebuie sa uitam oamenii care ne-au bucurat viata…
    Imi aduc aminte de ziau cand ai venit la Giurgiu cu caravana acestei televiziuni..fratele meu era un tzanc atunci si a venit acasa atat de incantat ca l-a vazut pe Cabral..stii ce mi-a spus cand am ajuns acasa de la scoala?”l-am vazut pe Cabral azi..a dat mana cu mine..ce inalt eeee”nu-ti poti imagina cat de fericit era..
    Oamenii astia raman importanti pt noi..raman in amintirea noastra pt ca macar o data..ne-au furat un zambet..

    răspunde-i
  • Oana R
    • 15.05.2010

    Intr-adevar atunci cand suferim nu trebuie sa te etalezi cu asta, tine insa de firea fiecaruia, este poate ca atunci cand postesti si ar trebui sa o faci pentru tine, pentru sufletul tau, fara sa spui altora ca postesti ca si cum te-ai impauna cu acest lucru.Ar fi si mai minunat sa pretuim si sa apreciem oamenii misto atata timp cat sunt in viata si in general, sa invatam sa pretuim in viata ceea ce avem, frumoasa postare, frumos filmuletul, mare talent Toni…, era frumoasa emisiunea.
    Oare ce mai face Nadine?

    răspunde-i
  • Stefan
    • 15.05.2010

    Un om nu se uita, ci ramane mereu intre noi prim ceea ce a facut si prin lucrurile care le-a realizat iar noi le intalnim zilnic.

    răspunde-i
  • Jademan
    • 15.05.2010

    E pe bază de bucurie!… Nu te bucură, nu te băga! 😀

    răspunde-i
  • silvia
    • 14.05.2010

    Acum un an, pe vremea asta, l-am vazut pe Toni live, cand au venit cu totii la Constanta…..Azi, doar ne mai amintim de el……Ce ironie…..Dar ma bucur ca ai scris postul asta. Oamenii misto nu trebuiesc uitati niciodata.

    răspunde-i
  • ral
    • 14.05.2010

    Grele momentele despărţirii de oamenii dragi .
    Nu pot da niciun sfat pentru trecerea mai usor peste pentru că la aproape un an de la pierderea tatălui meu drag eu înca mai plang uneori cu hainele lui în brate sau mai tresar cand aud pe cineva spunând “tata”.
    Sunt convinsă ca nu vom uita “oamenii misto” din viaţa noastră şi cred ca suntem datori să reamintim faptele bune, măreţia şi să le cinstim amintirea pentru momentele frumoase pe care ni le-au dăruit.

    răspunde-i
  • Stefan
    • 14.05.2010

    Salut, Cabral!
    Suntem firisoare de nisip intr-o mare imensa, suntem atat de insignifianti!Oricat de mari am fi ori ne-am crede, e stupid de simplu de realizat propria nimicnicie.Cand moare cineva apropiat, socul e imens, dar datorita unui mecanism interior de aparare, putem trece peste.Pentru ca viata nu se opreste pentru ca noi suferim. In ceea ce priveste pretuirea oamenilor frumosi, aceasta lipseste[in general] cand acestia traiesc, constientizarea valorii acestora avand loc doar dupa o situatie-limita. Si e si normal, de altfel; Cel mai mult ai nevoie de ceva cand nu il mai poti avea. E in legea firii.O lege stramba, dar..

    răspunde-i
  • Loading...