Cabral.ro

Dragoș Asaftei – Neversea
  • 4

Te urăsc, Cabral!

Te urăsc, Cabral!Așa mi-a scris. Mie. Că n-o cunosc, dar că-mi permit să vorbesc despre ea. Și că-i fac rău astfel. Am zâmbit amar. Știam că-i fac rău. Le-am făcut mai multora, de-a lungul anilor. Pentru că așa-s eu. Deranjez omul. Îi stric tot confortul minciunilor comode. Nu e mare talent. Nu e vreo artă…… citește tot Te urăsc, Cabral!

Cabral Ibacka (1 of 1)-2
  • 7

OAMENII NU!

Ăsta e un text care vorbește cu copții. Cu cei care nu mai au 20 de ani. Au, așa, de la mid 30 în sus… Care au strâns deja destui ani ca să fi înțeles deja cum e viața. Știi cum merge. Găsește undeva un colț liniștit, ia-ți trei minute, dă-i un <play> și citește…… citește tot OAMENII NU!

copil in ploaie (1 of 1)
  • 19

De ce ne-am certat

E luni seara. Teoretic e totul bine. Dar eu am chef să mă cert. Nu cu toți. Doar cu cei care-și pierd timpul cu prostii. Dă-i un <play> (de pe telefon dă-i <play in browser>). Nu există nu se poate. Există că nu vrei să-ți miști curul. Că nu vrei să trăiești. Că preferi rugina.… citește tot De ce ne-am certat

singur pe bicicleta la rasarit
  • 4

Să-ți dai voie să greșești.

Oameni înghesuiți de standardele societății. Reguli stupide de urmat. Targeturi inutile și imposibile. Dacă ai intrat de pe telefon, dă-i un [PLAY in browser] și citește mai departe. Bună dimineața! Asta e societatea noastră. O colecție întreagă de ambiții imbecile, confirmări futile și frământări degeaba. Ne agităm să arătăm cum se cere, să ne purtăm… citește tot Să-ți dai voie să greșești.

Padurea in iarna (1 of 1)
  • 5

O lume ca o pădure rece, iarna. Copaci mulți. Dar goi, singuri și triști…

Dă-i [play] și citește… Nu vom fi mulțumiți niciodată. Nu vom simți mai mult de câteva secunde de fericire. Orice am face, orice ni s-ar întâmpla… nu ne vom putea declara fericiți pe o durată lungă. Așa suntem noi, oamenii. Unii dintre noi, cei mai deștepți, reușesc măcar să realizeze că sunt fericiți atunci când… citește tot O lume ca o pădure rece, iarna. Copaci mulți. Dar goi, singuri și triști…