Sari la conținut

Aveam dreptate atunci cand spuneam „trebuie sa mori ca sa afli ce fel de om esti„… mi-am facut un obicei din a arunca o privire spre troita dintre benzile soselei ce leaga Arcul de Triumf si Casa Presei Libere de fiecare data cand trec pe-acolo. Ma uimeam la fiecare trecere cand vedeam o licarire agitata de trecerea masinilor in viteza.

Acum doua zile, in drum spre aeroport am trecut pe-acolo. Florile demult ofilite si lumanarea stinsa vorbeau de la sine…

Trist dar normal. Viata merge inainte si cu toate ca lucrurile au un sfarsit… spun din nou ca acel om care a plecat a fost, a trebuit sa fie, un om foarte bun, altfel ar fi fost lasat in uitare cu mult timp inainte.

34 comentarii despre "Spre uitare…"
  1. alyx

    You´re right!Tnx pt melodie! Good night!

    răspunde
  2. cabral

    @ alyx – se pare ca da…

    răspunde
  3. nina

    Mda…cam ai dreptate, dar dupa principiul ” nimeni nu-i de neinlocuit” incet, incet,(sau mai repede) oamenii uita si inlocuiesc.

    răspunde
  4. Ema

    As scrie mult pe acesta tema…Mai ales ca unele lucruri ating…si dor,al naibii de tare!
    Ma limitez la a-ti multumi …pentru adevarurile pe care ,din inima la graiesti.

    răspunde
  5. cabral

    @ nina – si totusi, atunci cand ai insemnat ceva esti inlocuit mai greu. Sau poate e doar o autosugestie placebo pentru a ne motiva spre a face lucruri bune…

    răspunde
  6. cabral

    @ Ema – probabil ca uneori sunt crud. Dar nu asta mi-e intentia ci… vreau sa fiu corect.
    Nu stiu ce iese, sper ca e ok.

    răspunde
  7. Sandra

    Oamenii nu se inlocuiesc… Sunt uitati, da, dar nu se inlocuieste un om, ci iti alini dorul prin intermediul altuia. Sa inlocuiesti pe cineva ar fi ca si cum ar exista doua persoane identice pe lume, ceea ce este imposibil.

    răspunde
  8. Ema

    Nu esti crud,esti REALIST!Si foarte sensibil!
    Pentru acest lucru ti-am multumit.Si pentru lacrima care ti-a brazdat fata in acea seara ,la -7 grade!

    răspunde
  9. andreea

    mai, eu… sincer, nu cred ca am fost de 10 ori la cimitir la bunica de cand a murit ( acu 4 ani ) dar nu exista zi in care sa nu ma gandesc la ea… as putea da vina pe drumul pana la cimitir ( e in afara buc ) dar nu, sunt putine datile in care imi doresc sa merg la cimitir… de sarbatori simt nevoia sa merg la ea, sa vorbesc cu ea… dar si acasa, noaptea mereu e cu mine

    app: postu asta mi-a amintit de o dorinta de-a mea de cand eram mai mica… sa mor pt a putea vedea cine va plange dupa mine, dar dupa o saptamana sa ma intorc inapoi, normal :D…
    (ar fi interesant :) )

    răspunde
  10. Ema

    @sandra
    Daca este vorba de iubire neconditionata,respectiva persoana va „trai” cat timp ne vom aduce aminte de ea.Eu asta simt pentru sora mea care s-a stins acum 7 ani.

    răspunde
  11. cabral

    @ Sandra – da, cred ca ai dreptate, inlocuiesti de fapt locul liber ramas in suflet, cu alt om.

    răspunde
  12. cabral

    @ Ema – am inteles…

    @ andreea – Hmm… de s-ar putea si tot nu cred c-as fi multumit. Pentru ca ar trebui sa intri in inima lor ca sa vezi intr-adevar ce simt.

    răspunde
  13. andreea

    @ cabral – da, ai si tu dreptate… mai bine nu aflu, ce nu afli nu te poate rani, nu? :)

    răspunde
  14. andreea
  15. Sandra

    @andreea – daca ai putea sa te intorci dupa o saptamana, ti-ar da sansa sa iti revizuiesti comportamentul fata de multi oameni si te-ar scuti poate de multe suferinte. :)

    răspunde
  16. cabral

    @ andreea – rani ;)

    @ Sandra – vedeti ca incet-incet ajungem la conceptul dat de Marea Judecata.

    răspunde
  17. Ema

    @Cabral
    O sa mai trec pe la tine.Esti un suflet cald si bland.
    Fetita ta iti va rasplati aceasta blandete.

    răspunde
  18. cabral

    @ Ema – sper, din inima mea de copil sper asta…
    Da’ sa stii ca nu-s bland tot timpul, uneori sunt tamp, alteori sunt prea apucat… ca oamenii…

    răspunde
  19. Alex

    Din păcate nu preţuim îndeajuns de mult pe cei care ne sunt alături, fie ei duşmani sau prieteni. Eu vreau ambele categorii…fără ei viaţa nu ar avea sens. Viaţa e aşa de tumultoasă că doar atunci când ei trec în nefiinţă ne amintim de ei. Niciodată nu avem timp destul să ne vizităm părinţii, bunicii…nici nu vreau să mă gândesc la momentul acela care o dată şi o dată va veni. O parte din mine va muri şi ea alături de cei care m-au crescut…

    Te salut Cabral!

    răspunde
  20. Ema

    Parintii mei s-au despartit cand aveam 3 ani.Am crescut cu tata.Sora mea cu mama.
    Pot sa-ti spun ca tatal meu a fost foarte dur cu mine.Insa in „duritatea”pe care o afisa,ii simteam sufletul,il simteam tot timpul alaturi,in momentele dificile mai ales…Si asta a insemnat mult,crede-ma!

    răspunde
  21. Sara

    Uneori simt ca oamenii isi aduc aminte de altii doar cand au nevoie de ei, negandindu-se la nevoile celor catre care isi indreapta atentia temporar…cand a fost ultima data cand ti-ai adus aminte de cineva doar pentru ca ti-a rasarit gandul ca ar putea avea nevoie de tine?
    Eu nici acum nu inteleg cum poti sa uiti pe cineva… eu nu pot. M-am blocat ca o papusa care nu mai are pe nimeni sa ii roteasca cheita din spate. Uneori mi-as dori o amnezie, alteori ma bucur pentru memoria mea de elefant. Complexa si complicata mai e fiinta umana…
    Peace!
    S.

    răspunde
  22. silvia

    stiu ca o sa fie dur ce o sa zic, insa viata merge mai departe pt fiecare din noi………poate ca ar trebui sa privim mai des in urma si sa constientizam cu adevarat ziua de azi…….sa credem in ce am fost si ce vom fi :)

    răspunde
  23. ale

    din pacate e exact cum zici tu…imi place mult melodia ..ca de altfel toate cele pe care le ai postate. Avem gusturi similare..poate din cauza zodiei:)..Te am cunoscut insa aici pe blog pari un alt om, nu ca nu ai fi simpatic dar esti un om sensibil, un om care inca nu s a lasat atins de mizeria din jur si culmea chiar atunci cand lucreaza intr o jungla cum este televiziune. ;)

    răspunde
  24. elga23

    Iti multumesc pentru ca ne reamintesti astfel de lucruri.
    Suntem atat de ocupati sa alergam dupa iluzia bunastarii, dupa „mai mult”, „mai sus”, incat, uneori uitam ca, de fapt, timpul nostru aici este limitat si ca, dupa noi ramane doar amintirea. Iar asta nu poate fi cumparata.
    In „Arta Conversatiei” (Ileana Vulpescu) este o fraza extrem de interesanta in acest sens: „Promite-mi ca voi veni la inmormantarea ta”.

    răspunde
  25. ik

    „nu stiu unde merg oamenii cand mor dar stiu unde raman”

    răspunde
  26. Niggerul

    Faci exact ce fac si eu…ma apuca cateodata melancolia si incep sa depan amintiri,mai ales cand ascult o melodie placuta de corason!

    răspunde
  27. Flory16

    Mi se pare o idiotenie(cel putin la varsta mea cand inca mai cred in „FAT-FRUMOS”, ca atunci cand moarte persoana draga tie, cu care visezi sa iti imparti toata viata, sa o inlocuiesti cu altcineva, doar pentru simplul fapt de a iti trai viata. S-ar putea sa gresesc. Inca nu stiu cum este sa pierzi pe cineva!

    răspunde
  28. CLeO

    mare lucru a spus ik !!!!!

    răspunde
  29. cabral

    @ Alex – zici bine, numai ca eu as lasa-o mai moale cu dusmanii, nu ii cunosc pe-ai mei da’ sincer sa fiu nici nu mor de nerabdarea asta…

    @ Ema – dur dar cald, misto parinte!

    @ Sara – complexa si ciudata as putea adauga. SI da, asa suntem, ne aducem aminte de X sau de Y cand avem nevoie de ceva de la el. Totusi, sunt momente cand il suni pe A sau pe B doar asa, ca sa vezi ce fac si cum sunt… deci pana la urma depinde.

    @ silvia – privim si la „ieri”, privim si la „azi”, ne uitam lung si dupa „maine”…

    răspunde
  30. mariah carey

    Ai dreptate, Cabral. Frumoasa melodie ai ales.

    răspunde
  31. mariah carey
  32. O Mo_Oldoveanca
    O Mo_Oldoveanca

    …Cam asha e…ne dam seama de cineva la care am tzinut de’abia cand nu mai este…adik atunci cand e deja prea tarziu…

    Aceeashi chestie mi se intampla shi mie cu bunica mea…nu merg la cimitir…nu pt faptu’ k e departe( cu mashina faci cam 20 d min ) doar k nici dupa 2 ani nu realizez k a murit dintr’o prostie…prefer sa merg acasa la ea si sa ud florile,sa stau prin curte shi alte chestii de genul asta…nu la cimitir…

    E trist k intotdeauna ne dam sema ce oameni am avut langa noi dupa ce ii pierdem…

    Te pup Cabral!

    răspunde
  33. mariah carey
  34. Computerică

    suna bine piesa.. dar parca nepotrivita cu perioada..

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.