Scrisoare de la Capatul Pamantului pentru cititorii lui Cabral

Sunt Razvan Pascu si scriu acest articol de la Capatul Pamantului, din cel mai sudic oras din lume, Ushuaia, Argentina, aflat la 1000 km de Antarctica. Este duminica, 16 ianuarie, si am ajuns aici de 2 zile dupa ce am strabatut 14.000 km din Bucuresti catre Santiago de Chile cu avionul si apoi inca peste 4000 km cu autocarul prin Chile si Argentina.

Cam toti oamenii de pe Pamant viseaza. Unii vor sa devina celebri, altii viseaza sa aiba o functie mare, altii sa aiba multi bani, o masina frumoasa, o casa mare, copii sanatosi, sa fie virili, sa aiba multe femei…ati prins ideea, fiecare viseaza ceva. Eu visez ca si tine, cel care citesti aceste randuri, cate putin din fiecare. Si in plus, visez sa calatoresc. Asta imi place, la asta ma gandesc mereu, despre asta scriu pe blog, despre asta citesc prin carti si, din fericire pentru mine, asta fac destul de des. Calatoresc pentru ca imi place mult sa fac asta si cam tot ceea ce fac in viata de zi cu zi o fac pentru ca in final sa urmeze o noua calatorie.

Acum multi ani am visat sa ajung la Capatul Pamantului. Abia astazi s-a implinit. Am avut alte prioritati, am calatorit prin alte parti, am vazut altele, dar mi-am zis ca intr-un final voi ajunge si aici. Iar acest lucru s-a intamplat mai repede decat am crezut.

A inceput cu niste bilete de avion, apoi cu cateva ghiduri de calatorie ca sursa de inspiratie pentru traseu, cu o cerere de concediu pentru 3 saptamani trimisa sefului din multinationala in care lucrez…si a urmat Revelionul 2010/2011 petrecut pe strada la Santiago de Chile, apoi vizitarea a 2 statiuni la Oceanul Pacific, un drum excelent prin Anzi intre Chile si Argentina, orasul vinurilor din Argentina – Mendoza, apoi Bariloche – taramul Celor 7 Lacuri, peninsula Valdez la Oceanul Atlantic unde m-am pierdut printre pinguini, apoi ghetarul Perito Moreno – singurul din lume care continua sa creasca si in final, Ushuaia, orasul de la Capatul Lumii.

Credeti ca a fost greu? Poate….pentru ca nu m-am multumit sa iau avionul din punctul A in punctul B ca sa vad strict un obiectiv turistic, ci am mers cu autobuze locale, am mancat unde mananca argentinienii, am petrecut in strada impreuna cu chilienii, am incercat sa ma integrez ca sa pot sa descopar oamenii mai bine. Am trecut si prin greve si proteste in Chile, am fost cu sufletul la gura cand pentru prima data in istorie, stramtoarea Magellan a fost blocata de protestatari si nu se mai putea iesi din Chile (iar eu eram acolo), am fost si speriat uneori cand nu gaseam cazare…toate fac parte din calatorie, pentru ca atunci cand calatoresti pe cont propriu, ca mine, fara agentii de turism si fara nimic pregatit decat zborurile de avion mai importante, atunci te simti liber si ai mai mult curaj.

Cum ma simt acum ca mi-am indeplinit visul? Ma gandesc deja la noul vis: un circuit prin Siria-Liban-Iordania, tot pe cont propriu si tot vreo 3 saptamani. Deocamdata maine plec spre Buenos Aires, capitala Argentinei si orasul care a inventat tango-ul si sper sa ajung vreo 2 zile si prin Uruguay, la Montevideo.

Daca va place sa calatoriti, va invit sa cititi impresii de calatorie pe blogul meu si pe site-urile cu care colaborez. Daca va place sentimentul de fericire, atunci va invit sa visati. A visa este primul pas catre fericire.

Cu drag de la Capatul Lumii,

Razvan Pascu

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Razvan Pascu
    • 02.02.2011

    Dragilor,

    Sunt oameni care au facut mult mai multe decat mine si de aceea ii felicit si ma inclin. Acesta nu era nici pe departe un articol de lauda, ci un articol in care incercam sa ii indemn pe toti sa viseze in continuare, oricat de greu ar fi uneori, si sa faca mereu tot posibilul pentru a realiza ceea ce isi doresc.

    Multumesc tuturor pentru comentarii!

    răspunde-i
  • rostick
    • 23.01.2011

    eu cred ca tipul asta este un erou. lasa`i pe aia care escaladeaza muntii din america de sud, lasa exploratorii si alpinistii. tipul asta este cel mai tare, fiindca a mers pe cont propriu fara cazare asigurata si si`a facut poze cu munti pe care ii urca altii.

    e foarte tare sa calatoresti, e foarte tare sa-ti urmaresti visele, dar sa te prezinti ca fiind magellan e penibil.

    stau si ma gandescu cum dreq poti sa scrii asa ceva, ca eu n`as putea in viata mea, desi as avea despre ce.

    răspunde-i
  • gg
    • 22.01.2011

    cat a costat toata plimbarea?

    răspunde-i
  • auretu
    • 21.01.2011

    Am prieteni care au facut o calatorie de 8 luni prin America de Sud… aventurile lor sunt indep de aici

    http://www.8luni.ro/new/8luni/01Bucuresti.php

    răspunde-i
  • vert
    • 20.01.2011

    Bravo !
    Razvan nu e un caz singular,luati de aici si niste Tudor : 😀

    http://tudormeaicandeucalatoream.blogspot.com/

    răspunde-i
  • Teo
    • 19.01.2011

    Cabrale, tată, suntem mai mulţi care te citim de prin diferite capete de lume. Eu, una, am făcut-o vreun an din Estul Chinei. Am revenit în ţară pe moment, dar e doar unul de respiro.

    Oriunde oi ajunge după asta, tot o să-ţi mulţumesc în gând la fiecare post cu care o să-mi faci serile mai frumoase.

    răspunde-i
  • rocsana
    • 19.01.2011

    succes razvane, asteptam o scrisoare si la sfarsitul calatoriei…

    răspunde-i
  • emil
    • 18.01.2011

    seara buna,citesc acest blog demult timp,dar acest post m-a impresionat,a trezit mandria ca sunt din aceasi „specie”cu acelasi uman,acesti oameni ar trebui luati exemplu decat ciumpalacii care schelalaie pe la tembeleviziuni,ce as vrea sa spun in incheiere da pot primi acceptul tau pt publicarea postului pe blogul personal.o seara buna

    răspunde-i
  • basic instinct
    • 18.01.2011

    desi ii admir efortul, nu pot sa nu ma gandesc la ce spunea a un sfant parinte…omul din lumea parcurge spatiile pe orizontala, calugarul sau omul induhovnicit se misca mai mult pe verticala.
    p.s. sa vezi acu’ fluieraturi 🙂

    răspunde-i
  • ade
    • 18.01.2011

    da!deci se poate!
    incepeam sa imi pierd increderea..inchipuie-ti ca am atata chef sa muncesc sa realizez ceva si se pare ca nu reusesc deloc sa imi gasesc un loc si din ce in ce mai mult ma gandesc sa plec din tara …
    oricum felicitari!!!!

    răspunde-i
  • Loading...