Sari la conținut

Sunt Razvan Pascu si scriu acest articol de la Capatul Pamantului, din cel mai sudic oras din lume, Ushuaia, Argentina, aflat la 1000 km de Antarctica. Este duminica, 16 ianuarie, si am ajuns aici de 2 zile dupa ce am strabatut 14.000 km din Bucuresti catre Santiago de Chile cu avionul si apoi inca peste 4000 km cu autocarul prin Chile si Argentina.

Cam toti oamenii de pe Pamant viseaza. Unii vor sa devina celebri, altii viseaza sa aiba o functie mare, altii sa aiba multi bani, o masina frumoasa, o casa mare, copii sanatosi, sa fie virili, sa aiba multe femei…ati prins ideea, fiecare viseaza ceva. Eu visez ca si tine, cel care citesti aceste randuri, cate putin din fiecare. Si in plus, visez sa calatoresc. Asta imi place, la asta ma gandesc mereu, despre asta scriu pe blog, despre asta citesc prin carti si, din fericire pentru mine, asta fac destul de des. Calatoresc pentru ca imi place mult sa fac asta si cam tot ceea ce fac in viata de zi cu zi o fac pentru ca in final sa urmeze o noua calatorie.

Acum multi ani am visat sa ajung la Capatul Pamantului. Abia astazi s-a implinit. Am avut alte prioritati, am calatorit prin alte parti, am vazut altele, dar mi-am zis ca intr-un final voi ajunge si aici. Iar acest lucru s-a intamplat mai repede decat am crezut.

A inceput cu niste bilete de avion, apoi cu cateva ghiduri de calatorie ca sursa de inspiratie pentru traseu, cu o cerere de concediu pentru 3 saptamani trimisa sefului din multinationala in care lucrez…si a urmat Revelionul 2010/2011 petrecut pe strada la Santiago de Chile, apoi vizitarea a 2 statiuni la Oceanul Pacific, un drum excelent prin Anzi intre Chile si Argentina, orasul vinurilor din Argentina – Mendoza, apoi Bariloche – taramul Celor 7 Lacuri, peninsula Valdez la Oceanul Atlantic unde m-am pierdut printre pinguini, apoi ghetarul Perito Moreno – singurul din lume care continua sa creasca si in final, Ushuaia, orasul de la Capatul Lumii.

Credeti ca a fost greu? Poate….pentru ca nu m-am multumit sa iau avionul din punctul A in punctul B ca sa vad strict un obiectiv turistic, ci am mers cu autobuze locale, am mancat unde mananca argentinienii, am petrecut in strada impreuna cu chilienii, am incercat sa ma integrez ca sa pot sa descopar oamenii mai bine. Am trecut si prin greve si proteste in Chile, am fost cu sufletul la gura cand pentru prima data in istorie, stramtoarea Magellan a fost blocata de protestatari si nu se mai putea iesi din Chile (iar eu eram acolo), am fost si speriat uneori cand nu gaseam cazare…toate fac parte din calatorie, pentru ca atunci cand calatoresti pe cont propriu, ca mine, fara agentii de turism si fara nimic pregatit decat zborurile de avion mai importante, atunci te simti liber si ai mai mult curaj.

Cum ma simt acum ca mi-am indeplinit visul? Ma gandesc deja la noul vis: un circuit prin Siria-Liban-Iordania, tot pe cont propriu si tot vreo 3 saptamani. Deocamdata maine plec spre Buenos Aires, capitala Argentinei si orasul care a inventat tango-ul si sper sa ajung vreo 2 zile si prin Uruguay, la Montevideo.

Daca va place sa calatoriti, va invit sa cititi impresii de calatorie pe blogul meu si pe site-urile cu care colaborez. Daca va place sentimentul de fericire, atunci va invit sa visati. A visa este primul pas catre fericire.

Cu drag de la Capatul Lumii,

Razvan Pascu

50 comentarii despre "Scrisoare de la Capatul Pamantului pentru cititorii lui Cabral"
  1. Denisa

    Un om care a avut curajul sa-si indeplineasca visul…nu-i de colo sa pleci spre „capatul pamantului”, sa iesi din tipare,si sa-ti propui sa ajungi de revelion intr-alta parte decat pe vreo plaja exotica plina de turisti .Nu a schimbat omenirea cu nimic,doar existenta lui.Oare cati dintre noi o sa ajungem sa ne bifam toate liniutele de pe lista cu „to do this year”? bravo Razvane!

    răspunde
  2. zu

    ma bucur enorm pt tine razvan! profita din plin de ocaziile pe care le ai…asa ar trebui sa facem toti:)

    răspunde
  3. Victor

    Curajos…un pic nebun :)

    răspunde
  4. Victor

    Mai presus de toate eu îl invidiez pe flăcău că e în emisfera sudică, unde acu’ e cald. Cu toate că e doar la 1000 de km de Antarctica, cu siguranţă e mai cald decât la noi. De altfel se vede şi din ţinutele din poze.

    răspunde
  5. Victor

    Cabral, scuză comentariul dublu, dar ai greşit link-ul către bloaga omului.

    răspunde
  6. Razvan Pascu

    Multumesc tuturor pentru comentarii.

    Acum am ajuns din Ushuaia in Buenos Aires, desi am cam trecut prin ceva probleme in ultimele zile. Insa toate astea fac parte din calatorie si cu ce amintiri m-as fi intors daca nu s-ar fi intamplat ceva inedit?!

    Va salut pe toti!

    răspunde
  7. Hector Brutacu

    A facut ceea ce eu imi doresc de foarte multa vreme dar … nu am curaj…au aparut chestiuni si persoane pe care nu le pot lasa in urma…sunt prea comod si delasator…ma intreb intotdeauna ce va fi dupa…am uitat sa imi descretesc fruntea si sa imi ridic privirea mai sus de noi… etc.etc.etc.
    Toate panzele sus, capitane !
    Respect !

    răspunde
  8. cristi

    Daca asta vi s-a parut ca a facut o excursie deosebita, atunci intrati pe 8luni.ro si o sa vedeti acolo ceva cu totul special… ( Nu e pagina mea, sunt doar un simplu cititor) Cuplul de acolo a ajuns si in Urshuaia dar si in muuultee alte locuri din America de Sud… si extraordinara este durata calatoriei: 8 luni!!!!

    răspunde
    • mihai

      ce tare.. la fel si http://dira.and.che.lu/ care sunt acolo de mai mult de 1 an si au facut america de sud mai mult pe jos. Si din cate stiu i-au si intalnit pe baietii cu 8 luni :)

  9. scorpio

    RESPECT!!
    Ce poti zice? Mai nimic,pentru o clipa citind,poti fi si tu acolo unde a ajuns Razvan.Poate multi visam la asa ceva,cativa am reusit sa avem ,,aventura” noastra,altii nu vom reusi niciodata.
    Insa alaturi de el,putem merge si noi pana la capatul pamantului!

    răspunde
  10. pepe

    Respect !
    La cati mai multi km ! Chit ca sunt, pe jos, cu avionu, cu caruta, cu bitziclu’ etc.

    răspunde
  11. Cioranitza
    Cioranitza

    Sincere felicitari!

    răspunde
  12. Andra

    Bravo ,Razvane!Ma bucur pentru tine ,de fapt pentru toti cei care reusesc sa-si realizeze visurile.

    răspunde
  13. Dorin
  14. avl

    Cei 2 pinguini din prim planul al pozei a doua au fost surprinsi intr-o ipostaza indecenta asa ca ar trebui pusa bulina rosie :).

    In rest ma roade gelozia :D. Felicitari

    răspunde
  15. Jeromakay

    Super, mai ales că ai rucsac karrimor, eşti de-al meu!

    răspunde
  16. oli

    Razvan,fericitule,bucura-te de viata si de calatoria ta,acum cat esti tanar si liber,ca pe urma viata te prinde cu zeci de lanturi si nu vei mai putea pleca asa ca acum.felicitari si pentru curajul tau,ca nu e putin lucru sa te duci asa pe coclauri,fara cam nimic stabilit …in rest,sanatate si sa auzim numai de bine !!!

    răspunde
  17. ruxy

    din ciclu’ am intalnit si romani fericiti..razvan e unu’ dintre ei. a mers pana la capatu’ pamantului dupa ea :)
    sar’na ca imparti cu noi bucuria asta!!

    răspunde
  18. Dan

    Felicitari.
    O lectie despre cum trebuie sa ne urmarim cu perseverenta visele, oricat de greu ar fi la un moment dat.

    răspunde
  19. Marian S

    Ei poftim, pe-asta cu „am intilnit si romani fericiti„ voiam sa o zic eu.
    Nu-i nimic, o zic din nou !

    răspunde
  20. Dragos

    Un om fericit! :)

    răspunde
  21. Serginho

    Si uite cineva care-si traieste visul, lucru pe care tot mai putini oameni il fac, pentru ca se confunda foarte des adevaratele vise cu lucrurile necesare…

    răspunde
  22. gvf

    sorry da’ personal nu mi se pare ok ca aceeasi scrisoare + exact aceleasi poze le gasesc postate pe mai multe bloguri.
    cat despre relatare nu pot sa spun ca este extrem de anosta si plictisitoare. pe blogosfera din ro gasesti site-uri super ok de calatorii de pe care se poate invata cum se scrie o relatare de calatorie interesanta (amazing race, imperator travels, etc)

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      :)) Stai ca nu inteleg: te deranjeaza ca gasesti relatari mai bune pe site-uri specializate?!
      A spus cineva ca nu gasesti?!

      Aici era vorba de cu totul altceva… curajul de a face ceva ce iti doresti foarte mult, n-are nimeni pretentii de mare relatator de calatorie.

    • Razvan Pascu

      Salut gvf!

      Textul este scris special pentru blogul lui Cabral si fotografiile sunt facute de mine.

      Imi pare rau ca nu am reusit sa ma ridic la inaltimea asteptarilor tale, insa nu am incercat sa fac doar o relatare de calatorie.

      Cabral a insistat chiar sa fac putin altceva, a vrut sa fie ceva in genul articolelor pe care el le face zilnic: sa vorbesc despre un vis nebun si despre curajul de a-l pune in practica.

      Nu stiu cat de bine am reusit, insa mesajul meu este clar: sa continui sa visezi chiar si atunci cand simti ca iti pierzi speranta!

      Salutari din Buenos Aires!

    • gvf

      multumesc pentru raspuns.

  23. Madalush

    Felicitari! Sa ajungi cu bine acasa, caci, dupa cum observ, mai ai obiective de indeplinit! Si admiratia mea este cu atat mai mare cu cat, diferit de marea majoritate a „visatorilor”, tu chiar le faci sa devina realizabile!

    răspunde
  24. karmapolice

    bravo, felicitari, parca imi cresc sperantele

    răspunde
  25. Cami

    Bestial! Bravo, Razvane! Te invidiez si, in acelasi timp, te admir.
    Poate, candva, o sa o iau pe urmale tale. Pana atunci visez, cu ochii deschisi.
    :)

    răspunde
  26. Florin

    Bravo razvane, nu credeam sa ajungi tocmai acolo!!! am fost coleg de facultate cu el si e un super baiat!!!felicitari

    răspunde
  27. Razvan Pascu

    Multumesc tuturor pentru comentarii!

    Nici nu cred ca va puteti da seama cat de motivant este sa iti incepi dimineata in capatul celalalt al lumii citind astfel de comentarii despre tine….

    răspunde
  28. ade

    da!deci se poate!
    incepeam sa imi pierd increderea..inchipuie-ti ca am atata chef sa muncesc sa realizez ceva si se pare ca nu reusesc deloc sa imi gasesc un loc si din ce in ce mai mult ma gandesc sa plec din tara …
    oricum felicitari!!!!

    răspunde
  29. basic instinct
    basic instinct

    desi ii admir efortul, nu pot sa nu ma gandesc la ce spunea a un sfant parinte…omul din lumea parcurge spatiile pe orizontala, calugarul sau omul induhovnicit se misca mai mult pe verticala.
    p.s. sa vezi acu’ fluieraturi :)

    răspunde
  30. emil

    seara buna,citesc acest blog demult timp,dar acest post m-a impresionat,a trezit mandria ca sunt din aceasi „specie”cu acelasi uman,acesti oameni ar trebui luati exemplu decat ciumpalacii care schelalaie pe la tembeleviziuni,ce as vrea sa spun in incheiere da pot primi acceptul tau pt publicarea postului pe blogul personal.o seara buna

    răspunde
  31. rocsana

    succes razvane, asteptam o scrisoare si la sfarsitul calatoriei…

    răspunde
  32. Teo

    Cabrale, tată, suntem mai mulţi care te citim de prin diferite capete de lume. Eu, una, am făcut-o vreun an din Estul Chinei. Am revenit în ţară pe moment, dar e doar unul de respiro.

    Oriunde oi ajunge după asta, tot o să-ţi mulţumesc în gând la fiecare post cu care o să-mi faci serile mai frumoase.

    răspunde
  33. vert

    Bravo !
    Razvan nu e un caz singular,luati de aici si niste Tudor : :D

    http://tudormeaicandeucalatoream.blogspot.com/

    răspunde
  34. auretu

    Am prieteni care au facut o calatorie de 8 luni prin America de Sud… aventurile lor sunt indep de aici

    http://www.8luni.ro/new/8luni/01Bucuresti.php

    răspunde
  35. gg

    cat a costat toata plimbarea?

    răspunde
  36. rostick

    eu cred ca tipul asta este un erou. lasa`i pe aia care escaladeaza muntii din america de sud, lasa exploratorii si alpinistii. tipul asta este cel mai tare, fiindca a mers pe cont propriu fara cazare asigurata si si`a facut poze cu munti pe care ii urca altii.

    e foarte tare sa calatoresti, e foarte tare sa-ti urmaresti visele, dar sa te prezinti ca fiind magellan e penibil.

    stau si ma gandescu cum dreq poti sa scrii asa ceva, ca eu n`as putea in viata mea, desi as avea despre ce.

    răspunde
  37. Razvan Pascu

    Dragilor,

    Sunt oameni care au facut mult mai multe decat mine si de aceea ii felicit si ma inclin. Acesta nu era nici pe departe un articol de lauda, ci un articol in care incercam sa ii indemn pe toti sa viseze in continuare, oricat de greu ar fi uneori, si sa faca mereu tot posibilul pentru a realiza ceea ce isi doresc.

    Multumesc tuturor pentru comentarii!

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.