Da, asa suna urarea pe care prietenul Dan o arunca in stanga si-n dreapta acum ceva ani.
Feedback? Negativ in totalitate.
Cand oamenii auzeau ca ar trebui sa primeasca fix ce merita… deveau brusc acri si percutau la urare ca la un fel de blestem.
Semn ca… stim ca suntem urati, cand suntem. Si nu suntem tot timpul, dar suntem. Si nu vrem chestia aia, Dupa fapta si rasplata…nu vrem sa ni se intample si noua.
Dar parca, cumva, asa ar fi corect, sa primim ce meritam, suntem constienti de asta.
Si stiu ca acum tendinta este sa te gandesti repede la politicieni si alte spâcte mizerabile, fiind curios nevoie-mare de cum ar arata pedepsele pentru ei.
Dar inainte sa te gandesti la ei si la cum le-ar arata purgatoriul… incearca sa te gandesti la tine, la rautatile tale, la chestiile facute de tine si gandeste-te… daca ti-ar da El ce meriti… oare ce-ai primi?
Ca eu nu-s deloc optimist vis-a-vis de ce-as primi eu. Da, probabil ca as primi o reducere a pedepsei (sau poate ca tocmai mi-am pierdut reducerea vorbind despre ea), dar la cat sunt de capsoman, de incapatanat, de putin iertator… nu cred ca ce merit ar fi ceva pentru care sa aplaud de fericire c-am primit.
Gandeste-te, deci, daca ai vrea sa fie asa chiar acum, acolo unde esti: sa primesti pe loc ce meriti, de la Cel de sus.
Te-ai gandit?
Ia zi, vrei rasplata faptelor tale acum sau… mai ceri o pasuire, sa mai dregi busuiocul?
p.s. Ne vedem pe-aci mai tarziu, ma apuc sa scriu ASAP despre amicul meu, jucator profesionist de rugby, care… in sfarsit, cititi atunci, promit sa radeti. Pana atunci hai sa vedem raspunsul la intrebarea de mai sus… ceri pasuire?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.