Să apreciezi înseamnă să spui, nu să taci.

Nu știu cum trăiești, nu știu cum pășești prin viață, suntem atât de diferiți unii față de ceilalți încât nu am cum să scriu chestii care sunt valabile pentru toți.

Totuși, sunt chestii care ne leagă, ca niște fire invizibile care, dacă le urmezi cu mintea, îți confirmă de fiecare dată că nu ești singur.
Și, deși ești diferit la atâtea capitole… ești la fel ca mine la multe altele.
Dă-i un <PLAY>, zic. Și o citire, de ai timp…

Dacă te gândești vreodată la tine, dacă te întrebi cum ești ca individ, dacă vreodată încerci să te cântărești… nu te uita la câți bani ai.
Nu te uita la câte mașini, case, bijuterii sau cârpe deții.
Când încerci să te evaluezi nu te uita doar pe câte chestii palpabile ți-e scris numele.

Cântărește-te prin zâmbetele pe care le-ai adus în viața altora.
Și aici nu mă refer doar la cât bine faci, deși e important.

Îți spun un secret: cei mai mulți oameni care te apreciază… nu știu cum să-ți spună că o fac.
Dar și vice-versa este valabilă: ai oameni pe care-i apreciezi… dar nu le spui.

De ce facem asta, de ce suntem așa?
Nu știu.
Probabil ni se pare îndeajuns că gândim frumos despre un om… așa că nu mai luăm în calcul că am putea să-i și spunem treaba asta.

Doar că.. să apreciezi pe cineva înseamnă să-i și spui.
Și când îi vei spune… probabil se va fâstâci, nu va ști cum să reacționeze, poate se va simți chiar ciudat… dar va zâmbi.
Și zâmbetul ăla pe care-l vei fi adus în viața lui sau a ei… va face ca toate gesturile, toate chestiile bune pe care le-a făcut să merite.

Așa că dacă-mi dai voie să-ți dau un sfat mic… dacă ți-a venit acum în cap un om pe care-l apreciezi, chiar dacă nu ți-e prieten apropiat, dă-i un mesaj, un telefon, un ceva.
Să știe.
Și-ți spun sigur că va zâmbi. Și-ți va mulțumi sincer.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...