Mai jos va pun un fragment dintr-un mesaj primit pe mail, sunt sanse sa-l fi primit si voi.
[…] Catre toti oamenii din lume: Sa trimitem rugaciuni si cuvinte de iubire si recunostinta, catre apa din reactoarele nucleare de la Fukushima.
Formula lui Einstein E=MC2 inseamna, de fapt, ca Energia = numarul de oameni si patratul constiintei acestora.
Acum a venit momentul sa-i intelegem adevaratul sens. Sa ne unim in ceremonia rugaciunii, ca cetateni ai planetei Pamant. Vreau sa-i chem pe toti oamenii din toata lumea sa se uneasca, pentru a gasi un mod de rezolvare a crizei planetei.
Iata care este procedura pentru rugaciune:
DATA SI ORA: 31 martie (joi) la ora 12 locala, din fiecare tara.
Va rog sa spuneti urmatoarea fraza:
APA DIN REACTOARELE NUCLEARE DE LA FUKUSHIMA, NE PARE RAU CA TE FACEM SA SUFERI. TE ROG SA NE IERTI.
ITI MULTUMIM SI TE IUBIM! […]
Din experienta personala eu va spun ca merge, da’ la noi merge altfel, si greu rau! Si daca nu va aduceti aminte, va reamintesc eu….
Pai pe vremea lu’ impuscatu (da, cu “i” mic), cand erai si tu in baia ta din fonta si cantai un fragment din “Fotoliul din odaie”, sapunind cu sapun de casa claia de par din cap, la mijlocul sapunelii, exact cand iti intra sapunul in ochi, nu se intampla sa se ia apa? Ce faceam atunci, mii de oameni uniti de aceasta napasta?
– Sa curgi, tu-ti grijania ta de apa care te-ai oprit!
Si ce se intampla? Peste cateva ore susura ea din nou, plina de rugina, pe tevile noastre obosite? Susura! Deci… merge!
Zi-mi sincer, o sa te rogi (in gand sau cu voce tare)?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.