Gardianul radioactiv de la Fukushima

Am citit de curând povestea unui om altfel. Naoto Matsumora este unul dintre japonezii evacuați de urgență după nenorocirea de la Fukushima.

Oamenii au fost evacuați toți.

Animalele… nu. Animalele au fost lăsate pe loc, în voia sorții, o parte dintre ele fiind abandonate legate sau chiar încuiate în hambare. Multe au murit.

Asta până când Naoto a decis să-și bage picioarele în ea de radiație și s-a întors.
Inițial s-a întors pentru a avea grijă de animalele lui, cele pe care le lăsase în urmă. Apoi… și-a dat seama câte animale aveau nevoie de ajutor…

Gardianul de la Fukushima

De patru ani are grijă de animalele abandonate, cu bani din donații.

Guvernul Japoniei i-a interzis să mai facă asta… dar nu pare să-l deranjeze deloc treaba asta. Și parcă nici Guvernul nu pare să aibă chef să-l alerge pe om printre radiații…

Găsești povestea întreagă, alături de multe alte fotografii, la Plictisitul Panda. 😉

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Prahovenii
    • 23.03.2015

    Pacat insa ca in alte parti ale tarii sale, oamenii mananca cainii si ii trateaza cu o cruzime de nedescris. El este o exceptie, e acel “special”. Trist ca oamenii ca el sunt tot mai rari..

    • Baldur
      • 18.10.2015

      @prahovenii
      Prietene, in Japonia (da, Fukushima e in Japonia, la fel si Hiroshima) NU se mănâncă câine. Nu numai ca nu se mănâncă dar cățeii sunt foarte iubiți si răsfățați.

      Pentru știința ta, câine se mănâncă in Viet Nam, in Korea si in China. Chinezii chiar au dezvoltat rasa Chow-chow pentru carne ( in chineza chow-chow înseamnă gustos).

    răspunde-i
  • Cris-Mary
    • 23.03.2015

    Increderea in umanitate restaurata! Suna mai bine in engleza dar cam asa este. Cata bucurie am in suflet cand vad ca mai exista bunatate in lume si ca mai exista oameni buni. Devin din ce in ce mai rari astfel de oameni!

    răspunde-i
  • Irina Radu
    • 23.03.2015

    Un suflet mare, foarte foarte mare. Un gest socant si admirabil in acelasi timp. Un capitol bulversant din povestea “Victime fara vina”

    răspunde-i
  • Bea
    • 23.03.2015

    Ce OM! Prea putini ca el…

    răspunde-i
  • Loading...