Primit cadou de la nevasta!

La noi in cuplu e cam haos… nu vorbesc in general despre noi (nici pe blog si nici prin alte parti) dar faza asta e chiar simpatica.

Ziceam… la noi in cuplu e cam haos. Ne necajim si ne tachinam tot timpul, intre un compliment si-o vorba buna e intotdeauna loc de un luat la misto…

Nu stiu de unde a plecat, dar stiu ca am ajuns intr-o pozitie in care ironia si autoironia petrec de minune atunci cand stam bot-in-bot. Nu sunt nici adeptul cuplurilor reci (alea in care vorbele frumoase se gasesc rar, si chiar si atunci sunt monosilabice), dar nici nu ma omor cand vad cuplu de gemeni (asta e cuplul ala in care ea il striga pe el “motanasul meu” iar ea este “mierea” lui, cuplul in care fac aceleasi lucruri, se mumaie si se pupaie cat e ziua de lunga). Cred ca un cuplu ar trebui sa aiba o parte iubire, o parte prietenie, o parte respect si inca o parte de fun. Si muki-muki, dar asta-i alta discutie…

Revenind… eu o fac “nefasta” pe blog si fac misto de abilitatea ei de a atinge note inalte. Ea ma ia la misto la ea pe blog si-mi spune “grasul meu” sau alte chestii din astea referitoare la cele 112 kg pe care le port (intr-un corp de invidiat pentru… orice foca). Si in timp ce eu o mistocaresc cu spor, vaitandu-ma ca nu mai am timp sa fac nimic cu baietii, ma trezesc sambata dimineata si dau de astea:

Mda, mi-a luat un echipament nou de wakeboarding…

Intre timp, fara sa stiu de surpriza, eu publicasem postul ala despre femeile care tipa si cand am vazut cadourile… m-am facut mic, mic, da’ mic! Mi-am facut repede planul sa le iau si s-o tai pe lac, asta pana citeste ea postul si ma ia la castane si ironii (desigur, nefondate).

Ea ma intreaba Iti plac?, eu o iau si-o pup, desfac pachetele, imi fixez legaturile, sun la baieti sa-i intreb daca ies pe lac si paragladinele imi spun ca intai trebuie sa scape de neveste (au scapat), iau totul in carca si dau sa ies din casa.

Wrong! Cand sa zic Pup fata, am taiat-o! vine si-mi spune Auzi, sotule, am tipat eu la tine vreodata?…

Auch! Sa vad eu cum te scoti din asta, Cabrale… Pai, mai iubita… adica mai sotia, am zis si eu asa, ca mi s-a parut simpatic sa zic, nu ca tu ai fi vreo tipatoare…

Si ea zambeste (da’ cu zambet din ala, altfel), deschide usa de la intrare si rage la mine: Ia-ti echipamentul si iesi din casa! Si sa te duci pe lac cu baietii, si sa te dai pana nu mai poti, si sa te distrezi! Si daca vii acasa pana la noapte… te mananc!

– Pai stai ca…

– Mukles si viteza!

Am taiat-o confuz, nu mai stiam ce sa cred… m-am dat pe Snagov (cu Zaharelu’ si cu Pictoru’, ca Adi era la mare) pana am lesinat si pe la vreo 10 seara m-am intors acasa. Bag nasu’ pe usa… mirosea a usturoi! “Ba, asta nu-i a buna!“, mi-am zis, dar am pasit, totusi, in casa. Ea scria ceva pe blog, s-a ridicat, m-a luat de mana si m-a pus la masa. A ridicat capacul de la un vas de pe masa si mi-a pus o portie sanatoasa din cel mai bun pui cu sos de usturoi facut vreodata la sud de Polul Nord si mi-a urat pofta buna.

Deja ma gandeam ca usturoiul trebuie sa acopere gustul de arsenic pe care mi l-a pus in mancare dar ce era sa-i zic…? Si in plus era si groaznic de gustos, iar eu mort de foame… am infulecat de m-am oprit cu greu sa nu iau si-o gura de portelan din farfurie. Cand sa zic “Saru’ mana de masa!” mi-a bagat sub nas jumatate de pepene galben, prin care batjocorise vreo doua linguri de miere… l-am rontait pana la coaja, si in timpul asta ma gandeam ca urmeaza sa-mi spuna ca ma paraseste pentru vreun print hapsburgic (mda, stiu).

– Bun?

– Bun!

– Perfect. Hai c-am inchiriat si-un film frumos, ai vreo intindere de la wake? Ca-ti fac si-un masaj…

Nu mi-a dat nici o explicatie… si asta ma ingrozeste de-a dreptul

Lasand groaza la o parte, acum trebuie sa-i intorc bucuria, da’ nu stiu cum! Asa ca… va roaga subsemnatul sot al Doamnei sa-l ajutati cu o idee cu care ar putea sa se recompenseze pentru rasfatul din acest week-end! Multumesc frumos!

Pana atunci pun niste poze de pe lac…