Sari la conținut

Azi dimineață am pus pe Facebook poza asta:

Cabral Akita Inu

În esență aveam în curte pufosul de mai sus, încercam să-i găsim familia.

Printre share-uri și informații legate de subiect ne-am trezit pe cap și cu judecătorii.

– Stăpâni de rahat, nici nu merită câinele acesta!

– Păi noi să ne chinuim să găsim familia și idiotul de stăpân n-are nici un stres!

Am șters mai multe asemenea comentarii în cursul zilei, când dau de un om din ăsta știu din experiență că n-ai nicio șansă să-i explici ceva.

Pentru că el știe, nu mai trebuie să-i spună nimeni.

El știe că stăpânul e un bou și-un dobitoc că și-a pierdut câinele.

El știe că stăpânul nu merită câinele acela, știe sigur că e greșala stăpânului.

El știe că efortul de a-i găsi familia câinelui nu trebuie făcut… că doar stăpânul respectiv e unul care-și merită bătaie!

N-am să înțeleg niciodată de ce.

De ce considerăm că avem dreptul să-i judecăm pe alții.

N-am să înțeleg niciodată cum de ne-apucăm să-i judecăm pe alții când nici măcar nu avem informații pe care să ne bazăm judecata.

N-am să înțeleg niciodată de ce își găsesc unii plăcerea în a le spune altora cât de nașpa cred ei că sunt.

Apropo de pufos…

Akita Inu

… totul bine, e acasă. La el. :)

26 comentarii despre "Pofta aia nebună de a le spune celorlalți cât de nașpa sunt"
  1. hepistar

    Tipul din dreapta Andreei este stapanul? parca seamana :) Bine ca s-au regasit :D

    răspunde
  2. Mela

    Se mai intampla, bine ca e cu happy end! Oare ce ar zice judecatorii astia de părintii ce isi pierd odraslele pe la festivaluri de vin pe scena sa ii anunte nenea prezentatoru pierduti? :D

    răspunde
  3. Mihai

    De cand am vazut pozele la tine si la Andreea am asteptat sa vad daca pufosul isi gaseste stapanii. Daca nu m-as fi facut eu stapan pentru el :)

    răspunde
    • Cristian

      Mihai, daca vrei, am doi pufosi care au nevoie de stapan. Mentionez ca sunt feline si nu Akita Inu. :-)

    • Mihai

      Salut, Cristian. As fi acceptat cu drag, dar sunt deja parinte pentru 2 pufosi de asemenea teapa :) Insa daca imi dai mai multe detalii, pot incerca sa te ajut sa le gasim parinti!

  4. Alina

    Multumesc !! Azi impreuna am facut o fapta buna.

    răspunde
  5. Alin Albu

    Bine ca s-a gasit stapanul…restul e cancan! Exact cum ai spus, nu trebuie sa iti pui mintea cu toti nebunii…ca au mintea odihnita si te-ar bate cu experienta! :)))

    răspunde
  6. Dana Tintas
    Dana Tintas

    Bravo Cabral. .ai făcut o fapta buna…cat despre cei cu comentarii rele ce pot sa spun..sunt lipsiți de suflet..

    răspunde
  7. Pebunevorbesc

    Cabral, haters gonna hate indiferent ce faci, Mi-am deschis recent un canal de Youtube in care imi expim si eu parerea intr-un mod modest despre chestii si totusi indiferent ca sunt foarte atenta sa nu jignesc pe nimeni in nici un fel, se gaseste cate unu care imi zice sa ma arunc de pe-o stanca!!? De ce? Ce spune George despre Cristi spune mai multe despre George decat spune despre Cristi, Oamenii au complexele lor si au impresia ca aratand cu degetul in alta directie se vor simti mai bine,.. Am facut recent un video in care vbeam despre asta care se numeste : „Cum sa nu fii o persoana de kkt.” Mi-ar placea foarte mult sa te uiti! PS. Nu as vrea sa te spamez asa ca te rog sa stergi comentariul meu daca te deranjeaza in vreun fel.

    răspunde
  8. Madalina

    Cabral, inclusiv tu i-ai spus „mai multa atentie data viitoare”… Cred ca era de la sine inteles ca dupa o asemenea intamplare va fi mai atent.
    In rest, te urmaresc zilnic! :D

    răspunde
  9. Irina Siminenco

    Foarte multi romani, din pacate, se grabesc sa judece. Si nu incearca sa se puna deloc in pielea stapanului. Eu am si cresc caini Akita de mai mult de 8 ani. Am fost si eu in locul acestor oameni, cu toate precautiile luate si cu toate randurile de garduri pe care le-am ridicat. Am un mascul care reuseste sa escaladeze un gard de 2 metri si sa fuga. Dumnealui s-a plimbat nitel prin cartier pana cand l-am mutat la apartament, sa locuiasca cu sora mea. Chiar si acum un pui nascut la mine e pierdut in lumea larga, pierdut de stapana lui. Nu exista cuvinte prin care sa exprim ce sentimente te incearca in momentele astea.
    Comentariul meu este generic si nu se adreseaza cainelui in cauza sau stapanilor lui, dar am vazut suficiente situatii din care sa pot trage concluzii.
    Akita este o rasa aparte din cauza istoriei sale – a fost cainele samuraiului, caine de vanatoare, caine de lupta. Instinctele s-au mai potolit, dar orice stapan de Akita adult stie ca trebuie sa se tina departe de caini straini pe strada pentru ca poate sa se ia la bataie, sa evite animalele mici deoarece pot fi considerate „masa de pranz”. In momentul in care ai un asemenea caine, nivelul de responsabilitate creste exponential, trebuie sa nu ai doar grija lui, ci si grija celor cu care poate intra in contact astfel incat nimeni sa nu aiba de suferit.
    O astfel de situatie este un wake up call pentru cei care si-au ales un caine din aceasta rasa si nu un labrador, de exemplu. Aici si asa zisii crescatori de Akita au o mare vina deoarece nu isi educa stapanii in acest sens.
    Este un mare noroc ca acest caine este tanar si nu a facut probleme pe strada. Noroc si ca are o moaca tare pupacibila, ceea ce a permis apropierea de el. Are si mai mare noroc ca a fost gasit repede si luat de pe strada, sper ca un suflet bun a gasit si puiutul nascut la mine si are acum cea mai buna familie posibila.
    Crescatorii au obligatia sa inscrie puiuii nascuti la ei in RECS, iar daca un caine nu este luat de la un crescator responsabil, atunci stapanul trebuie sa faca inscrierea. Aceasta inregistrare, bazata pe numarul unic de microcip, este cea mai buna sansa pentru un caine pierdut, pentru ca buni samariteni nu cresc pe toate drumurile si nu se stie niciodata cand vom fi si noi in pielea acestor stapani.

    răspunde
    • Irina Iordache
      Irina Iordache

      Bravo, Ina! Ai punctat exact ce si cum trebuie.
      Asadar, carcotasii ar trebui sa mai asculte si pareri avizate, cum ar fi cele ale crescatorilor, care sunt cei cu cea mai vasta si reala experienta. Caci de dat cu parerea si de judecat, e atat de simplu! Acolo fiecare dintre noi poate fi campion. Dar ia sa puna un carcotas mana sa isi ia un caine si sa devina stapan responsabil. Sa vada cum e sa creasca un pui, sa il educe, sa il cunoasca, sa il inteleaga , sa intuiasca ce vrea cainele sa faca. Totusi, e un animal, poate fi imprevizibil, nu stim intotdeauna ce gandeste animalul de companie.
      Revenind la carcotasi, recomandarea este sa se mai documenteze inainte de a-si da cu parerea. Si sa vada cum e sa ai grija sa ii dai cainelui sa manance ce si cat trebuie, sa il scoti la plimbare, sa strangi dupa el in parc sau pe strada, sa ii oferi activitati in care sa isi consume energia, sa il vaccinezi si sa il deparazitezi la timp, etc.
      PS eu m-am lovit de o situatie simpatica anul trecut: imi plimbam amstaff-ul prin centrul Bucurestiului si, intamplator, aveam si o sarcina vizibila. Doua domnite trec pe langa mine si comenteaza cum ca nu ar fi ok in starea mea sa imi plimb pitbull-ul pe strada. Si le-am raspuns si eu ca ala e pitbull cand or fi ele inteligente. :) Figurile lor erau priceless !

  10. Gabi

    Intotdeauna se vor gasi cei pomeniti de tine (fi-le-ar neamu de râs) gata sā bage de vinā, doar asa ca sa se bage-n seamā. Nu mi-au placut niciodata soiul! Ca fapt divers, pe linga astia care dau din clanta fara rost, sunt si cei care fac ceva. Un prieten ce e prin Norvegia mi-a trimis un numar de telefon al unui baiat din Bucuresti (cred ca e altcineva) ce isi pierduse si el un Akita. Cat timp vom fi noi care cat de cat facem ceva, ceilalti sunt cantitate neglijabila. Tot respectul pentru voi ca sunteti buni si inimosi!

    răspunde
  11. Simona

    Sunt curioasa cati romani isi pierd copiii si mai ales cati dintre oamenii care reactioneaza asa…

    răspunde
  12. Michelle

    Si tu esti un tip fain! Si la multi ani de Sf. Nicolae….mai Nicolae!

    răspunde
  13. Simona

    Nici nu ai idee cat ma bucur ca s-au regasit! Anul trecut i-am gasit si eu stapanul unui motan, in ajunul craciunului. A fost cel mai frumos cadou pe care l-as fi putut primi vreodata. Faptele bune sunt balsam pentru suflet…

    Sa traiesti, Cabral!

    răspunde
  14. Ov

    Citind postul ăsta mi-a venit o idee: mi-as lua un caine (ca nu am) si l-as pierde pe lângă voi sa-l găsească Andreea. Să mă sune apoi (nefasta-mea ar înțelege situația) si dacă tot vin sa-l iau, facem si o poza, (si cu tine bineînțeles Cabral)! Ar merita orice comentariu răutăcios poza aia!

    răspunde
  15. mirela

    Cine nu are caine nu intelege ce inseamna sa ai un jucaus care sare gardul si umbla de nebun pe strazi! Eu am cautat dupa al meu vreo 4 ore pe strazile Ploiestului pana l-am gasit! Asa ca judecatorii sa o lase mai moale! Cat despre tine, Cabral, inca odata imi demonstrezi ca esti un mare OM! Felicitari!

    răspunde
  16. Dade

    Din pacate, oamenii negativisti ii influenteaza si pe ceilalti…. Negativismul are o mare putere. Pacat ca nu vedem lucrurile frumoase doar. Ma bucur ca s-au regasit. Esti un om minunat! <3

    răspunde
  17. ProdusPierdut.ro

    Pentru astfel de situatii noi am inventat medalioanele anti-pierdere pentru catelusi. Stim ca exista cip-uri dar este pierdere de timp cu ele asa ca am inscriptionat pe fiecare medalion cate un cod de identificare care este asociat cu numarul de telefon al proprietarului catelului iar atunci cand catelul este gasit tot ce trebuie sa faci este sa intri pe produspierdut.ro si sa completezi formularul de returnare de pe site si pe urma sa astepti sa te contacteze proprietarul caruia serviciul produspierdut.ro ii trimite prin SMS numarul de telefon al celui care a gasit catelul. Un serviciu nou si gratuit de care poate profita orice proprietar de animalut de companie, oferit de alti proprietari de catei care s-au gandit cum ar putea sa ajute la recuperarea animalutelor pierdute. De aici am dezvoltat si brelocuri pentru cheia de la masina, etichete pentru portofele, etc.

    răspunde
  18. Ioan Săbăduş
    Ioan Săbăduş

    Imi dau seama ca acesti judecatori ori nu au caini, ori ii poarta numai in lesa.
    Eu am obisnuit-o pe Roxi sa o scot in fata casei, cand plec sau vin acasa, iar de vreo 3 ori, din graba am lasat-o in strada.
    Am gasit-o de fiecare data in cateva minute, dar m-a parat si la sotie. Cand a vazut ca nu-mi aduc aminte de ea, dupa 3 minute a plecat la magazin la sotie sa-i spuna ca am lasat-o afara. Binenteles a venit si ziua cand am uitat de ea mai mult timp si am gasit-o dupa 2-3 zile cu ajutorul facebook-ului.
    De atunci toti din casa ma intreaba la misto „ai lasat-o pe Roxi afara ?”

    răspunde
    • Irina Siminenco
      Irina Siminenco

      Da, cainii pe spatiul public se poarta doar in lesa, iar in cazul anumitor rase considerate periculoase – chiar cu botnita. Sunt si ceva Hotarari si legi in acest sens.
      Legi care nu sunt facute sa va ingradeasca dvs libertatea de dragul ingradirii, ci sa va protejeze cainele in primul rand (sa nu dea masina peste el, sa nu manance otrava de pe jos – ca se poarta, ridicat de hingheri) si apoi pe ceilalti – sa nu muste pe cineva pe strada sau sa se ia la bataie cu alti caini.
      Libertatea mea se sfarseste acolo unde incepe libertatea ta.
      Eu personal voi face tot ce imi sta in putinta sa ma apar si pe mine si sa imi apar si cainele de orice caine fara lesa pe strada. Ni s-a intamplat de multe ori sa fim atacati, si nu de caini maidanezi, ci de caini cu stapan care „sunt prietenosi”, conform stapanilor care considera lesa ca accesoriu.
      Cainii nu stiu altceva, asta e natura lor, fac ce le zice instinctul. Dar stapanii stiu mai bine si isi pun intentionat in pericol animalul printr-un astfel de comportament si mai pun in pericol si pe alti oameni/caini care nu au nicio vina si care sunt responsabili si pentru ei si pentru cainii lor.
      Poate ar fi timpul ca romanul sa constientizeze ca spatiul public nu este gradina proprie. Bucurati-va ca aveti gradina si ca animalul dvs are unde sa isi consume energia. Majoritatea nu este la fel de norocoasa, ci este obligata sa isi plimbe cainii regulat in spatiul public, in conditiile in care nici spatii speciale pentru caini nu prea exista.
      Pentru binele lui Roxi, dar si a celor care trec prin zona, nu o mai lasati libera pe strada.

  19. Catalin

    Aceste reactii sunt efectele secundare ale vietii in comunism. Mie personal mi-au trebuit cativa ani buni de locuit in alta tara pentru a constientiza acest aspect. Te felicit pentru lipsa acestuia :)

    răspunde
  20. Flavia Alina Stanciu

    Buna seara! Am dat si eu de un caz similar si mi-am amintit de succesul pe care l-ati avut cu gasirea stapanului. Eu nu am talentul asta si as vrea , daca se poate, sa dati share urmatorului link ( https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1194185003943361&set=a.971659092862621.1073741829.100000556183328&type=3&theater ) . Pare tot un Akita Inu, e batrana si jur ca seamana leit cu Hachiko (originalul, al lui Ueno). Poate are noroc si o revendica cineva. Va multumesc mult!
    Inca un link cu cainele (https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1193571164004745&set=a.971659092862621.1073741829.100000556183328&type=3&theater)

    răspunde
  21. Mihail Arghiropol

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.