Plange tara asta… Romania este cel mai mare exportator de sclavi si sclave din Europa.

A venit si-a doua palma, si-apoi a treia. Au venit pumni si picioare, lovituri peste fata si peste corp, cu nemiluita.

Apoi au urmat abuzurile sexuale. Pierduse notiunea timpului, nu mai stia ce se intampla cu ea, traia intr-un vis continuu. Nu, nu vis… cosmar.

Apoi au inceput sa apara clientii. O insiruire confuza de fete… plus alte chinuri, alte urme urate lasa pe carnea ei, alte cicatrici oribile in suflet.

Totul incepuse inofensiv, cu o invitatie la mare a prietenului unor prieteni. Baiatul avea o masina draguta, era imbracat frumos, a convins-o de la al doilea telefon.

Ei i-a fost usor sa-i minta pe parintii ei ca se duce pentru doua zile cu colegii de clasa intr-o excursie, au plecat spre mare intr-o vineri.

Seara aia parea acum la cateva zeci de ani distanta. De-atunci fusese trecuta peste 4 granite, infometata, drogata, batuta si abuzata in feluri la care niciun om normal nu s-ar fi gandit.

Toata viata ei de dinainte parea un abur, asa, o poveste frumoasa plasmuita de-un creier chinuit de un prezent mult prea crunt pentru a fi suportat.

Incercase sa se sinucida dar o tineau prea drogata ca sa poata duce un gand coerent la capat, parea ca nimic nu se va mai schimba vreodata.

A avut noroc, cat de ciudat poate suna asta, ca s-a imbolnavit. La plamani, ceva grav, au incercat s-o indoape cu medicamente dar parea ca nimic nu va functiona si dupa multe zile de febra si slabit si stari groaznice, timp in care pentru ei era inutila, au abandonat-o pe un camp.

Erau siguri ca va muri, au lasat-o intr-un tricou, in mijlocul iernii, pe un camp inzapezit.

Au gasit-o niste caini de vanatoare, au latrat langa ea pana au venit stapanii si-au dus-o la un spital.

A durat doua saptamani pana a putut vorbi, si-apoi inca o luna pana a ajuns acasa.

Arata mai batrana decat mama ei si mai distrusa psihic decat oricare alt om de pe planeta.

De-atunci face terapie… toata lumea ii spune lucruri, toti o mangaie pe spate si-i repeta ca totul va fi bine dar ea stie ca nu va mai fi nimic la fel. Pentru ca ea nu mai este la fel.

Pe langa torturile inimaginabile aplicate corpului ei, animalele au reusit sa faca mult mai mult rau de-atat… i-au luat bucuria de a trai.

Poate ca isi va reveni, macar putin, poate ca nu. Ce este sigur, insa, e ca-si aduce aminte vorba cu vorba si clipa cu clipa toti pasii prin care s-a bagat singura in asta.

De la vorbele mincinoase ale baiatului si pana la vorbele ei, cele prin care si-a mintit parintii.

Acum regreta. Dar la ce bun?

===

NO human traffickingAm scris povestirea asta – da, din pacate este reala – pentru ca m-am implicat in The NO Project powered by Bancpost (site dedicat), o campanie care isi propune sa creasca constientizarea tinerilor fata de traficul de fiinte umane.

Este un proiect care isi doreste identificarea riscurilor si a situatiilor in care tinerii pot cadea prada traficului de fiinte umane, atat in viata de zi-cu-zi dar si in on-line.

Intelegerea sclaviei din ziua de azi e importanta, constientizarea ei este vitala pentru a putea fi oprita. Munca fortata, exploatarea sexuala comerciala, aservirea domestica, pornografia fortata… toate acestea inca exista si in 2013.

Si ce este si mai trist pentru noi este ca… asa cum am pus si-n titlu, suntem cei mai mari exportatori de carne vie din Europa. “Exportam” de peste doua ori mai multe persoane decat tara de pe locul doi, Bulgaria. Stiu ca nu-ti place informatia asta, iti dau o sursa ca s-o verifici, daca ai nevoie iti dau mai multe, ca le am.

La gandul asta cred ca ar trebui sa i se creponeze pielea de pe fiecare roman. In fiecare an fete si baieti din Romania ajung sa fie folositi, batjocoriti, abuzati prin Europa sau prin alte parti.

Asta se intampla si din cauza lipsei de constientizare a riscurilor si din cauza lipsei de intelegerii sclaviei moderne.

Vorbesc despre asta, fa-o si tu, share-uieste informatia, povesteste la cat mai multi oameni. Si-asa astfel de povesti oribile ca cea de mai sus se vor repeta din ce in ce mai rar. Si la un moment dat, poate, vor inceta.

Dar le luam pe rand, toate se schimba atunci cand oamenii vorbesc si se implica. Cum te poti implica si tu?

run4freedom stafeta NO HUMAN TRAFICKINGHai duminica la stafeta Bancpost Run4Freedom – 4 participanti x 3 km fiecare. Pe 29 septembrie, in Parcul IOR. Voi fi si eu acolo, sa-i  incurajez pe cei care alearga.

Poti sa treci pana pe 28 septembrie la standul dedicat  proiectului pe Strada de C’Arte, unde poti lua parte, printre altele si la sesiunile de desen Portraits Sessions.

Si poti vorbi cu cei pe care-i cunosti, le poti impartasi informatiile, ii poti pune in garda. Si astfel, ii poti proteja.

Numai gandul ca suntem cei mai mari exportatori de sclavi din Europa ar trebui sa-i stranga sufletul fiecarui roman.

Si ar trebui sa-l faca sa-si doreasca sa schimbe ceva.

Tu ai auzit vreodata despre astfel de povesti despre sclavia moderna? Ai prieteni, amici, cunostinte care au trecut prin asa ceva? Ai auzit vreodata de problema asta?

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • […] genul de proiect care reuseste sa ajunga la un public foarte diferentiat. Prin actiunile din cadrul Strada de C’Arte a fost atins un anumit public, prin stafeta #run4freedom a fost trezit la realitate un alt gen de […]

    răspunde-i
  • […] ca in acest moment Romania este cel mai mare exportator de sclavi si de sclave din Europa. Si acest lucru trebuie schimbat cat mai […]

    răspunde-i
  • Victor
    • 26.09.2013

    Citesc si recitesc si nu pot sa cred ca se poate intampla asa ceva intr-o tara, fie ea si Romania.Ce le-o fi facut copilul ala?
    In ideea in care ma pricep prea putin la cazuri de genul asta…de ce nu-l depisteaza pe acel “prieten al prietenilor” ? E adevarat ca n-o mai face bine faptul ca vor avea nenorocitii aia de suferit.Sa fi fost parinte,frate sau un prieten bun de-al ei, in cazul in care nu gaseam sprijin de la politie pentru rezolvarea acestui caz,intr-un timp optim, imi faceam singur dreptate…

    • Cabral Ibacka
      • 30.09.2013

      Asta cu imi faceam singur dreptate mi se invarte si mie prin cap… si nu e de loc placut.
      Si ca sa-ti raspund la intrebare… nu-l depisteaza pentru ca e prea mult de munca, iar societatea noastra a stabilit salarii de rahat pentru politisti. Si-atunci… asta se intampla.

    răspunde-i
  • Gabi
    • 26.09.2013

    Respect!!!

    răspunde-i
  • hannah
    • 26.09.2013

    Eu zic ca cei care aplica astfel de metode trebuie schingiuti in mod repetat si omorati in public lent, foarte lent (ca pe vremea lu’ cui vreti voi de acum 100+ ani). Alta solutie nu exista!
    Omul este nu animal si actioneaza la diversi stimuli: verbali si/sau non verbali. Aia care nu inteleg de vb buna si distrug vieti, etc trebuie sa li se aplice pedeapsa maxima.

    Fereasca sfantul tuturor universurilor, cata durere, cata tristete!

    răspunde-i
  • Bea
    • 26.09.2013

    Oh, Doamne! Nici nu reusesc si nici nu vreau sa imi imaginez ce e in sufletul copiilor care patesc asta!

    răspunde-i
  • cosminv
    • 26.09.2013

    Fara suparare las si eu un mic comentariu. Treaba asta cu alergatul este ca aia cu “da un like pentru a salva copiii din Africa”. Vom alerga 12 km si vom scapa Pamantul de traficul de persoane. Probabil trebuie sa fim antrenati cand vedem ca se intampla ceva rau sa nu intervenim, sa ne intoarcem cu spatele si sa fugim 12 km. Asta legat de cazul jurnalistei violate, fie ca a fost un caz real sau nu.

    • Cabral Ibacka
      • 26.09.2013

      Cosmin, n-ai inteles demersul si tu vorbesti despre altceva.

      Antrenatul se refera la protectia activa, educatia si constientizarea sunt protectii pasive.

      Adica mai bine ii previi pe toti, decat sa-i antrenezi pe toti sa dea cu pumnul.

      Nu vei scapa Pamantul de traficul de persoane daca vei alerga prin gestul in sine… dar vei ajuta la constientizarea acestei probleme. Si constientizarea in sine este preventie.

    răspunde-i
  • Cristina
    • 25.09.2013

    Am avut de facut in primavara un proiect pentru facultate legat de traficul de persoane (am avut de simulat o campanie de constientizare a problemei, sa ne gandim ce si cum am face noi). Din pacate documentandu-ma despre aceasta problema am citit cateva povesti de genul celei scrise de tine, povesti care m-au cutremurat. Nu vreau sa ma gandesc ca ar putea pati o prietena sau o colega de-a mea asa ceva.

    Ma bucur ca se fac aceste campanii, deoarece sunt multi tineri care se baga singuri in probleme fara sa constientizeze.

    Respect pentru tot ceea ce faci!

    • Cabral Ibacka
      • 26.09.2013

      Faptul ca te-ai informat te-a facut mai receptiva la problema asta, si de-atunci esti constienta, sunt sigur, de riscurile implicate.

      Da, e bine ca se fac aceste campanii, asta cred ca este singura modalitate de a rezolva din problema.

      Multumesc.

    răspunde-i
  • Loading...