Dă-i [play] și citește…
Știu că ești pus pe căpătuială. Știu că nu-ți mai ajunge, știu că nu-ți pasă, știu că nu dai un căcat pe câine pe oamenii care te-au ales, pe orașul ăsta sau pe țara asta.
Știu că atunci când mergi pe stradă vezi portofele care pășesc, nu oameni… știu că vezi grămezi de bani, nu borduri… știu că vezi combinații frumoase, nu gropile în care ne spargem cu toții dinții.
Știu toate astea și am, totuși, o rugă pentru tine… nu le dărâma școala.
Școala 80 este una dintre cele trei înființate de Alexandru Ioan Cuza în 1867 și face parte din primul val de școli primare din București.
Școala asta este istorie.
Școala asta este un simbol al celor care au fost aici înaintea noastră, al celor care au făcut ceva pentru țară, pentru oameni.
După ce a fost lăsată în paragină, se pare că acum s-a început dărâmarea – pe șest – a unor părți din Școala 80. Pentru a face în locul școlii un sediu de-al primăriei.
O școală, una dintre primele din București este dărâmată pentru că primarul vrea tichie de mărgăritar.
Un monument istoric construit pentru a educa pitici este transformat în sediul primăriei… că în altă parte nu se poate, decât acolo.
Am auzit de povestea asta acum 10 minute, am primit o semnalare pe mail. Sper din inimă să nu se fi pornit demolarea și sper să se oprească cu alte planuri și să facă în așa fel încât renovarea școlii și repunerea ei la dispoziția copiilor și a învățătorilor lor să fie singurul plan acceptat.
Peste alte 10 minute plec spre Școala 80 cu aparatul foto (iau și drona, să ne uităm și de sus) să văd dacă chiar au început să ciopârțească.
Până atunci vă dau un link de unde puteți citi mai multe pe tema asta, istoria Bucureștilor este frumoasă… mulțumesc Rezistenta pentru documentarea excelentă.
Și un protest on-line: Nu ne dărâmați școala!.
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.