Sari la conținut

Dă-i un <PLAY>. Sunt șanse să-ți placă…

Uneori mi se pare că trăiesc într-un tomberon metalic. Claie peste grămadă cu alte milioane de alte suflete, în timp ce un uriaș bate cu niște polonice enorme în capacul tomberonului. Metalic.

Metalic mi-e gustul de pe limbă acum. Și acru, de la stomac, de la agitație, nervi și alergătură contra-cronometru.

Zeci de mesaje pe secundă în timpul scroll-ului pe Facebook. Așa le simt.

Zeci de mesaje pe secundă pe Whatsapp. Așa le încasez.

Zeci și sute de mesaje pe Insta, informații pe mail, întrebări pe SMS, info pe Telegram și filme funea pe Messages.

Nu știu tu cum o duci… dar la mine e prea mult.

Și periodic mă opresc. Îmi văd de ce e urgent și în rest… e stop.

Mă duc la muncă, fac ce trebuie neapărat, dar în rest… e cu stop. Pauză.

Iartă-mă pe mine, dar… nu mai pot.

Tocmai ce-am trecut printr-un stop din ăsta.

N-am mai pus nimic pe Fb… cred că am intrat vreo 15 minute în total în ultimele zece zile.

Pe Whatsapp am dat cu SEEN și… cam atât.

Pe Insta n-am mai intrat deloc.

Da, ca sălbaticii. Ca ăia nebunii, sociopații. :)

Știi ce bine e să te oprești?

Știi ce tare e să te asculți și pe tine, nu doar pe ceilalți?

Știi ce mișto e să nu vrei să spui nimic, să nu vrei să ai dreptate, să nu simți efectiv nevoia să nu spui nimic?

Oprește-te. Uneori, pentru tine, oprește-te.

S-ar putea să te ajute.

2 comentarii despre "Oprește-te."
  1. Ioan Săbăduș
    Ioan Săbăduș

    Io ii zic o leneveala scurta.

    răspunde
  2. Olimpia

    Asa trebuie sa facem.Si eu simt la.fel.

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.