Sari la conținut

Anul trecut un prieten de-ai mei a început un business.

La un moment dat afacerea lui a prins aripi după ce a reușit să semneze un contract cu un partener mare.

A prins trenul ăsta după ce a participat la o licitație și a câștigat-o fără combinații și alte metode ajunse prea populare pe la noi…

Ei bine, treaba a crescut, afacerea lui s-a făcut măricică, au început să vină și ceva bani.

Anul trecut în perioada sărbătorilor al nostru a zis să facă un gest de curtoazie, a luat un cozonac din ăla bun, o sticlă de vin și s-a dus la directorul general al firmei respective.

Directorul… un român care s-a întors în România după 30 de ani, l-a primit la el în birou.

Al nostru intră în birou, pune chestiile pe biroul directorului și zice:

– Bună ziua! Acum, că tot vin sărbătorile, v-am adus câte ceva simbolic… sper să vă placă.

Domnul director se uită la cozonac, se uită la vin și întreabă cu o voce plată și lipsită de orice inflexiuni:

– Dar cum facem, domnule Costache, suntem rude de-am ajuns să ne facem cadouri?

Al meu a intrat în pământ de rușine…

51 comentarii despre "O poveste despre șpagă"
  1. Maria Elena

    Hm…daca am avea peste tot asa oameni, ca acel director…am ajunge sus de tot !!! :)

    răspunde
  2. Emilian

    Si cum a scos-o la capat pana la urma?

    răspunde
  3. Hypher

    Poate nu i-a plăcut cozonacul. O fi avut omul ulcer ceva… :-)

    Nu cred că un român – chiar întors după 30 de ani – oricât de departe şi-ar fi „aruncat” eu-l românesc, nu ar fi înţeles coerenţa şi nu ar fi prins esenţa gestului de „a dărui”… Mai ales că era Crăciunul.
    Mai mult, cred că povestea asta e cu mult deasupra temei curente gen: „Commo si dice la voi la aqua con bule?”

    Nu cred că un cozonac şi o sticşă de vin ar făcut diferenţa. Cu atât mai mult cu cât, Cabral ştii şi tu, un dar de vin/ cozonac este un gest pe care oricine din ailaltă parte a lumii, îl apreciază.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Dacă tu nu crezi… atunci ce rost mai are să dezbatem? :)

    • Hypher

      :-)

      Dap!

    • Madalina

      Cand traiesti 30 de ani dupa niste principii, e imposibil sa renunti la ele. E ca si cum tu daca te muti in tara X, nu ai avea impulsul de a „motiva” pe cineva sa te ajute.

      Eu sufar cand il duc pe fii-miu la gradinita in prima de din an, sau in ultima zi inainte de Craciun, Paste, pentru ca ma simt GROAZNIC sa nu duc cadou educatoarei.

      De ce? Pentru ca atatia si atatia ani de linguseala in forma cronica, lasa amprente puternice in ceea ce numim noi obisnuinta.

  4. Cosmin

    Cozonacisnotspaga!

    .com! :)

    La foarte multe firme se indulcesc partenerii de afaceri inainte de sarbatorile de iarna si paste, nu văd baiul.

    răspunde
  5. BogdaN

    personal cred ca reactia a fost exagerata ;) E ca si cum…daca ii dau un buchet de flori „sefei” inseamna ca vreau sa o cuceresc.

    răspunde
    • Lor I

      Exact asta inseamna un buchet de flori catre sefi,doctori sau chiar profesori aici in Anglia

    • Florentina
      Florentina

      nu e adevarat ! cunosc o fata, englezoaica 100% care e invatatoare …mereu rimeste mici cadouri de la copiii care ii spun ce mult o iubesc…ca e frumoasa si buna :)))) …si ea le primeste si nu e absolut nici o problema ! Despre cozonac si vin inainte de sarbatori , nici eu nu cred ca pot fi considerate spaga ! sau un buchet de flori !

    • Altin

      Looooool

      Exact asta inseamna! ca vrei sa o cuceresti..

      Bai, noi avem chentu si cafeaua in sange…. :((((

    • Helv

      La asta m-am gandit si eu. In conditiile in care vorbim de Craciun, cand de regula se ofera cadouri, un simplu multumesc ar fi fost mult mai ok, mai mult asa, din politete.

  6. avalanche

    daca lucrezi in Germania si ii iei flori sefei esti privit ca un ciudat
    pentru ca in mod normal relatia este alta
    dar ei gresesc sigur – romanii fac ce trebuie
    rezultatele financiare nu sint concludente

    răspunde
  7. Ioan Dragomir
    Ioan Dragomir

    Se practica ,insa era fara interpretare daca ar fi fost trimis coletul,impreuna cu o felicitare scrisa de mana,de exemplu, prin curierat..Macar nu vedea reactia adresantului,ba,poate chiar primea si un raspuns identic,de complezenta..

    răspunde
  8. Roxana

    Cred ca o felicitare scrisă de mana ar fi apreciat-o mai mult!

    răspunde
  9. Emil

    El: Domnisoara, v-ati culca cu mine pentru 1 milion de dolari?
    Ea: Pai, da…
    El: Dar pentru 10 dolari?
    Ea: Da’ ce domne’, ma crezi curva?
    El: Asta am stabilit deja, acum doar negociam.

    A se aplica in sens invers la situatia de mai sus.

    răspunde
  10. Liana

    Si totusi in Italia se practica…Am lucrat intr-o firma de transporturi, unde la fiecare sfarsit de an se punea felicitarea intr-un plic ,cu multumirile pentru colaborarea din anul respectiv si cu urarile de bine pentru anul care vine, iar celor mai importanti colaboratori se trimitea si cate o cutie cu bunatati.. De altfel, amabilitatile sunt de obicei reciproce…Cateodata, cate un pachetel primit era impartit cu angajatii…adoram cubotti de la Venchi, o fabrica de ciocolata…

    răspunde
    • Ana

      Asa este, dar se oferea de la sefi spre angajati, gen „spor de munca”. Invers e problema, cand merge de la mic la mare. Si de la unu’ la altu’ individual si „privat”. Ca daca vine de la companie, „Ana s.r.l. va multumeste pentru un an bun si va doreste unul si mai si”, atunci e altceva.

  11. Stefan

    Inteleg exact la ce te referi, dar sincer sa fiu gestul de a nu primi acel cadou a fost exagerat… Era un cadou modest si omenesc.

    Locuiesc in Germania de 13 ani si aici cadourile de Craciun si Paste sunt foarte obisnuite. De multe ori angajatii primesc cadouri, iar eu cand am fost angajat am facut la randul meu cadouri sefului neamt. S-a bucurat foarte mult si a apreciat de fiecare data acest gest, fara sa se uite ciudat. De asemenea nu ne-am simtit mai obligati unul fata de celalalt prin aceste cadouri.

    De cativa ani am o firma si primesc anual de la parteneri si contabili diverse cadouri; de obicei vin si dulciuri. Cadourile sunt ceva foarte obisnuit chiar si in occident. Ba mai mult, acest gest este incurajat de stat – cadourile care nu depasesc €30 Euro se pot scade de la impozit.

    răspunde
  12. Marius

    „Un prieten de-ai mei” you’re a smart guy ;) multi stiu,putini cunosc…Bv :)

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      N-am niciun merit. Bătaia de la mama a făcut minuni… ;)

    • dee

      Eu cred că în expresia „un prieten de-al meu”, „de” provine dintr-un „de” cu funcţie relativă (după cum menţionează [DER] „Dicţionarul etimologic român”, Alexandru Ciorănescu, Universidad de la Laguna, Tenerife, 1958-1966, la punctul 15 al articolului „de” ca prepoziţie, v. dexonline.ro), aşa cum ar fi în expresia: „era un om de avea o rană” (un citat din Dosoftei, după cum este prezentat în DER).
      Aşadar, expresia extinsă ar fi : „un prieten care este al meu”!

    • Cabral Ibacka

      1966?! :))
      Punem mâna pe mai multe cărți, citim, vedem… înțelegem.
      Hai să nu mai credem ci să știm. Ajută. ;)

    • Cristina

      Citim, citim. Citim DOOM2, că asta trebuie să citim, care ne spune că sunt acceptate ambele forme:,,de-al meu” și ,,de-ai mei”, din 2005. :)

  13. Delia

    Chestia este ca NOI ne asteptam la asemenea „atentii”. Sa ni se ofere si sa oferim. Iar cand nimerim la cate un partener/institutie care nu accepta , ne miram ca ceva nu-i in regula …

    răspunde
  14. Cris-Mary

    Simplu si la obiect. Daca am invata sa ne dezvatam de astfel de obiceiuri cred ca ne-ar fi mai usor peste tot si poate asa i-am dezvata si pe cei care asteapta mereu cate ceva.

    răspunde
  15. Tigla Constantin
    Tigla Constantin

    La un pol opus:
    D-le director! Cu ocazia zilei de 8Martie va daruiesc acest buchet de flori!
    Bine mai da’ … eu sunt femeie?
    Nu domnule director, da’ toata lumea stie ca sunteti cea mai mare curva din institutie!

    răspunde
  16. arr

    Putin exagerat. Poate problema a fost ca era un cozonac ” bun” (i.e. scump). Daca era un cozonac facut de bunica si un vin facut de bunicu, poate d-nul director ar fi simtit ca prietenu’ chiar e un uman adevărat.

    răspunde
  17. Denisa

    Din fericire exista asemenea oameni chiar daca nu au fost plecati din tara(chiar il cunosc pe acest om), tocmai deaia nu este acceptat intr-un post mai sus in companie ( de stat sa ne intelegem)…oamenii care chiar fac treaba corecta sunt dati la o parte pentru ca daca nu primesti inseamna ca nu dai si tu mai departe….cam asa functioneaza societatea noastra.

    răspunde
  18. adriana

    Si eu ma simt al naibii de prost cand maninc la restaurant si nu las ciubuc.Ca am lasat odata,simbolic si mi l-am luat in cap si de atunci nu mai las nimic, niciodata,nimanui.

    răspunde
  19. Ana

    Schimbarea ar trebui sa inceapa de la noi , sa nu mai oferim „cadouri” . Acum ne plangem ca dam spaga peste tot , aproape . Dar noi i-am invatat asa , avem asta in sange , parca ar fi ceva genetic , fir-ar ! Haideti sa ne trezim si sa ne europenizam si noi , sa ne civilizam si noi !

    răspunde
  20. ady

    Lucrez intr-o corporatie bancara si sunt niste reguli de etica si comportent de-ti pica paru’. Nu poti nici sa respiri fara sa-ti sufle auditul si altii in ceafa. Si totusi, prin insusi regulament sunt acceptabile cadouri specifice anumitor momente intr-un anumit cuantum. Pentru un cozonac si o sticla vin de Craciun nici macar astia ai mei n-ar zice nimic si zau ca-s mai dusi ca multi.

    răspunde
  21. Zynix

    Un prieten de-AL meu, nu de-ai mei. Scuze, nu m-am putut abtine.

    răspunde
    • Cabral Ibacka

      Punem mâna pe carte, citim și-apoi vedem că este ”un prieten dintre ai mei”.
      Fără răutate dar corectezi prost.

    • Zynix

      Tocmai pentru ca am citit imi permit sa corectez. Chiar nu te-am corectat din rautate, insa Atenție la acorduri! Lectia de gramatica e prea lunga s-o scriu de pe telefon si nu am o tastatura in zona. Succes!

    • George

      :)) Deci tot el a avut dreptate.

    • carco

      Scuze de offtopic… in ultimul doom zice ca de-ul si-a pierdut sensul partitiv (avand sensul „de felul”), prin urmare sunt acceptate ambele forme, de-al meu (ce fel de prieten? de-al meu) cat si de-ai mei (aici „de” fiind cu sens partitiv, „dintre prietenii mei”). Asa ca e loc pentru toata lumea, ambele forme fiind (mai nou) acceptate.

    • Cabral Ibacka

      De pe telefon sau nu, din păcate te încăpățânezi să insiști prost.
      Nu știu ce ai citit dar… ești prost informat.
      Înainte să-mi spui din nou că ai citit vorbește cu cineva care se pricepe.
      Desigur, cel mai prost te vei simți când vei vedea că greșești… până atunci vorbești tare și cu emfază. :D

      Diferența dintre noi doi este că tu doar susții ceva, că știi tu mai bine.
      Eu îți pot explica regulile care duc la anularea corecturii tale de mai sus.
      Dar nu ți le explic. Mură-n gură nu se poate.

      Desigur, aștept oricând să-mi explici de ce e doar ca tine și nu și ca mine. :D

    • Zynix

      @ Cabral. Nu vorbesc tare si cu emfaza ci imi exprim parerea. Am sustinut o chestiune intrucat asa am invatat eu atunci cand am dat admitere la facultate din gramatica, nu pentru ca „stiu eu mai bine”. Uite, in continuare voi expune explicatia mea. Insa nu uita ca nici tu nu ti-ai sustinut punctul de vedere pana acum, asa ca pot si eu sa te includ in categoria celor care sustin ceva ca stiu ei mai bine.
      Rationamentul meu este urmatorul (daca vrei sa-l iei in considerare bine, daca vei fi incapatant in continuare la fel de bine):
      AL=pronume posesiv.
      Pronumele posesiv indica, printre altele, numarul obiectului/persoanei (substantivului) la care se face referire intr-o propozitie.
      Exemplu: Al cui este calul? AL meu. (Este vorba despre calul cel negru. Despre ce este vorba? Despre un cal de-al meu => Atata timp cat substantivul este de genul masculin si este vorba de unul singur, se va folosi pronumele posesiv sg. m. AL)
      Pronumele posesiv „ai” se va utiliza atunci cand se face referire la mai multe obiecte de genul masculin (Mi s-au furat caii. Ce ti s-a furat? Mi s-au furat cativa cai de-AI mei. (Stiu, e stupid exemplul cu calul, dar e primul substantiv de genul masculin care mi-a venit in minte).

      @carco: Din pacate nu am stiut ca si „de-ai” este o varianta corecta si mi-ar fi tare greu sa ma obisnuiesc sa o folosesc, insa e bine ca aflu lucruri noi.

  22. Adrian

    Daca vrei sa lucrezi in mediul de business dintr-o tara trebuie sa respecti si cunosti obiceiurile locale nu sa te miri de ce se intampla asta…
    Povestea denota o problema din partea managerului intors de afara si nu a celui care a adus cozonacul, mai mult putea sa fi pregatit el insusi un astfel de cadou…
    Daca te duci in Arabia Saudita sau Japonia nu vei face absolut nimic fara sa stii obiceiurile de acolo…

    răspunde
  23. marius

    Un CEO,manager,cum vreti sa-i ziceti,bun, se adapteaza la specificul locului.Presupunem ca a stat atat de mult prin strainatate incat se crede neamt sau ce vrea el.In momentul in care vii in Romania apreciezi ca pe ceva normal un astfel de gest,pentru ca asa se practica,nu suntem in Germania.Personal mi se pare un cretin.

    răspunde
  24. Sebastian

    Citind si analizand aceste aspecte, eu as fi procedat in felul urmator indiferent de cati bani valora relatia de afaceri dintre mine si el, strangeam frumos lucrurile de pe masa si ii spuneam: Mi se pare insultator sa insinuati orice altceva decat simplitatea si lipsa de subterfugii ale unui cadou care sa va readuca aminte de sarbatori.

    răspunde
  25. Andreea

    Daca director e Fodor, te duci cu sarmale ;)

    răspunde
  26. Baldur

    Mda, aproape 1 an intârziere in comment.

    Primesc regulat, an de an, in 23-24 Decembrie, de la niște furnizori din Spania o lădița cu 4-6 sticle de vin/Șampanie. Vine cu curierul si este special programat sa ajungă cat mai aproape de Crăciun.
    Ma încânta gestul? – evident!
    Anul asta am avut 2 invitați de la un furnizor, pentru un seminar. I-am scos la masa si, in plus le-am oferit doar atât 1 sticla palinca + 1 borcan magiun de prune de Topoloveni. Au fost EXTREM de incantați si plăcut surprinși.
    Suntem oameni, ne plac gesturile „umane”. Sa fii ruda ca sa poti sa oferi/ Primi un cozonac, = exagerare!

    răspunde

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.