Sari la conținut

Ne e frică, mai mult sau mai puțin, tuturor.

Nu frică din aia de te bagi sub pat, strângând păturica cu ciucurași la piept… dar e o angoasă, o neliniște, o frământare care pe mulți îi apasă.

E normal.

Ce-ți propun eu, însă, este să nu te comporți ca și cum ai primit deja o lovitură.
Pentru că indiferent ce va veni, vei avea și vom avea nevoie de un psihic puternic.

Ce rost are să te arunci acum în niște disperări care încă n-ar fi trebuit să se cuibărească în tine?

Tata are o vorbă… hai să ne facem griji pentru ziua de mâine… mâine.

Cât timp nu poți schimba nimic în bine, ce rost are să ne otrăvim aiurea mintea?

La momentul respectiv am primit o lecție frumoasă de la cel mai bătrân om pe care l-am cunoscut. Poate ne-ai prins vreodată pe TV…

Domnul Ștefan Gros. Bade. Cioban, zic.

Foarte cald, calm, relaxat. 100 de ani în poza asta.

Sănătos tun.

Așa a și murit, acum ceva zile. L-a călcat tractorul, odihnească-se în pace… că mi s-a părut că a fost om bun.

Ce voiam să zic… lasă planurile făcute, lasă viitorul sumbru care se uită strâmb la tine, vezi ce ai fix acum lângă tine prin casă.
Dacă e copilul… ia-l în brațe și pupă-l, deși el se va lupta să scape de tine.
Dacă ai soția pe lângă tine… mușc-o de fund și spune-i c-o iubești.
Dacă e soțul… ciupește-l de fund și spune-i că-i gras.
Părinți, frați, surori… nu știu cu cine te-a prins încuiatul în casă… ia-i de fund… ăăă, stai, nu de fund! Ia-i în brațe și spune-i că ții la ei.

Cumva, într-un fel sau altul, o s-o scoatem la capăt. Cum… nu știu.

Dacă poți să ajuți… ajută.

Dar pentru că nu știi ce ți-e scris… trăiește! Lasă grijile pentru mâine…

5 comentarii despre "Nu știi cum ți-e scris. Trăiește, deci!"
  1. Laura

    Și dacă te a prins singur?

    răspunde
  2. andreeaw

    niciodată nu suntem SINGURI. Chiar și atunci când ești singur (eu am o pisică) te ai PE TINE ÎNSUȚI. Panica și frica ne omoară.

    „Nu îmi va fi teamă. Frica este cea care ucide mintea. Frica este moartea măruntă care aduce distrugerea totală.

    Îmi voi infrunta frica. Îi voi da voie să treacă peste mine și prin mine.

    Şi, după ce va fi trecut, îmi voi întoarce ochiul interior şi voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai rămâne nimic.

    Voi rămâne doar eu.”

    – din Dune, de Frank Herbert

    Cărțile, blogurile, piesele de teatru difuzate online zilele astea, cluburile de carte, cenaclurile online, toate mă fac să mă simt acasă deși trăiesc la mii de km depărtare. Nu sunt singură niciodată.
    Dacă te simți Singură Laura, am o ureche care ascultă și un umăr pe care să-ți odihnești capul. Măcar virtual.

    răspunde
  3. Simona Rentea

    Ce bine ar fi să ne amintim asta în fiecare zi…

    răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.