Meidei, meidei, a bercenian in New York…3/3
- 09.02.2012
- vacanta
- 68 comentarii
Prima parte e aici, a doua parte e aici, asta e partea a 3-a, si ultima.
– Mai suna o data la aia cu autobuzele, e ultima ocazie…
Si suna. Si se prezinta si-apoi asculta cuminte in telefon, cu ochii aia mari si albastri, si se uita in gol. Si… incepe sa urle ca si comentatorii de fotbal la gol. L-au gasit! Adica au gasit-o! Geanta! Au gasit-o! Si incepe sa topaie ca un copil, in pasul strengarului!
– Eu intru sa-i multumesc doamnei de la consulat pentru ajutor, si-apoi fug la hotel sa iau bagajele. Tu du-te si recupereaza geanta. Care rezolva primul ia un taxi si-l recupereaza si pe celalalt, apoi fuga la avion, avem o sansa, una mica-mica, dar trebuie sa incercam.
[mai erau 75 de minute pana la avion]
Intru la consulat si-i multumesc frumos doamnei care ne-a ajutat (sper, sincer, sa citeasca si multumirile de acum), o iau la trap catre hotel. Ajung la hotel, apuc geamantanele de urechi, cobor la receptie, fac check-out-ul, ii intreb pe oameni despre transferul la aeroport. Cu „shuttle-bus”-ul nu se putea – trebuia facuta rezervare cu 24 de ore inainte. Mai erau doua variante, metroul sau taxi. Cu metroul nu era nicio scofala, nu aveam timp sa orbecaim intre linii si statii, deci cu taxi. Ies in fata hotelului si in timp ce aruncam gentile in portbagaj apare a mea. Ciufulita toata, gafaind ca un marfar, dar cu un zambet de jur-imprejurul fetei. In carca… avea geanta!
Ne suim in masina si plecam…
[mai erau 40 de minute pana la avion]
Il intrebam pe sofer – pakistanez omul – cat facem pana la aeroport. El zice ca aproape o ora. A mea era mai-mai sa dea ochii peste cap, mie mi se incrucisara ochii. Si il intreb: Cat costa sa ne duci in 40 de minute?
El se uita in oglinda, i se lateste un zambet larg pe fata si zice:
– Sir, that’s only in the movies… but I’ll try to get you faster.
Ajungem la aeroport, smulgem bagajele din portbagaj si ne repezim prin usile glisante. Ridicam ochii pe ecranul cu zborurile… nu ne vedeam avionul.
– Mda, macar am incercat… s-a inchis check-in-ul, asta e. Bine macar ca avem acte.
Dar a mea nu se lasa… se duce sa vorbeasca cu niste simpatici de la American Airlines, cu ei zburam. Eu deja cautam din ochi un panou care sa ne indrepte catre bus sau metrou, ma gandeam daca sa ne intoarcem la acelasi hotel.
– Mic, hai c-am rezolvat-o, ne iau si pe noi! Ia geamantanele!
Si ne-au luat. Si-asa am mai trecut de-un hop… cat despre geanta, e asta de mai jos.
Mic?
Una peste alta, ai o „combat wife”
Da, asa-mi zice, „Mic”. :)
Umanule, eu zic sa va lipiti gentile de voi … cu banda adeziva eventual!
Mi le bat in cuie de umar, asta fac…
Eu am vrut sa spun inca de la primul articol ca New York nu e Bucuresti, iar autobuzul cu care ati facut voi turul de noapte nu avea capat de linie Zabrauti sau Pantelimon. Alte meleaguri, alti oameni …
Ma bucur pentru voi ca totul s-a rezolvat fara mari batai de cap :)
Sper s-o conving pe Andreea sa scrie cum s-au comportat cei care ne-au inapoiat geanta… cand mi-a povestit am rams mut.
„- Sir, that’s only in the movies… but I’ll try to get you faster.”
Omul a fost sincer si foarte simpatic :)
Sa stii ca da…
In sfarsit a aparut si finalul! Ar trebui sa aveti niste mici rucsacuri cu voi :)
Stai, ca n-ai inteles… asta era rucsac!
„- Sir, that’s only in the movies…”, imi pare rau de ce ati patit da nu ma pot opri din ras :)). Cand mai mergeti in vacanta?
Aha, deci asta ne doresti tu noua, alte patanii…
Pfiu… Articolele astea 3 ar trebui interzise cardiacilor:))
Da’ eu ce sa zic…?
Hehe, simpatic taximestrul. :)) Si tare fain stilul de a povesti. Pana la urma, totul e bine cand se termina cu bine.
acum 2 zile am dat de blogul tau si am citit tot ce ai scris astea 3 articole cu pataniile voastre m-au facut sa rad si m-au bine dispus dar voua nu cred ca va fost usor oricum de abia astept sa citesc ce vei mai scrie .cu intarziere casa de piatra si tot binele din lume alaturi de cei dragi
Pingback: Tiki-taka printre bloguri | Dorin Apăvăloae
parea a fi o zi tare mohorata pt mine dar acum ca am citit micile tale povestioare, am zambetul pe buze!
aventuri la NY…o zi minunata !:*
am asteptat cumintica sa aflu toata povestea,eram convinsa ca se va sfarsi bine…..dar am ras prin farmecul tau de a povesti
ideea cea mai buna ca sa nu va mai pierdeti gentile legati-le de gat la fel cum purtam cheile de gat cand ieseam afara la joaca si mama era sigura ca nu va fi nevoita sa schimbe de N ori broasca……imi inchipui ca bine nu v-a fost dar acum cred ca radeti de sperietura trasa…..
Daca mai faceai un episod imi trebuia ceva de inima…..nu sunteti normali.
Priveste partea buna a lucrurilor, toata patania s-a intins DOAR pe parcursul a 3 episoade. Gandeste-te ce s-ar fi intamplat daca ii cumpara drepturile de autor Acasa Tv si faceau o telenovela :)
Bai ma lasi…..acum sa stau si cu ochii beliti la televizor la miez de noapte ca eu nu pot sa vad in timpul curent (locuiesc pe alt meleag). 3 episoade dar cum le povesteste Cabral dai in Doamne fereste! Cabrale de ce nu te faci mama draga nuvelist sau scenarist? Si chiar o fi buna si ideea ta sa faca o telenovela cam asa: ” Cabral si ce a mai facut nevasta lui’. Eu ii vad ca pe Flinstone’s (fam. Ibaka + fam.Fodor).
Ma intrebam ce actori ar putea sa joace pe Diriga, Silvestru si soferul de taxi? Poate ii importam
După două păţanii d-astea, eu zic că ar trebui să-ţi cumperi o borsetuţă, în care să ţii tot ce e important: actele, cheile, cardurile, banii, tot. Şi eventual s-o şi lipeşti de pantaloni, just in case!
Pai si totusi cum v-au luat si pe voi, au intors avionul? V-au pus intr-o remorca? :))
Nu am mai reusit zilele astea sa intru pe blogul tau, dar am recuperat acum :) Multumim de poze si de tot ce ai scris pentru noi. Pe viitor va mai doriti o vacanta impreuna in America sau vreti sa alegi alta destinatie pentru a vedea lucruri noi?
Sunteti superbi si unici! va pup
:)) Sunteti unici.. :))) Nu exista vacanta fara peripetii, nu? :d
Prin natura jobului meu, am de-a face zilnic cu turisti.Pot sa spun ca, in general, turistii sunt o specie asa…mai „aeriana”.:)) Unii sunt atat de dezorientati de parca ar veni de pe alta planeta.Cea mai tare a fost o tipa: de obicei se uita portofelul, ochelarii de soare, cheile de la masina inchiriata, contractul de inchiriere al masinii, aparatul de fotografiat, actele, geamantanul…dar pana si…copilul?!!
El statea cuminte in carucior si eu ma gandeam ca m-am procopsit cu un bebe. Cum sa lasi un copil la obiecte pierdute? =)))
A venit gafaind, cu ochii cat cepele dupa 3-4 minute.
:) f funny! am zis eu de ieri ca sigur ati gasit-o!;)
sincera sa fiu m-am amuzat asa – eu sunt foarte ametita, dar parca ma bucur ca vad ca mai exista ca mina!!:D :))
app, intamplare draguta – am fost de sarbatori la budapesta cu masina. am fost 4 persoane – eu, sotul meu si inca 2 prieteni. la intoarcere, cand mai aveam 10 km pana la vama ne-am intors la budapesta. prietena noastra uitase buletinele in sertar la hotel – pe al ei si pe al prietenului ei!:) si asa am fost in vacanta la budapesta de…2 ori!:))
Sunt curios cum ar fi fost daca va venea ideea sa nu va duceti in America ci in vreo jungla ceva, sau insule :) unde e geanta?? O fi pe la vreun tigru, o fi vrut sa ii faca un cadou nevestii …:)) Accesorizata geanta de-a gata :)
Sunteti 2 nebuni frumosi!!!!!
o admir pe soata ta…bravo ei, fiinta ambitioasa. se poate spune deci ca sunteti norocosi impreuna, ghinionisti separat.
asa ca tine bine de ea!
Nenea…am mai scris ceva mai devreme si n-apare nica… :(
In fine…..mi-e dor de intalnirile noastre in gasca. :((
cabral+andreea=lucky people
Cred ca era a ta in stare de orice in euforia aia . Mai avea un pic si fugea prin aeroport, fura un titicar si se suia in avion din mers, mai ceva ca bruce willis.
Pana nu treci prin d-astea nu stii ce zace-n tine, sau langa tine , dupa caz.
Final ca in telenovele!
ma bucur ca a fost totul cu happy end,doamne si cat va-ti mai zbatut:)
Oameni buni,goliti geanta de continut si ARUNCATI-O !
Povestile astea sunt bune de pus pe un audiobook.Numai bune de ascultat.
eu te admir pe tine!!!!sa ma fererasca dumnezeu si toti sfiintii din jurul LUI daca pierdeam eu vreo geanta….foarte frumos te-ai purtat cu ea ,desi sa fim sincer era putin vinovata (nefiind la prima abatere)va pup
Ha, stiam eu ca se termina cu bine :) Eu n-am pierdut acte, in schimb am un talent innascut la a pierde cercei. Am primit de ziua mea o pereche superba, a doua zi am pierdut unul dintre ei. Prietena care mi-i daruisera a aflat si mi-a luat inca o pereche. Am pierdut inca unul din perechea noua :)) Si asta e una din intamplarile usurele asa, am avut niste peripetii din cauza lor, ohooo. Tine-te de capul soatei sa povesteasca cum a recuperat geanta, recunosc : sunt tare curioasa :)
Bun deci am prins si ultimul episod din Seria a doua a filmului „nevasta mi-a pierdut bagajul” :D
E nostim cu voi in vacante, pentru ca sunt aventuri frumoase.
Apropo vezi ca ne-ai ramas dator sa ne povestesti cum a fost obtinuta viza si mai ai sa ne scrii despre masina 1/3 a fost vrem si 2/3 si 3/3 :D .. e doar de aducere aminte, esti batran si sa nu uiti ;)
Numai bine !!
Ah da frumos gestu pentru casele de copii !!
Ai un dar de a povesti … parca traiesc ceea ce spui aici.
nu a fost haios pt voi trecand prin asta decat la final,poate,dar cu siguranta a fost haios modul in care ai expus povestea pt noi,ca cititori. ma bucur sincer pt voi ca a fost ok de data asta.
respect
Un fel de never give up, never surrender :)
De obicei in concedii, cand exista cele mai mare sanse sa apara neprevazutul, se vede cu adevarat caracterul omului si cat de potriviti sunt cei care formeaza un cuplu. Daca ati reusit sa va pastrati calmul intr-o situatie ca asta si fara sa aratati cu degetul unul celuilalt e de bine!
PS: Ai har la povestit!!!
ma omori cu fazele astea. am un sfat pt voi. sunteti impreuna ok. porumbei etc etc. please, fiecare sa aiba grija de propriile lucruri. e superbanala chestia…este un efort supraomenesc sa ai grija de lucruri care te reprezinta mai putin. nu are treaba cu iubirea. o gagica, fie si sotie, nu v-a observa ca a ta casca de ski supertehnologica a disparut. pt ca nu e a ei, cu tehnica e pe dinafara etc. geanta aia din ce vad io nu e de gagica!!! era a ta…
Asta e ideea: nu-s ale tale, nu le asimilezi ca fiind in grija si posesia ta.
Dar apropo, nu-s pe dinafara cu tehnica…
Mic ?!?!?! =)))))))))))))))))))) tie…mic?!?!?!?! =))))))))))))))))))))))))))))
„- Sir, that’s only in the movies…” Tare!:))
fa-ti un obicei din a nu mai lasa geanta din mana; sau alege varianta multiplelor buzunare pentru chestii importante…
nu intotdeauna o sa aveti bafta asta :)
Stiu ca nu-i frumos, dar m-a amuzat pe cinste citind povestea. O citisem si pe prina legata de geanta cu scule foto. Nici macar nu-i vina mea pt ca rad, ci a ta pt ca scrii atat de amuzant :)
In sfarsit… sa nu ne mai lasi NICIODATA intr-un asa suspans! :)
am impresia ca daca as citi ceva mult mai cuminte despre cum ti-ai petrecut tu vreun concediu,nu te-as recunoaste..serios..:))
sunteti chiar de poveste! adr simpatici si de admirat ca nu va enervati, nu va crizati…ci rezolvati totul cu calm:) .,.asta da familie frumoasa!
Eu ma mir ca ati mai gasit-o…Daca ramanea prin Bucuresti pe undeva, era bun ramasa…..Iubesc chestia asta in afara.
Dupa ce am citit part, 1/3&2/3 si 3/3 imi vine un minte un citat care ni se potriveste tuturor : „BAD DECISIONS MAKE GOOD STORIES !”
stii ce e misto? voi nu va plictisiti impreuna:)
Pingback: Meidei, meidei, a bercenian in New York – in completarea povestii | Andreea Patrascu
Foarte tare intamplarea!Aveti ce povesti nepotilor:P Bine ca pana la urma atu gasit-o!
„Sir, that’s only in the movies”..:)))). Mi-am luat portia de ras pentru ziua asta, thx :-)
Eu… nu inteleg cum iti tii tu chestii precum portofel, acte, etc intr-o geanta… pe care invariabil ( se pare) o pierzi…N-ar fi mai simplu sa faci cum face toata lumea – si anume – sa le tii pe tine ( in buzunare la haina, pantaloni, etc… evenual in poseta nevestii ca pe aia sigur n-o pierde -ti garantez)
Eram sigura ca o sa o gasiti!!! :D dupa felul in care ai scris intamplarea te-ai dat de gol.Muhahaha :D
Busted!
Ma bucur ca v-ati distrat!
Am trăit si noi ceva asemanator vara trecută la Londra. Din păcate nu a fost cu happy ending: nu am recuperat ‘gentuta’ cu bani, carduri, aparat foto…
Ca in filmele americane! :)))
scenariu de film:))
Fata descurcareata Andreea:P
Dacă mai treci pe aici dă un semn, că mai sînt români (din București chiar); poate ai parte de inside story NYC style…cine știe…
Oki, bagat la cap! Mersi.
BRAVO!!!! a fost ca un film care il vezi la cinema si nici nu reusesti sa respiri pana nu se termina… prea mult suspans omule!!!