Meidei, meidei, a bercenian in New York…3/3

Prima parte e aici, a doua parte e aici, asta e partea a 3-a, si ultima.

– Mai suna o data la aia cu autobuzele, e ultima ocazie…

Si suna. Si se prezinta si-apoi asculta cuminte in telefon, cu ochii aia mari si albastri, si se uita in gol. Si… incepe sa urle ca si comentatorii de fotbal la gol. L-au gasit! Adica au gasit-o! Geanta! Au gasit-o! Si incepe sa topaie ca un copil, in pasul strengarului!

– Eu intru sa-i multumesc doamnei de la consulat pentru ajutor, si-apoi fug la hotel sa iau bagajele. Tu du-te si recupereaza geanta. Care rezolva primul ia un taxi si-l recupereaza si pe celalalt, apoi fuga la avion, avem o sansa, una mica-mica, dar trebuie sa incercam.

[mai erau 75 de minute pana la avion]

Intru la consulat si-i multumesc frumos doamnei care ne-a ajutat (sper, sincer, sa citeasca si multumirile de acum), o iau la trap catre hotel. Ajung la hotel, apuc geamantanele de urechi, cobor la receptie, fac check-out-ul, ii intreb pe oameni despre transferul la aeroport. Cu “shuttle-bus”-ul nu se putea – trebuia facuta rezervare cu 24 de ore inainte. Mai erau doua variante, metroul sau taxi. Cu metroul nu era nicio scofala, nu aveam timp sa orbecaim intre linii si statii, deci cu taxi. Ies in fata hotelului si in timp ce aruncam gentile in portbagaj apare a mea. Ciufulita toata, gafaind ca un marfar, dar cu un zambet de jur-imprejurul fetei. In carca… avea geanta!

Ne suim in masina si plecam…

[mai erau 40 de minute pana la avion]

Il intrebam pe sofer – pakistanez omul –  cat facem pana la aeroport. El zice ca aproape o ora. A mea era mai-mai sa dea ochii peste cap, mie mi se incrucisara ochii. Si il intreb: Cat costa sa ne duci in 40 de minute?

El se uita in oglinda, i se lateste un zambet larg pe fata si zice:

Sir, that’s only in the movies… but I’ll try to get you faster.

Ajungem la aeroport, smulgem bagajele din portbagaj si ne repezim prin usile glisante. Ridicam ochii pe ecranul cu zborurile… nu ne vedeam avionul.

Mda, macar am incercat… s-a inchis check-in-ul, asta e. Bine macar ca avem acte.

Dar a mea nu se lasa… se duce sa vorbeasca cu niste simpatici de la American Airlines, cu ei zburam. Eu deja cautam din ochi un panou care sa ne indrepte catre bus sau metrou, ma gandeam daca sa ne intoarcem la acelasi hotel.

– Mic, hai c-am rezolvat-o, ne iau si pe noi! Ia geamantanele!

Si ne-au luat. Si-asa am mai trecut de-un hop… cat despre geanta, e asta de mai jos.

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • samy
    • 19.02.2012

    BRAVO!!!! a fost ca un film care il vezi la cinema si nici nu reusesti sa respiri pana nu se termina… prea mult suspans omule!!!

    răspunde-i
  • Unu' de la NY
    • 15.02.2012

    Dacă mai treci pe aici dă un semn, că mai sînt români (din București chiar); poate ai parte de inside story NYC style…cine știe…

    • Cabral Ibacka
      • 15.02.2012

      Oki, bagat la cap! Mersi.

    răspunde-i
  • scenariu de film:))
    Fata descurcareata Andreea:P

    răspunde-i
  • Ramona
    • 13.02.2012

    Ca in filmele americane! :)))

    răspunde-i
  • Selena
    • 12.02.2012

    Am trăit si noi ceva asemanator vara trecută la Londra. Din păcate nu a fost cu happy ending: nu am recuperat ‘gentuta’ cu bani, carduri, aparat foto…

    răspunde-i
  • Iulya
    • 10.02.2012

    Eram sigura ca o sa o gasiti!!! 😀 dupa felul in care ai scris intamplarea te-ai dat de gol.Muhahaha 😀
    Busted!
    Ma bucur ca v-ati distrat!

    răspunde-i
  • geretus
    • 10.02.2012

    Eu… nu inteleg cum iti tii tu chestii precum portofel, acte, etc intr-o geanta… pe care invariabil ( se pare) o pierzi…N-ar fi mai simplu sa faci cum face toata lumea – si anume – sa le tii pe tine ( in buzunare la haina, pantaloni, etc… evenual in poseta nevestii ca pe aia sigur n-o pierde -ti garantez)

    răspunde-i
  • Ale
    • 10.02.2012

    “Sir, that’s only in the movies”..:)))). Mi-am luat portia de ras pentru ziua asta, thx 🙂

    răspunde-i
  • Elena
    • 10.02.2012

    Foarte tare intamplarea!Aveti ce povesti nepotilor:P Bine ca pana la urma atu gasit-o!

    răspunde-i
  • […] cum v-a spus colegu’, dragul de el, aici, aici si aici, in New York “am ratacit” putin geanta lui. Spun “am ratacit”, pentru ca […]

    răspunde-i
  • Loading...