Sari la conținut

Ultima zi de Nueva York. Am zis, daca tot aveam bilete inca valabile la bus-urile cu care se viziteaza orasul, sa luam si turul de noapte.

Mai punem o pereche de izmene pe noi, ne suim in bus si incepe calatoria. Pe ghida am poreclit-o rapid „Diriga„. Severa ca un l’ent de infanterie, cicalitoare ca Ciocanitoarea Woody, acra ca zeama de varza.

Dar orasul e prea spectaculos ca sa te poti intrista, asa ca de fiecare data cand Diriga incepea sa-i certe pe oamenii din bus ca ba isi schimba locurile, ba se ridica sa mai faca vreo poza… noi radeam de ne crapau pufoaicele pe noi. Si-odata cu noi… tot busul, spre enervarea la culme a dirigintei.

Dar sa va explic cum era autobuzul neamului, ca sa ne facem intelesi… in partea de la parter avea acces numai soferul (Diriga ne tot spunea ca ce proffesional driver is our Sylvester. Ca sa ne fie mai usor noi i-am spus Silvestru. Si da-i si razi!).

Deci, la parter statea doar Silvestru. Toti turistii, plus Diriga, erau la etaj. Care etaj in spate era descoperit, in fata acoperit cu un sistem de plexiglas (tip inchidere balcon, ca sa ne fie clar).

In New York… frig si vant, cum ii sta bine unui oras de coasta. Cu toate astea noi ne-am pus in zona descoperita – la insistentele mele – ca sa pot face eu poze bune, ca prin plexiglas era jale.

Si indura soata mea, draga de ea, frigul si nu se vaita si sta cuminte pana cand cedeaza. Si se intoarce la mine si zice „Mi-au inghetat si sentimentele pentru tine, plec in fata ca-i acvariul ala deasupra si mai tine vantul!”.

Si ia geanta si se pune pe primul rand de scaune, ferita de vant. Cat despre geanta… era geanta mea, dar in calatoria asta – spre deosebire de cea cu peripetii –  nu m-am mai dezlipit de aparatul foto, sunt multumit de Nikon-ul meu si tin la el, n-am mai vrut sa risc. Eu raman in fata, dedicat artei fotografice si inghetat ca un… african la Polul Nord.

Se termina turul, ne luam la revedere de la Diriga si de la Silvestru si ne oprim intr-un Starbucks, sa ne incalzim cu o ciocolata calda sarata si-o punga de net.

Si stateam noi acolo cumintei la o masa, vorbind despre ultima excursie si despre faptul ca a doua zi plecam inapoi la Los Angeles, si cum acolo ne intalnim cu…

– Unde-i geanta?

– Pai am pus-o… era… nu stiu unde e.

– Pai cum nu stii?! Ai luat-o cu tine cand te-ai mutat in autobuz! Eu am tinut aparatul foto si trepiedul, geanta era cu tine!

Se uita la mine, face ochii mari si intr-o singura secunda (maxim doua!) se ridica de la masa, isi pune geaca+caciula+manusile si iese in fuga din cafenea. Eu imi strang repede catrafusele si o taiem in fuga catre locul unde ne-a lasat autobuzul. Eu sunt mare, am 2m, am facut sport, nu-s vreun Carl Lewis la alergat dar cand trebuie imi intind cracanele si iau ceva viteza. Insa soata, draga de ea, era atat de disperata ca a pierdut din nou geanta incat n-am reusit s-o prind pana la statia autobuzului. Care era goala… nici urma de bus, de Diriga sau de Silvestru…

– Mi-ai pierdut geanta. Din nou.

– Ce era inauntru?

– Portofelul. Cu cardurile, legitimatia de la munca si buletinul. Si mai era si pasaportul. Si actele masinii inchiriate. Si cheile masinii. Si talonul de parcare din L.A., unde am lasat masina parcata. Si navigatia. Aoleu, pasaportul! E clar, nu am cum sa plec din New York, avionul e maine la pranz si fara pasaport pot sa zbor prin geamul de la hotel, ca-n avion nu ma pot sui!

{ma opresc aici, ca am treaba cu organizarea mesei rotunde pe tema ACTA-ACCC, dar revin cu restul intr-un alt post, ceva mai tarziu}

 

30 comentarii despre "Meidei, meidei, a bercenian in New York…1/2"
  1. Di

    Oh da, iar?! :)) Sper ca partea a doua are final fericit :))
    Si buna aia cu „inghetatul sentimentelor” ! :)

    răspunde
  2. Purple

    Eu pot sa inteleg, si eu pierd chestii, multe chestii, dar si iubitul meu la fel…e bine ca suntem egali! Asta e! Suntem uituci! :)

    răspunde
  3. dana

    daca ati ajuns inapoi acasa, banui ca ati gasit geanta cu pricina. oricum, andreea e mult mai distrata decat limita maxima admisibila:))

    răspunde
  4. Mr. Cabo

    Mai voi nu sunteti normali! De ce nu va lipiti cu duck tape geanta de mana astfel incat sa nu mai treceti prin peripetii de genul asta ?

    răspunde
  5. victor georgescu
    victor georgescu

    Dragilor, renuntati la genti. Luati-va haine cu buzunare MULTE si indesati-le cu tot ce aveti nevoie. Macar nadragi si pufoaica sunt mai greu de pierdut :)))) Chiar sunt curios care e finalul la povestea cu pierdutul gentii RELOUDED ……

    răspunde
  6. NICOLETA

    Dooooamne,nu se poate !! Din noooou?Cand mai plecati voi veni cu voi sa va tin gentile,nu se mai poate asa !

    răspunde
  7. marius

    cum iti mai place sa tii lumea in suspans! :D

    răspunde
  8. Tavi

    Bre, telenovelistule, nu ne lăsa aşa, man, că ne pleznesc emoţiile-n cap şi mai fac vreun ulcer! Asta cu „mă opresc aici că am treabă” e vraja mării, dacă aveai treabă aşteptai până terminai de scris postul şi puneai totul deodată, ca oamenii normali! Da, bineînţeles că-s nervos, după ce că mă întrerup din muncă şi-mi trag o doză de bună-dispoziţie-n venă îmbucurându-mă la gândul de aventurile alor noştri abroad, acum mă laşi în expectativă până îţi termini tu treburile, ‘ţi-ar treburile de râs!
    Acum… dacă povestea e pe bune (şi încâ nu-s convins, e prea mult!), pe Andreea au lăsat-o nervii când şi-a dat seama că geanta e cam pa – din nou – prin New York? Că pe mine m-ar fi lăsat… Şi eu pierd lucruri, şi chiar relativ des, dar nu acelaşi lucru de 2 ori, şi cu atât mai puţin ce ştiu că nu-i (integral) al meu.

    răspunde
  9. scorpio

    :))Din nou? Eu zic sa iti legi de mana geanta-cu o pereche de catuse..exact ca la genta aia unde e butonul pentru bomba..stii,nu? :)) tot lucru important.

    răspunde
    • alex

      Iti dai seama ca persoana care trebuie sa lege chestii de mana, e Andreeea nu ?:))) Eu zic ca data viitoare tot ce inseamna chestii importante (Acte, chei, orice, ) sa le tii tu Cabral. Unde merge de 2 ori, merge si a 3-a oara. :)))

  10. Diana

    Io-s acasa, cu o piatra mica la rinichi… Si sper ca de la atata ras sa fi plecat si ea in treaba ei ca nu mai pot :)… Astept continuarea, ca e prea tare ce vi s-a intamplat… :) O zi buna!

    răspunde
  11. Alex

    Nu vreau sa fiu rautacios, dar e a doua oara cand va pierdeti geanta si aveti toate actele si banii in ea. Deci, nu pareti foarte inteligenti!!!

    răspunde
  12. Reclame Tv

    Pari foarte calm si stapan pe situatie ceea ce ma face sa cred ca partea a doua va fi cu happy end :)

    răspunde
  13. Iulya

    Nu din nou! :))))))))

    răspunde
  14. Gia

    Iar maaah ?? Pfuai, voi sunteti de mandra minunii !!

    răspunde
  15. claudia

    maiiiiiiiii…nu se face asa ceva…sa ne lasi cu jumatate de poveste….iar andreea, e mortala:))))

    răspunde
  16. Ovidiu

    Mai esti bun, esti foarte bun… ma refer la scris. Ai un fel de a scrie aceste intamplari incat.. atingi in inima omului. Superba si fraza cu „Sentimentele”.
    Astept sa citesc si partea a doua…
    Cat legat de scumpa ta sotie, pe viitor un cadou pentru ea ar fi un GADGET… ceva sa-i aduca aminte de bagaje… stii sa faca bip bip bip cand e la distanta maxim 2-3m de bagaj ca sa nu le mai uite..

    răspunde
  17. loredana

    oofff Cabral de ce ne-ai lasat asa in suspans???vrem continuarea:))

    răspunde
  18. adriana

    Hai,ma! E chiar adevarat ce spui tu? parca nu as crede!

    răspunde
  19. Pingback: Meidei, meidei, a bercenian in New York…2/3 – cabral.ro

  20. d-petre

    Am inteles … vrei sa-ti lasi amprenta peste tot prin lumea asta mare … de asta tot pierdeti bagajele :)

    răspunde
  21. MM

    Aoleu!! Iar??
    Legat de ideea cu gadgetul chiar ca exista. Vreau sa ii iau si eu sotului ca mereu isi pierde toate cheile!!! Iar eu nu am atata rabdare ( intelepciune?) ca si tine :)

    răspunde
  22. NicoBo

    asta chiar e pe bune? :)

    răspunde
  23. mirey

    De acum inainte incercati sa tineti toate actele importante in buzunare secrete de la piept sa din interiorul pufuaicei/sacoului, ca asa nu aveti cum sa le mai uitati pe undeva !

    Ai descris foarte frumos totul,ai comparatii inspirate,deci te cam pricepi ! Nice ! :)

    răspunde
  24. rux

    „Eu raman in fata, dedicat artei fotografice si inghetat ca un… african la Polul Nord.” … cred ca vroiai sa spui: eu raman in spate :p
    pentru ca acolo erai si andreea s-a dus in fata bus-ului ;)

    răspunde
  25. Pingback: Meidei, meidei, a bercenian in New York…3/3 – cabral.ro

  26. Pingback: Tiki-taka printre bloguri | Dorin Apăvăloae

  27. Daniel

    Damn, this is so funny already…:))

    răspunde
  28. Pingback: Meidei, meidei, a bercenian in New York – in completarea povestii | Andreea Patrascu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.