Nu stiu cat de legat va fi sfatul asta, nu stiu cat de naturala va fi curgerea ideilor dar… am fost rugat de cateva ori in ultimele zile sa spun cum cred eu ca un om ajunge sa fie fericit.
Pornind de la elucubratiile in care vorbeam acum ceva timp despre fericire, cred ca treaba ar putea fi oarecum simpla.
Visam la cai-verzi-pe-pereti! Vrem marea-cu-tot-cu-sarea, vrem totul si mai vrem si motul, vrem… tot timpul vrem ceva!
Uitam insa sa ne bucuram de trepte. Daca iesim in oras si bagam o pasta carbonara sub nas… ne gandim ca e carciuma aia unde e totul mai bun si mai scump. Si in loc sa ne bucuram de nenorocitele alea de paste ne facem bubite pe ficat gandindu-ne ca vrem altceva.
Ne luam o tabla second-hand din 2006 dar vedem la stop un Q8 si ne uitam la tabla noastra cu scarba. Si in loc sa ne bucuram ca ne plimbam bucile intr-o masina chiar misto, visam la piele nappa, xenoane inteligente si stopuri cu led.
Ne renovam cocioaba si dupa ce ne spargem creierii alegand vopsele si gresii si vinaroame… vedem in nu stiu ce revista mondena de hAhAt casa nu-stiu-carei vedete care tocmai si-a pus plasma de 127″ la buda (adica se caca wide acum) si ne vine gandul ala tembel ca ansamblul de pereti renovati ce poarta numele de casa noastra e, de fapt, o minciuna ofilita si ca, vezi-Doamne, ce nasoala e.
Si exemple sa tot fie… oricum, ideea e simpla: in loc sa ma bucur de puiul cu cascaval (si un sos al carei reteta nu vrea s-o divulge) facut de EA astazi ar trebui sa ma oftic la maxim pentru ca nu am fost la restaurantul ala argentinian unde e friptura de vita 240 lei? Nu, merci, m-am imbracat frumos, am aprins 3 luminari, am pus niste muzica si am luat cina la cea mai tare carciuma din lume! Acasa, cu EA!
In loc sa ma bucur de tabla mea (care n-are nici piele intoarsa pe tavan, nici lumini adaptative si nici ecran mare pe bord) ar trebui sa ma uit lung dupa X6-le negru pe care-l vad pe geam cum parcheaza in opulenta lui intre un S80 si un CLS? Nu mamica, astept sa se termine Si restul e tacere pe HBO, iau masina si intr-o eleganta de nedescris ma duc cu EA sa jucam un whist cu niste prieteni. Si o sa ma bucur de nebun si de drumul cu tabla mea (fara dotarile alea innebunitoare) si de jocul ala impreuna cu ofticosii mei de prieteni.
Pana la urma ce inseamna viata? Un ansamblu de clipe traite, intotdeauna intr-un “acum” perpetuu, intotdeauna intr-un “aici” palpabil. Si decat sa am un “acum” trist si un “aici” uratel” prefer sa ma bucur ca un tampit de fiecare clipa, sa scot cat mai mult din nimic, sa rad ca proasta de fiecare banc bun si de fiecare sut in fund.
Ma intreaba lumea “Auzi fratemeleu, tu esti chiar asa vesel tot timpul sau esti un actor asa bun?”. O sa va povestesc, in caz ca intereseaza pe cineva, cat si cum am muncit, la fel de vesel si de binedispus, ba pe santier, ba la vulcanizare. Si probabil au fost multe clipe in care numai zambete nu ar fi fost normal sa am pe moaca dar… gaseam, in prostia mea, de fiece data un motiv sa rad si sa ma bucur pentru ceva.
Si pana la urma… de ce mama ei de viata trebuie sa ne gasim noi de fiecare data un motiv sa ne intristam?!
Ca si concluzie: decat sarac si trist, mai bine bogat si vesel! Dar oricum ar fi, sa fii viu conteaza cel mai mult! Si-apoi om vedea noi!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.