Iubirea. Partea I

Cataline, ti-am dat raspunsul azi pe es-me-se si ti-am zis ca nu vin. Si stiu ca nu citesti blogul deci n-ai cum sa te superi ca va povestesc pataniile.

Dacă ai nimerit din întâmplare pe pagina asta, uite aici toată seria:

Iubirea I – Viena

Iubirea II – Șaorma

Iubirea III – The distress signal

Iubirea IV – Fă, te omor!

Iubirea – Epilog

Iubirea – Concluzii.

S-au cunoscut in Bamboo… ea superba posesoare de superbe silicoane, el modest posesor de 335 (o masina chiar misto dealtfel). Ea de-a casei, el invitat la onomastica unui alt prieten. Cand a vazut-o si-a pierdut toate simturile, a intrat in vorba cu o prietena, prietena l-a vazut simpatic si i-a pus fata in fata. Ca sa scurtam povestea… s-au imprietenit. Dupa o saptamana ea s-a lasat convinsa sa-l insoteasca intr-un business-trip la Brasov si s-au si “tutuit”. Noi toti am pariat ca dupa ce se da in roller-coaster isi revine in simtiri si ii trece dar… n-a fost asa.

Pana la urma relatia s-a intarit, au devenit de nedespartit si dupa 3 saptamani, in decembrie 2008 au hotarat sa-si petreaca sarbatorile la Viena. Ea venea cu trupul si sufletul ei, el venea cu transportul, cazarea, masa si dansul.

Si au plecat cu 335-ul lui spre o vacanta de vis…

Prima zi la Viena, prima oprire direct la shopping! Kerttner Strasse, (sau cum se numeste c-am uitat amanuntul asta) primul magazin vizitat… Swarovski! Ea vede un colier superb care ar fi saltat incredibil pe decolteul ei siliconat si-i transmite scurt “Il vreau!“. El se uita la pret, vede 800 de euro, inghite in sec si spune “Iubita mea, avem la noi vreo 4.000 de euro, daca din prima zi spargem 1.000 ne intoarcem acasa peste 3 zile… pe jos.

Ea clipeste usor agitat, se incrunta putin dar trece peste acest episod… Dupa 8 min si 42 de secunde intra in alt magazin. Ea vede un guler de blana superb care s-ar fi incolacit cu drag in jurul gatului ei ce exista deasupra superbelor silicoane si-i spune scurt “Il vreau!“. El se uita la pret, vede ca bucata de animal mort costa 1.100 de euro (mama lor de chinchile!) si spune “Iubita mea, hai sa nu ne grabim ca astia inca n-au bagat reduceri…“.

Ea zambeste stramb, inghite in sec si iese din magazin. El o prinde din urma, o ia de antebrat, o intoarce brusc si o saruta… Ea il lasa s-o mozoleasca si dupa ce se desprinde din focul imbratisarii ii arata magazinul 3. Intra amandoi acolo, pasa-mi-te dragostea se reinnodase…

Ea vede un ceas mic, nimic deosebit, ceva cu niste pietroaie pretioase rau trebuia sa fie, un chilipir de vreo 700 de euro. Intinde o mana cu un deget ferm intins la randul lui si zice “Mi-ar sta bine pe mana, nu?“. El se uita la ea, se uita la ceas, se uita la ea, se uita la pret, se uita la ea si zice “Fa, crezi ca la mine in curte am un pom care face hartii de 500 de euro?! Am venit sa ne distram nu sa toci tu bani!“.

Ea nu zice nimic, se mai uita putin prin magazin, vede ceasurile de barbat si spune “Nu vrei tu sa-l probezi pe asta de aici?“. El, mirat ca partea cu “Fa!” a mers, se uita la ceas, il apreciaza ca dragut (pretul la fel, 138 de euro) si-l cere vanzatoarei la proba.

Ea spune “Ma duc pana la masina.” si pleaca. El zambeste mandru foc de piciorul ce-l pusese in prag cu ceva secunde inainte. Probeaza ceasul, isi spuse ca trebuie sa-l cumpere, baga mana in buzunar si isi aduse aminte ca a pus portofelul, impreuna cu mobilul si toate actele la ea in poseta… Se pune pe asteptat… si asteapta… si asteapta… si mai asteapta putin pana cand s-a gandit ca s-a intamplat ceva…

Si iese din magazin intr-o fuga, ajunge la parcarea unde lasase masina, ea nu era de gasit… dar nici masina nu mai era acolo… Si da-i si invarte-te, si cotrobaie, si lungeste gatul… nimic!

Si da sa i se aprinda beculetul… dar se stinge. Primul gand a fost “A plecat la hotel!” dar apoi si-a adus aminte ca inca nu se cazasera, de-abia ajunsesera in Viena!

Ce-i de facut?! Aude in spatele lui un dialog in limba romana, vede 3 tineri impovarati de pungi de cadouri si se duce la ei… “Salut fratii mei, am si eu o problema, mi-a disparut iubita si nu am telefon, pot sa dau un telefon de la voi? Va rog eu frumos, ma recompensez eu cumva…“.

Baietii zic “Ok.“, ii pun in mana un telefon, el suna la ea, ea raspunde, el zice “Unde esti femeie?!“, si ea spune sec:

– Am plecat ba badaranule! Tu crezi ca am venit la Viena sa ma duci prin berarii si sa mananc carnati?! Esti un sarac obosit! Am plecat la mama in Romania!”… si-i inchide telefonul!

Faaaaa! Am actele si banii la tine, si cum ma-ta pleci tu cu masina mea?! Vezi ca…

[bip-bip] – adica ea i-a inchis lui telefonul in nas

El mai suna o data… telefonul inchis! Le da oamenilor telefonul inapoi si… de-aici incepe aventura! Sa recapitulam: avea la el o pereche de pantaloni, un tricou, o geaca subtire (teoretic era cu masina), o pereche de pantofi, un ceas la mana si… atat!

Vreti continuarea? Vine candva zilele astea, acum mi-e somn si ma bag la naneala… oricum, povestea e suculenta si deznodamantul… de vis! Chip in taci…

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • […] Iubirea I – Viena […]

    răspunde-i
  • Cris
    • 10.09.2017

    335 e autobuzul, nu? xD xD

    răspunde-i
  • Razvan
    • 30.08.2015

    Astora le-a placut asa mult povestea incat au copiat-o integral si si-au asumat-o.

    http://buzzbox.today/o-poveste-reala-extrem-de-amuzanta/

    răspunde-i
  • […] om plictisit ca nu-mi ies cuvintele asa cum se plimba prin capsor incerc sa infirip o discutie cu domnisoara, ea indrazneata si cu dovada de dezimvoltura maxima propune. Vorbim despre […]

    răspunde-i
  • andrei
    • 14.04.2009

    inclin sa cred ca povestea e super adevarata…mai ales ca l-am vazut pe cabral in SCS din Viena pe 3 sau pe 4 ianuarie parca in jurul pranzului!
    am vrut sa-l salutam…dar omul a trecut repede pe langa noi…am zis tare grabit e omu’, sau e prea vedeta ca sa se opreasca 2 minute sa faca o poza cu sotia mea
    apoi am continuat cumparaturile
    abia acum…dupa ce am citit povestea (care mi se pare de-a dreptul bestiala) inteleg de ce si unde se grabea omul
    cabrale…daca mai ai povesti din astea…baga frate sa mai descretim si noi fruntile

    răspunde-i
  • myky
    • 02.03.2009

    ce tare e povestea chiar multe kzuri asemanatoare cunosc a devenit un obicei k idiotii fitosi si curvele sa fak un “cuplu”
    🙂

    răspunde-i
  • cabral
    • 26.02.2009

    =)) Pai ce sa-ti fac mai Vali daca citesti asa incet…?!

    răspunde-i
  • Vali
    • 26.02.2009

    Cateva minute din viata pierdute ca sa citesc o poveste de 2 bani

    răspunde-i
  • gabitza
    • 18.02.2009

    strada aia cu magazine multe se numeste ‘Maria Hilferstrasse’ 😉 I’ve been there 😀 :))

    răspunde-i
  • Diana Mona
    • 18.02.2009

    Cabral, frate,
    tot ai scris asa bine despre toata nebunia asta… Acu’ fa un pustiu de bine si oblojeste traducerea de pe Google. Am vrut sa-mi trimit un prieten american sa rada si el cu lacrimi, dar pagina e tradusa automat si nu se intelege nimic. As traduce eu, dar cred ca tu ai face o treaba mult mai buna, ca doar ai fost acolo si ai talent cu carul. Si pune si tu niste reclame, daca tot intra anglofonii in scena…

    răspunde-i
  • Loading...