Insula.

[da play si citeste]

Am fost la Zvon, am venit azi si la pranz caci merge bine wireless-ul. Dar acum am venit sa vad partea a doua a meciului, bravo Clujule!

Revenind… atmosfera de meci, berile se imbranceau pe masa ca si noi pe vremea liceului prin tramvaie si autobuze (acum nu mai e asa, ca le-au dublat numarul…pfff!), toata suflarea racnea din toti rarunchii la fiecare faza desfasurata aproape de poarta italienilor, pariurile se aruncau din masa in masa pe genul urlet hotarat, ce sa mai… barbatii si manifestarile lor in intreaga splendoare!

La un moment dat intorc capul si-i vad… tineri, in jur de 20-22 de ani, ea blonda cu un par cret-cret, el saten si cu un ciuf cam mare in cap… erau din alta lume. Ochi in ochi, mainile li se impreunau la fiecare 10 secunde, isi atingeau genunchii pe sub masa, el ii lua din cand in cand cate o suvita ce-i cadea ei pe frunte, ea ii lua fata in maini si il ciupea de obraji, isi vorbeau destul de rar, comunicarea se desfasura undeva departe de tot haosul de aici… clar, indragostiti pana peste urechi.

Ce mi-a atras insa atentia nu a fost faptul ca nu-i interesa meciul, pana la urma nu e vreo obligatie sa te uiti la o basica alergata de 22 de indivizi. Dar una e sa nu te interseze meciul si alta e sa nu stii ca exista… pur si simplu nu au clintit un muschi, nu au intors privirea, nu au clipit altfel la nici o faza a jocului. Pur si simplu pentru ei nu exista altceva decat insula lor din Pacific…

S-a dat golul doi, nu s-au acordat doua faulturi pentru noi, au fost cateva faze la care auditoriul pur si simplu lua foc… nu trebuie sa va spun eu cum se manifesta barbatii printre barbati, zburau organele genitale pe acolo ca si popa ala din Dark Knight prin Gotham… astia mici pur si simplu nu erau aici!

Din cand in cand el se ridica usor si o saruta pe gura, pe frunte, pe ochi, ea il mangaia incet pe fata si-i zambea, noi ne rascraceam si urlam cu ochii in televizoare de parca ni se urcasera mamele pe ringul de wrestiling si isi administrau scatoalce, cei doi… nimic!

Singuri, pe insula lor, absenti din tot tumultul asta al vietii…

Si n-am cum sa nu recunosc… i-am invidiat.

Si n-am cum sa nu ma gandesc la asta acum, am tras masina pe dreapta si stau in ploaie scriind randurile astea… oare nu ne dorim toti insula noastra? Ce facem ca s-o avem?

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • claudia
    • 19.09.2008

    eu de multe ori evadez prin scris…si zici ca sunt nebuna la propriu pentru ca atunci cand scrie(de mana, ca p blog nu prea ma catadicsesc), nu reactionez la nimic…pot sa se omoare in fata mea si eu nu dau nici un semn…deci…fiecare cu pititcul lui de pe creier…

    răspunde-i
  • la ce sa dau play ca nu vad

    răspunde-i
  • cabral
    • 18.09.2008

    Promit sa raspund cand apar cateva secunde libere…

    răspunde-i
  • mazemania
    • 18.09.2008

    eu mi-am gasit insula in propriul blog, singurul care imi permite ce imi doream de mult: sa ma exprim liber, fara cenzura, fara compromisuri. Si de atunci viata mi se schimba mereu ….uni zic in rau (material)..eu le zic in bine (spiritual).

    răspunde-i
  • miki
    • 18.09.2008

    daca si tu il vrei pe dragos stoica la mondenii semneaza petitia
    http://www.petitieonline.ro/petitie/il_vrem_pe_dragos_stoica_la_mondenii_-p44981053.html

    răspunde-i
  • iris
    • 18.09.2008

    cu totii am avut insula noastra candva…dar trebuie sa apara ”salvarea” si ne pierdem iar in banalitati si magia dispare…desigur ca ii invidiez…cand m-am casatorit eram cu totul alti oameni…nu am crezut ca o sa dispara vreodata farmecul…but it did…ce facem noi sa ne pastram insula?…well…devenim din ce in ce mai rai…uitam de noi..ne pierdem in cotidian…presupun ca mergem inainte pana unul din noi o sa renunte dintr-un oarecare motiv!

    răspunde-i
  • Somebody
    • 18.09.2008

    IbZ> Poate ca ca ai tinut prea mult sa tii insula asta insorita..
    Parerea mea e ca va uitati prea in amanunt la unele lucruri care sunt atat de simple si merg de la sine, fara nici un pic de interventie.

    Si ca tot merge cu tema, un fel de noapte buna:

    răspunde-i
  • IbZ
    • 18.09.2008

    extrem de frumos negrutzule…ma: am vazut eu ca scrii bine, insa nu ma gandeam ca esti atat de atent la astfel de detalii si atat de romantic, pana la urma…oricum, vad ca nu sunt singura care a vizualizat imaginar pelicula ta. asa ca nu ma mai opresc la capitolul asta. intrebarea ta era ce facem noi ca sa avem insula noastra…right?… 😉 – right! pai uite: eu am parasit o insula care pentru 5 ani din viata mea a fost PARADISUL – atat era de frumoasa…insa, in timp am inceput sa imi dau seama ca desi eu iubeam insula aceea mai mult decat orice pe lume, desi o ingrijeam enorm – ca cei din jur sa o vada cat este de mandra si frumoasa – orice faceam eu…mi-am dat seama treptat ca insula a inceput sa se acopere de nori – niste nori negri si urati prevestind a furtuna…si a inceput sa ploua…prima data cu picaturi mici si calde…am iesit in ploaie zambind sfidator: ei, si-acum ce-o sa faci? o sa trosnesti cu tunete si fulgere, o sa ma faci sa parasesc insula MEA?…si…a inceput sa tune, sa fulgere, sa se faca noapte – eram disperata – am inceput sa plang, sa implor furtuna sa inceteze…imi distrugea insula…insa lacrimile mele erau in zadar…ploaia nu se oprea, zilele treceau fara ca norii sa se risipeasca…eram pierduta…si desi o iubeam enorm, desi O IUBESC ENORM, a trebuit sa parasesc insula monotona care un loc perfect fusese candva…
    morala: chiar si cand faci imposibilul pentru a-ti salva insula…nu tine numai de tine…e importanta si vremea care o strabate…si acum te invit pe tine sa imi spui daca ma insel sau nu…numai bine!

    răspunde-i
  • sorecarul
    • 17.09.2008

    poate erau high? zic si eu…

    răspunde-i
  • balonas
    • 17.09.2008

    mai rau e sa ai insulita ta de ceva timp si sa n-o simti.

    răspunde-i
  • Loading...