Sari la conținut

E 5 dimineata. De fapt… e 5 si-un minut. Tocmai ce-am intrat in casa, mort de oboseala dar bine-dispus nevoie-mare!

Te gandesti ca sunt insurat si faptul ca vin acasa bine-dispus la 5 dimineata nu ma face sa par prea responsabil

Sunt bine-dispus, nu afumat, si n-am venit la 5 de la o agapa ci de la niste prieteni. Si sa nu intelegi ca acum am venit acasa… nu. Am venit dupa emisiune, am bagat nevasta intr-o baie fierbinte, am indopat-o cu medicamente de raceala, am prestat un masaj cu crema anti-vanatai, i-am intins o crema cu ardei iute pe toti muschii (are, saracuta, niste contracturi musculare de te sperii) si am bagat-o la nani, maine e ziua cea mare, incepe Dansez Pentru Tine! Si-apoi am plecat…

Am plecat catre prietenii de care spuneam, un el si-o ea care sunt pe mare picior de razboi. Adica m-au sunat din mijlocul unui scandal, el spunandu-mi „Vino incoace c-o omor!„, ea spunand „Vino si ia-l de-aici ca-l strang de gat!„. M-am suit in masina si m-am dus…

Am nimerit in mijlocul unui scandal domestic de mai mare frumusetea, ea ameninta cu omorul, el cu decesul. I-am ascultat, incercand sa-i faca sa-si respecte macar randul la vorba. Si-apoi m-am pus pe ras…

Ei, de fapt, n-aveau nicio problema. Sunt impreuna de vreo 10 luni, au trecut de perioada de tatonari si pupaciuni si-acum sunt in perioada in care se asaza lucrurile in cuplu.

Adica atunci cand ea ar vrea mai mult de la el, in care simte ca ar vrea sa simta mai tare ca este iubita, atunci cand vorbele nu mai ajung iar femeia cere lucruri considerate tembele de catre barbat.

El… in crize! Vorbim despre un fost burlac convins, aflat acum pentru prima data in situatia de a iubi puternic, de a-si dori o familie. Burlacul si-a calcat pe inima si-a bagat otravita in casa. I-a eliberat un dulap ca sa aiba crestina unde sa-si puna hainele. A fost de acord sa umple debaraua cu provizii. A golit frigiderul de pantofi (literalmente!), l-a bagat in priza si l-a umplut cu mancare. I-a cedat ei intreg dulapiorul de la baie. Pe scurt, a facut cele mai mari sacrificii pe care le poate face un burlac convins, fiind socat ca acum crestina vrea si mai multe dovezi de iubire.

– Pai… nu vede cate lucruri am facut pentru ea?! I-am dat jumatate de dulap!

– Dulap ti-am cerut eu, sau sa-mi arati ca ma iubesti?!

– Femeie, sunt cuminte, vin acasa la timp, tot timpul iti spun ca te iubesc…

– Asa, asa, macar recunosti!

– Ce sa recunosc?!

– Ca doar spui ca ma iubesti! Da’ nu faci nimic sa-mi arati!

– Ti-am lasat azi-dimineata un biletel pe care scria maaaaare „Te iubesc”!…

– Pai io-s Posta Romana, sa ma bucur la corespondenta?! Arata-mi ca ma iubesti! Fa-ma sa ma simt pretuita si iubita, protejata si rasfatata!

– N-am mai iesit din casa de 10 luni, Baietii ma dau mort. De la munca vin direct acasa. N-am mai fost la sala, la un bowling, la o bila, la nimic! Stau cu tine tot timpul.

– A, deci dupa Baietii tai iti arde buza. Sa mergeti la Tribute si sa agatati gagici pe-acolo!

– Ce gagici?! Mergem sa…

– Sa taci! Gata, de maine sa te muti la Tribute, eu ma mut inapoi la mine acasa. Sau… mai rau, la mama!

– Esti recalcitranta! Vrei la muma-ta? La ea sa te duci, sa ma lasi in pace, ca mi-ai dat viata peste cap si tot nemultumita esti! Ce vrei sa mai fac in plus?!

– Stii ceva?! Cand…

Si asa au continuat timp de aproape 6 ore. Cu mine spectator. Da, spectator, ca de fiecare data cand incercam sa zic ceva incepeau amandoi sa vorbeasca, sa fie ei siguri ca am inteles situatia cum trebuie.

Dupa 6 ore am cedat.

– Muuuukles! M-ati epuizat! Bre, fata te iubeste de moare, dar nu stie cum sa-ti zica. Si pentru ca a ajuns sa te iubeasca asa mult ii este frica sa nu te piarda. Si nici nu stie cum sa-ti explice asta. Da-i timp sa te invete si o sa stie apoi… Fato, asta si-a dat viata peste cap ca sa-ti faca tie loc in ea. E clar ca te iubeste, cu toate ca tu nu vezi cate sacrificii si schimbari a facut pentru tine. Adu-ti aminte cum era cand l-ai cunoscut si uita-te la el cum e acum. E alt om! Te iubeste!

Si a trebuit sa le repet asta de 45 de ori, sa linistesc toate obiectiile, sa fiu – pe rand – avocatul unuia dintre ei in fata celuilalt, sa argumentez si sa dau exemple.

Problema venea de la faptul ca exista un prag (multi il au la 8 luni, altii la 10, altii…) cand se dizolva efervescenta inceputului si cei doi ajung in situatia de a nu se mai inteleg din simplul motiv ca vor sa evolueze, vor mai mult, vor mai aproape… dar nu stiu cum sa faca relatia sa functioneze mai bine.

Si-atunci ataca… ei bine, singura metoda de a trece cu bine prin perioada asta este sa comunici si sa spui fara jena ce-ti doresti. Dar fara a idealiza, fara a cere mai mult decat lucrurile sau faptele de care chiar ai nevoie.

Si in acel moment cuplul va incepe sa functioneze, fricile si neincrederile vor disparea, frustrarile date de chestiile la care unul dintre participanti (sau amandoi) este supus din cauza schimbarilor pe care trebuie sa le aduca in viata lui… vor disparea si ele.

67 comentarii despre "In cuplu. Certurile de la inceput."
  1. Tavi

    Foarte fain post! Cel puţin la faza cu „Pai io-s Posta Romana, sa ma bucur la corespondenta?!”, m-a pufnit râsul!

    Dar dincolo de asta, scenariul îmi este profund familiar. Şi deşi nu mă consider în măsură să dau sfaturi pe tema asta, aş face o mică şi discretă completare: da, spune-i celuilalt ce-ţi doreşti, dar fă-l (sau fă-o) să înţeleagă DE CE chestia aia e atât de importantă pentru tine.

    Toţi avem pretenţii, şi toţi suntem într-o măsură mai mare sau mai mică egoişti şi, după părerea mea, cea mai mare şmecherie pentru a face un cuplu să meargă, deşi n-ar părea, este să te pui în pielea celuilalt. În loc să te gândeşti „Dacă mă iubeşte, va face chestia asta pentru mine”, mai bine spune-ţi „Eu cum m-aş simţi să mi se ceară aşa ceva, dacă aş fi în situaţia în care este el/ea acum?” Şi în loc să te revolţi când el/ea îţi pretinde ceva ce ţie ţi se pare absurd, aminteşte-ţi că bărbaţii şi femeile au aşteptări foaaarte diferite de la o relaţie. În multe cazuri, ceea ce pe un bărbat îl face fericit (şi n-am Să EXemplific…), pe o femeie ar putea-o lăsa rece, mai ales în momentul nepotrivit. Iar chestiile care pentru o femeie sunt vitale ar putea părea puerile sau irelevante unui bărbat. Aşadar, doar pentru că pretenţiile celuilalt nu apar pe lista ta de priorităţi, nu înseamnă că sunt iraţionale, nejustificate, exagerate sau lipsite de importanţă. Alea sunt chestiile care contează pentru omul ăla de lângă tine, deci dacă vrei să se simtă fericit(ă), fă-le!

    E greu să gândeşti aşa, mai ales dacă n-ai mai făcut-o până acum, dar cred că e singura cale…

  2. CristiM

    Doar „:))”. Greu greu.

  3. Gabitza

    Nu pot sa cred cum dintr-o astfel de situatie ai scris un post atat de fain,e chiar haios,maine sa vezi ce o sa mai rada si cei doi…bafta multa le doresc!

  4. NICOLETA

    Te-ai gandit sa te faci avocat ?? Cred ca si asta ti s-ar potrivi! Profund postul ,pentru cine vrea sa-l inteleaga(si ar trebui sa vrea mai multi)-BRAVO pentru cum gandesti,pentru cum scrii,pentru cel care esti,…sa mai continui? Nu, ca te-ai insurat deja,nu mai are rostsa-ti fac reclama.

  5. gabriela

    Ma uimesti pe zi ce trece, ma faci in fiecare zi mai curioasa, sa intru pe blog, sa descopar fiecare lectie de viata, fiecare intamplare din viata ta sau a altora, esti un superom, ai enervant de multe calitati, dar e bine ca iti impartasesti experientele tale si ale altora, sa invatam si noi, cititorii. Referitor la relatii, am depasit pragul ala de mult, acum dupa vreo 6 ani, intervin altele, si altele, si tot asa, dar fac parte din viata omului, si trebuie sa trecem prin toate etapele…O zi minunata!

  6. gizmata

    EL: Ţii mai mult la mobila decât la dragostea noastră ?
    EA: Mai întâi şi-ntâi ţin la dragostea noastră. Şi abia în al doilea rând ţin la mobila…
    EL: Atunci, alege: ori eu, ori el. Vorbeam de pat.
    http://daya.ro/

    prea tare :))

  7. vasilescumihaela

    Hmmm… disponibilitatea prea mare ca si lipsa disponibilitatii ne vorbeste despre limite. Consilierea de cuplu nu e un lucru asa usor precum vrea sa para si are si ea regulile ei:
    1. nu faci consiliere prietenilor
    2. nu in toiul noptii
    3. nu la domiciliul lor decat in extrem de putine cazuri cu adevarat speciale care tin de imposibilitatea fizica de deplasare a persoanei
    4. nici la cerere, neprogramat, decat in situatii absolut exceptionale
    5. nu mai mult decat o ora
    6. nu esti tu cel care tragi concluzii pentru ei
    7. nu esti persoana decidenta… e vorba de relatia lor si problema lor… Tu doar pui intrebari care sa ii ghideze catre intelegere si solutionare.. Ei sunt cei care decid si sunt responsabili de hotararea lor…
    In fine, intrebarile mele pentru tine: ce a insemnat pentru tine personal faptul ca acesti prieteni te-au chemat la ei? cum te-ai simtit? de ce ai simtit nevoia sa ne impartasesti aceasta experienta a ta?

    • Cabral Ibacka

      Doi medici psihiatri coboara scarile. Unul se impiedica, cade si isi rupe piciorul. Celalalt se repede la el si zice:
      – Vrei sa discutam despre asta?

    • NICOLETA

      Absolut superb raspunsul !

    • vasilescumihaela

      Eu sunt psiholog cu formare pe consiliere (6 ani) si, in cazul asta, nu avem ce discuta.

    • vasilescumihaela

      @Nicoleta: ce faci tu se numeste discreditare si lipsa de respect. Un om cu adevarat puternic, care se sprijina solid pe ceva, nu are nevoie de avocati din oficiu. Sau poate ai tu nevoie de un avocat/sustinator si te-ai gandit sa-i faci galerie sa te aiba in vedere? :)

    • 13

      Aiii,ai,ai,parca prind contur vorbele despre psihologi.Eu te-as vrea prieten,daca as avea astfel de probleme.Daca ai fost de la inceput langa noi e si normal sa te chem,zic eu.Desi nu-i cunosc pe protagonisti,le pot spune ca au un prieten cu cap.
      Am si eu o intrebare pentru cuplurile,care trec prin astfel de momente:
      daca se ajunge la asa o situatie si e nevoie de o terta persoana,ce chemati intai,un prieten sau psihologul?
      Probabil dpdv al psihologului,locul meu e la cabinet,nu sa comentez p-aici.

    • vasilescumihaela

      @13: A fi aproape de un cuplu, nu inseamna ca faci parte din acel cuplu… deci nu esti persoana decidenta. Prietenul adevarat te-ar indruma spre un specialist daca il chemi sau, daca e specialist, te-ar intreba daca tu consideri ca ai nevoie de consiliere pentru rezolvarea problemelor si, in cazul unui raspuns afirmativ, te-ar chema la cabinet daca tu ai ales ca el sa te consilieze si este disponibil. In consiliere nu exista prietenie decat in forma de parteneriat, in vederea rezolvarii problemelor clientului. Asta nu impune o relatie lipsita de implicare afectiva dar deplaseaza atentia catre client, catre problemele lui si solutionarea lor, dovedind respect fata de acesta, intelegere, impartialitate si obiectivitate in baza unei formari pe care tu o ai si prin care il poti ajuta pe cel care ti se adreseaza cerandu-ti un ajutor calificat. Locul este spatiul in care te regasesti pe tine si nu psihologul este cel care iti decide locul.

    • Gabi

      politically correct :)

    • Cabral Ibacka

      Mihaela, inteleg de ce te enervezi dar, crede-ma, n-ai de ce.
      Tu ai insirat mai sus niste reguli (despre care sunt convins ca sunt perfect valabile) pe care le folosesti tu, ca specialist.
      Mie imi este necesar un alt set, cel de prieten. Si cat timp, cand am plecat, i-am lasat imbratisati si pupandu-se de mama focului… la nivelul meu de prieten (nu psiholog, nu consilier) ma declar multumit.
      Ca se poate mai bine? De acord cu tine.

      Insa tu spui, printre altele, „niciodata noaptea, niciodata mai mult de-o ora, niciodata…”. Daca as fi respectat regulile astea ar fi insemnat sa-i las sa se omoare.

    • vasilescumihaela

      In medicina e o vorba, decat sa faci rau, mai bine nu te bagi. Settingul este de baza in orice proces de consiliere/psihoterapie.Fara el nu faci nimic si mai rau strici decat ajuti. Daca se omorau intre ei, era problema lor, relatia lor… nu vad cum i-ai fi putut opri tu. Dar te-au chemat pe tine tocmai fiindca nu doreau sa se omoare, ci doreau doar un spectator. Iar tu le-ai picat in plasa. Daca chiar iti sunt prieteni, tu iti dai seama ca asta e lipsa totala de respect fata de tine sa te cheme in miez de noapte la ei in casa sa le rezolvi problemele si sa te mai si puna in postura de a asista la spaltul rufelor lor murdare in nasul tau. Ce te-a facut sa te pui in postura asta? De ce ai renuntat la tine? Pentru cine/ce? Merita?
      Si ca sa ma intelegi mai bine ce vreau sa iti spun, aminteste-ti de replica aia celebra: „Ionel, moare mama!” :)

    • vasilescumihaela

      Eu zic ca doar s-au folosit de tine. Dar e decizia ta, interesele tale, problemele tale nerezolvate cu tine… ideea ta despre prietenie. Eu iti spun ca nu i-ai ajutat, ci doar le-ai intarit un comportament morbid. Daca ai fi vrut cu adevarat sa ii ajuti, ii indrumai catre o persoana calificata sa ii ajute sa isi rezolve problemele contra cost. Asa… probabil ca te-ai angajat pentru mult timp de aici incolo sa asisti la spectacolele date de ei. Apreciez dorinta ta de a-i ajuta pe altii, dar incepe in primul rand prin a te vedea si stapani pe tine. Cat despre furia mea… nu imi place sa imi fie tratat cu superficialitate un lucrul in care cred si la care tin foarte mult. O zi buna si tie! :)

    • Cabral Ibacka

      Mihaela, tu ai o scoala si ani de experienta, nu te contrazic nici in ruptul capului.
      Eu n-am experienta ta ca specialist, dar am experienta de prieten, de vreo – sa zicem – 20 de ani.
      In cursul anilor astora mi-am oprit prietenii din a se calca cu masina, le-am luat cutitele din mana si i-am despartit din smuls parul din cap.

      Cu ce nu ma impac si eu ajung sa iti refuz, din pacate, sfatul este asta: „Daca se omorau intre ei, era problema lor, relatia lor…”.

      Pai, aici nu ne mai intelegem. Ca ajutor psihologic de specialitate, consiliere samd nu se pot face pe morti. Si nici daca se ranesc nu se mai ajunge la consiliere.
      Si nici daca isi spun lucruri prea grele pentru a trece peste ele nu mai poate face ceva nici specialistul-specialistilor.

      Deci… eu nu-mi las prietenii sa se omoare intre ei, cu toate ca imi spune asta un specialist cu experienta (caruia ii respect decizia si expertiza).

      Mai mult de-atat… tu ai tras o concluzie si ai dat si-un diagnostic doar citind ce am scris eu.

      Nu mai dezvolt aici, daca vrei putem vorbi oricand in privat.
      Toate bune!

    • Laura

      D-na Vasilescu, culmea e ca si eu sunt psiholog, si eu cu formare in consiliere si psihoterapie. Dar nu vad de unde si pana unde o situatie in care un om (cu abilitati de comunicare dara fara vreo formare suplimentara in domeniul nostru de activitate) isi ajuta doi prieteni la ceas de seara sa doarma linistiti in acelasi pat se poate confunda cu o situatie de consiliere. Chiar asa, dupa 6 ani de formare, nu sunteti capabila sa faceti diferenta intre un act profesionist si unul uman profund si atat?

    • vasilescumihaela

      Ma tem ca nu. Din simpla prietenie, vecinul avocat imi poate face o injectie in posterior fara calificare. Poate ma simt mai bine de moment dar peste ceva timp pot sa fiu moarta si prietenia noastra nu ma scuza nici pe mine ca l-am santajat pe el, nici pe el ca a cedat din umanitate desi ar fi putut sa ma duca la spital. Nu stiu ce formare aveti dar… ar trebui sa stiti asta. :)

  8. diacritica

    vasilescumihaela, psiholog de zâua a şaptea. lol.

    • vasilescumihaela

      Eu macar am un nume. Al tau care e? Si de ce il tii ascuns? Te rusinezi cu el? Cat despre psihologia mea, iti doresc din tot sufletul sa ajungi si tu intr-o zi asemeni mie… dar ma tem ca nu ai stofa.

    • Minerva

      Mihaela, te-ai enervat cam repede pentru un psiholog, ar trebui sa sti deja sa ignori persoanele de genul „diacritica”. Iar in ceea ce priveste interventia ta de mai sus, e cel putin aiurea. Nu contesta nimeni ca ai dreptate, dar ce treaba are una cu alta? Cabral a postat una din povestile lui nebune, din care mai au cateodata si altii ceva de invatat. Asta nu inseamna ca trebuie sa respecti toate regulile consilierii, pentru a-ti ajuta niste prieteni.
      Cum ar fi daca toti oamenii din lume ar refuza sa mai vorbeasca/sa asculte/sa dea sfaturi prietenilor: noaptea, acasa la ei, mai mult de o ora si aa da, evident, fara programare???

    • Alexa

      Nu te supara Mihaela , dar mie mi se pare ca a fi prieten asta inseamna sa fii disponibil la orice ora din zi si din noapte ..asta daca esti un prieten adevarat..poate pt Cabral a fi prieten exact asta inseamna sa ajute, nu sa isi lase prietenii sa se ”omoare”!Si cat despre a merge la ajutor specializat e ok ce spui tu , dar daca el a putut si a vrut sa ii ajute de ce nu ? Si hai sa fim seriosi , nu mai mult de o ora ? Poti cu adevarat rezolva ceva intr-o ora?

    • vasilescumihaela

      @Minerva/Alexa: Ce a facut Cabral nu a fost un ajutor autentic chiar daca pornirea a fost poate cat se poate de nobila, nu a procedat corect si nu aveam de ce sa il laud cu atat mai mult cu cat fiind o persoana publica putea face din interventia lui un model demn de urmat. Cabral trebuie sa inteleaga ca a fi prieten nu inseamna a fi omniprezent in viata altora, ca el insusi nu e Dumnezeu, ca lucrurile se intampla si nu avem nicio putere sa le oprim noi, ca trebuie sa avem incredere si sa acceptam ce este dat. Luand cazul in speta, daca cei doi ar fi vrut sa se omoare, s-ar fi omorat inainte de a-l suna pe Cabral si daca ar fi vrut sa isi spuna cuvinte definitive si le-ar fi spus cu sau fara el si nu i-ar fi putut opri. Cat despre Diacritica… este un om necunoscut care a venit cu o remarca agresiva la adresa mea pe care am considerat ca era cazul sa o contracarez si nu cred ca aveam de ce si pentru cine sa intorc si obrazul celalalt si nici sa dau socoteala nimanui pentru asta.

    • vasilescumihaela

      Oamenii trebuie sa invete sa isi asume responsabilitatea pentru consecintele faptelor lor. Nu pot da la nesfarsit vina pe altii. A ajuta pe cineva nu inseamna nici a decide in locul altora, nici a-ti asuma responsabilitatea faptelor lor. Nu putem controla oamenii si fiecare se face responsabil de alegerile si modul in care isi conduce/gestioneaza propria viata, pentru modul in care traieste si se traieste pe sine. Sedinta de psihoterapie de o ora/saptamana e importanta fiindca lasa clientul sa se rumege pe sine pana la urmatoarea intalnire. E una din conditiile esentiale care ajuta clientul sa se intalneasca cu sine, sa se cunoasca/accepte pe sine. Cat despre pierderea unor prieteni…. se intampla in viata sa tot pierdem… important este sa nu ne pierdem pe noi insine fiindca pana la capat… doar asta ne ramane -singura relatie. :)

    • Alexa

      Pai draguta acum zici client mai sus ai zis ca in medicina decat sa faci rau…aici lucurile se bat cap in cap pentru ca draga in medicina nu ai client ai pacient si deviza ta cu decat sa faci rau mai bine nu te bagi nu e prea buna ca nu poti lasa pacientul sa moara langa tine!Aici era vorba despre faptul ca avem prieteni , multi , putini si daca ne cer ajutorul si putem sa ii ajuta trebuie sa o facem , pentru ca daca am sta de fiecare data mai daca ii fac mai mult rau atunci nu i-am mai ajuta deloc…de multe ori si in medicina trebuie sa actionezi repede si nu ai timp sa te gandesti de foarte multe ori ca altfel gandindu-te mult daca ii faci mai mult rau risti sa pierzi omul de langa tine…bine pentru asta se fac 6 ani de facultate si inca 5 cel putin de rezidentiat , si pentru asta se da un examen ca sa intram in acest rezidentiat!Si no offence pentru a fi psiholog nu cred ca faci medicina!

    • vasilescumihaela

      @Alexa: Ai uitat doua virgule inainte si dupa „draguta”. Respect orice facultate ca institutie, respect si oamenii care raman cu ceva din facultate… tot atat de mult cat il respect si pe omul simplu de bun simt care stie sa faca un cos, dar il face bine. Ceea ce nu respect, este omul care crede ca le stie si le poate face pe toate si nu face decat sa incurce lucrurile sau sa le agraveze. A face facultatea de medicina sau psihologie, nu inseamna ca esti psihoterapeut chiar daca ai rezidentiat, chiar daca ai master si specializare pe clinica. In plus, nu esti psihoterapeut nici daca ai un carton, ci doar daca ai puterea de a tine si a rezolva cazul respectiv. In consiliere nu lucrezi intotdeauna cu pacienti fiindca demersurile pot fi si de alta natura decat curative. De aceea ii numim clienti.Cat despre prieteni… nu am vazut pana acum prietenie adevarata fara respect, fara limite, fara libertate personala, fara posibilitatea de a alege ce e mai bun pentru tine.

  9. fatadinport

    Exaaaaaaaaaaact!!! Cate zile nu mi-am ros si io unghiile cu aceleasi intrebari!!!! Nenumarate! Am citit articole, am intrebat prietene, am bocit iar, am ros unghii, l-am mai batut si pe el la cap si apoi am ajuns la Barbatii vin de pe Marte si muierile de pe Venus. Cartea aia m-a linistit cam 75%. Asa am invatat sa ma duc la el si sa-i zic CHESTII! Oh, ce bine e sa citesti oameni destepti la prima ora!

  10. thaopets

    ft bun articolul si ft amuzant mai ales ca eu si sotia suntem in aceeasi situatie.ne certam si ne iubim in fiecare zi.asa se intampla cand 2 persoane sunt total opuse.vor trebui sa invete sa faca compromisuri pt viitorul relatiei

  11. maniak

    Da-mi te rog pe mail nr . tau de telefon, te sun cand am certuri cu nevasta . Stau in Berceni . Mersi .

  12. Gabi

    Cand eram mica, prin clasele 1-4, i-am intrebat pe ai mei cat timp trebuie sa inveti, cati ani? Cam cata scoala trebuie sa faca un om? Iar ai mei mi-au raspuns ca toata viata invata omul:) Din cand in cand imi suna in cap vorbele lor:)

  13. Raluca Lotreanu

    cred ca fiecare se regaseste in povestioara asta. multumim ca ne faci zilele bune, chiar si asa :)))

  14. clovniiveseli

    sa stii ca ai scoate banii frumosi ca , consilier de cupluri , sa ai rabdare 6 ore este ceva , sotia mea e psiholog si are zile cand dupa 2 sedinte nu mai poate . Talent la scris din belsug …asteptam si pe rafturi in librarii ceva . :))

    • Cabral Ibacka

      Ca si consilier trebuie sa inveti pana se schimba gresia la mall, sunt prea batran sa mai am timp sa ma apuc de asa ceva, cu toate ca simt ca mi-ar placea.
      Cat despre librarii… inca nu sunt pregatit. Poate mai incolo, cine stie? :)

  15. Daniel

    cabral = hitch :)

  16. Marian S

    Ca sa concluzionam: cei doi s-au certat pina au vazut negru in fatza ochilor. :)

  17. Doda

    certurile astea….

  18. Tesla

    Io am picat in admiratie :)) – esti un foarte fain prieten, si-unul tare – mie mi-ar fi picat ochii-n gura dupa numai o ora, sincer :D :))

  19. Raluca Hippie

    Supeeeeeeeeeeeer tarreeee!

    Un contrast binevenit la sfaturile din reviste gen cosmo, care ofera sfaturi de cuplu parca special facute pentru fiinte pe care mama natura nu le-a inzestrat cu darul vorbirii articulate.

  20. umbra

    ce om bun esti tu…….

  21. Cardreader
    Cardreader

    Ascult Me and Mrs. Jones si ma duc sa ma alint langa my man :) Pa!

  22. Ildiko

    sa vezi ce consilier vei fi dupa 28 ani de casnicie!!!!mai vorbim,pa!

  23. Marylou

    Mihaela, pot sa-ti recomand un psiholog? ;)

  24. Malina

    Nu esti sanatos, aral, dar e de bine!
    Pentru tema asta recomand piesa „Te iubesc?
    Te iubesc!” ceva de genul si una mai slaba,
    „Cui ii e frica de Virginia Wolf?”

  25. Malina

    aral=Cabral :)

  26. ioana

    :)nu am ce comenta.ai spus totul.si da nu e nimic neserios in asta,dar ai un fel special de a nara.am mai luat o portie de ras din cauza ta:)

  27. haolica

    eheh….ia zi, privind asa la ei cum se cearta, nu ti-au trezit niste amintiri frumoase? :)

    ce vremuri …

  28. madalina

    tare mi-as dori sa stiu daca si tu ai trecut printr-o asemenea etapa…mai ales c-ai langa tine o leoaica :)) pe tine cine te-a consiliat? dragut ping-pong-ul celor doi iubiti, m-a facut sa zambesc…toate bune!

  29. Anonim

    Bre, oamenii nu se mai suporta. Se mai intampla. De fapt se intampla mai mereu. Nici unul dintre ei nu-i fericit. Ea nu se simte iubita. El n-are pic de libertate. Ce viata-i asta?

    Un compromis de tot rahatul din care toata lumea pierde implicata pierde si toata lumea ar fi mai fericita daca ar accepta adevarul.

    Acu, dezlegarea ghicitorii:

    1. Ea nu-l mai iubeste si se simte vinovata din aceasta cauza. Ca sa-si rezolve conflictul intern (disonanta cognitica), da vina pe el cum ca el n-o mai iubeste si nu-i face te-miri-ce-i-trece-prin-cap-dumneaei. N-o sa recunoasca nici macar fata de ea insasi ca nu-l mai iubeste, de fapt nici nu-si pune problema, e prea ocupata sa gaseasca motive de ce e nefericita (si adevaratul motiv e ca sta langa un om pe care nu-l mai iubeste) si sa-i demonstreze lui ca el n-o mai iubeste.

    2. El e nefericit ca trece viata pe langa el intr-o rutina de 2 lei si nu poate sa iasa din acest cerc vicios. Isi doreste bar, bowling, poate si gagici… El macar recunoaste ca-si doreste aceste lucruri. Ce nu vede el, si e greu de vazut aceste lucruri cand esti implicat direct, e ca el isi da acordul de a fi nefericit, e de acord sa fie victima in acest joc de-a „cine nu-l mai iubeste pe celalalt”. The sanction of the victim in toata splendoarea ei. Nici el n-o mai iubeste, dar se pacaleste pe el insusi cum ca daca nu iese cu prietenii inseamna c-o iubeste (WTF??!! ce-are p*la cu prefectura?).

    3. Adicatelea amandoi sunt nefericiti si nu se mai iubesc, dar nici unul nu vrea sa recunoasca si vrea sa dea vina pe celalalt. Cel putin… CEL PUTIN au nevoie de O PAUZA!!!

    4. Cabral e nefericit ca nu poate sa doarma noaptea. Posibil ca si Cabral (btw nu-ti cetesc blogul si nu ma uit la TV dar am nimerit peste acest post, deci cum ar veni vorbesc out of my ass fara sa te cunosc ) sa fie intr-o situatie similara si frazele pe care le adreseaza cuplului sa si le adreseze de fapt lui insusi, adica sa se convinga singur ca asa trebuie sa stea lucrurile, sa mai fie si certuri d-astea, e-n regula adicatelea, noi ne iubim, doar am jurat la popa si-am semnat la primarie, sigur ne iubim, nu-i asa?

    Hai noroc si scuze ca dau buzna asa acilea, ca toti oamenii sunt si eu bine intentionat :)

    Numa’ bine
    Anonimu.

  30. Adriana

    Peste tot exista certuri, mai mici sau mai mari. Poti sa te certi si sa nu-ti jignesti partenerul/ partenera sau poti sa o/il jignesti. Am avut si noi certuri dar era inainte de nunta (nunta am facut-o la un an de cand ne-am cunoscut…deci, cred ca ma incadrez intr-unul din ‘praguri’)…si cred ca de vina era stresul de dinaintea nuntii, toate grijile ca sa fie totul bine, etc
    Niciodata nu ne-am jignit, ne place sa traim frumos si am stabilit de la inceput asta, fara jigniri. Plus ca am primit un sfat f bun de la nasii nostri: cand unul e f nervos celalalt sa cedeze, sa plece in alta camera/ sa faca o alta activitate, etc….sa inceapa alta data discutia, cand celalalt se va calma….Chestia asta da rezultate si am invatat multe din asta…plus ca una e sa ‘discuti’ la cearta cand amandoi pot regreta si alta e sa se discute cand ambii parteneri sunt calmi.
    As vrea sa mai spun ca eu consider ca tine si de lipsa de educatie si de mersul dupa ‘turma’ chestia cu jignitul partenerului, cu exprimarea unor vesnice nemultumiri, etc. Zic de turma pentru ca multi/ multe incep sa turuie avand in minte anumite persoane pentru care au toata lauda: „Ia uite ce-a dracu e aia, il tine-n frau, l-a facut sa se lase de fumat, de curve, de betie, samd”….Sunt atat de multi barbati care lasa de la ei…mult prea multi….

  31. misha

    F tare faza si de o realitate covarsitoare. Bine ca esti inzestrat cu darul de a transforma toate chestiile urate in situatii funny.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.