In casnicie realitatile sunt intotdeauna paralele!

Andreea si Cabral Ibacka-2Sotia mea se vaita ca are probleme.

Si ca orice sotie care se respecta, are probleme cu mine, cu sotul ei (as putea spune chiar minunatul ei sot, dar am de gand ca in articolul asta sa fiu cat de modest se poate).

Ce ziceam? Ah, da, ziceam ca sotia mea are probleme cu mine [vezi P.S. 2]. Ce fel de probleme?

In primul rand ea se vaita ca nu este anuntata niciodata cand fac un program cu restul gastii si ca se trezeste ca dupa ce si-a introdus corpul diafan in cada plina cu apa calda si spuma parfumata suna veseli la poarta cei 20 de prieteni galagiosi care au venit la gratar. Invitati de mine.

La fel se vaita cand o intreaba altcineva din gasca cu ce se imbraca la discoteca, afland nu de la mine ci de la altcineva de faptul ca noi iesim in oras in seara respectiva.

Realitatea: eu sunt un om atat de deschis si de transparent cu sotia mea incat sunt convins ca ea, datorita transparentei mele, imi poate citi gandurile. E vina mea ca nu se concentreaza si ea putin ca sa le citeasca integral?!

De ce mai patimeste sotia mea? Ca cica nu-i raspund cum trebuie la intrebarea Ce faci? Ca cica sunt evaziv si-i raspund monosilabic, ca cica fac economie de aer in loc sa-i raportez asa cum ar face un sot model.

Ea spune ca i-as raspunde la intrebarea asta cu Fac ceva, cu cineva, intr-un loc.

Realitatea? Poate ca sunt momente cand nu explic cu lux de amanunte ce chiloti poarta ospatarul care ne serveste la restaurantul unde e intalnirea respectiva (nu ca as sti), dar eu cred cu tarie ca de cele mai multe ori ii explic cum trebuie.

De ce se mai vaita? Ca cica as fi perfectionist si pisalog ca o soacra acra. Ca nu poate omul conduce masina/spala vase sau rufe/hrani cainele/asorta hainele sau orice altceva – inclusiv respira – fara sa ma bag eu si sa-i dau un sfat.

Realitatea? In loc sa multumeasca pentru faptul ca-mi rup din timp si ii explic cum poate deveni mai buna… ea se vaita si ma numeste pisalog. Huo!

Se vaita inclusiv pentru ca sforai!

Realitatea? Sunt un om mare. Mare si puternic. Iar respiratia mea puternica poate parea pentru unii ca fiind o sforaiala. Dar ea este, in realitate, ca susurul unui parau de munte, linistitoare.

Julia RobertsLasand la o parte glumele, din cauza acestui gen de realitati paralele din cuplu – atunci cand fiecare vede lumea in felul lui si adevarul lui este cel mai important pentru sine – casnicia poate fi/parea o casa de nebuni.

Dar tu crezi ca fiecare casa de nebuni familie functioneaza in felul ei, are propriile probleme? Si da… si nu.

Adica nu toate au aceleasi probleme, dar problemele sunt comune, si numarul problemelor la fiecare familie este egal.

Ewan McGregor

Cum se repara situatiile la noi in familie? Ne luam la misto. Sistematic, sustinut si constant… ne luam la misto si profitam de fiecare chestie ca sa ne ironizam sanatos. Si dupa ce ironizarea iese… radem impreuna.

La tine cum functioneaza, si la tine-i casa de nebuni sau… curge feng-shui-ul zi si noapte?

La voi cum va reparati situatiile din propria familie, din propriul cuplu? O vorba, o floare… sau o cearta sanatoasa si-apoi… dragoste salbatica de impacare?

Facem un concurs: cea mai simpatica metoda primeste cadou de la mine o invitatie dubla la avanpremiera filmului Tinutul din mijlocul verii (August: Osage County), pentru joi, 23 ianuarie, la Cinema City din Afi Cotroceni.

De ce a filmul asta? Pentru ca pune in imagini povestea unei alte familii tip casa de nebuni, punand punctul pe i problemelor cu care se confrunta fiecare familie. In plus, mai are si o distributie de exceptie cu Meryl Streep, Julia Roberts, Ewan McGregor si Benedict Cumberbatch, iar ca regizor pe John Wells.

Deci… doua bilete la avanpremiera pentru cel mai simpatic raspuns la intrebarea Cum se repara situatiile critice la voi in familie sau in cuplu?

P.S. Apropos, si otravita (cunoscuta de catre restul familiei ca Andreea) face un concurs cu un premiu la fel cu al meu… mai ai si-acolo o sansa.

P.S. 2 Fotografia cu noi e din vacanta. Cum sa o poata crede cineva ca are motive de vaicareala cand zambeste atat de frumos in bratele mele?! N-ai cum s-o crezi, n-ai cum!

Pe aceeași temă

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Cristi
    • 27.01.2014

    Faptul ca sforai chiar nu ma mira :)) Nu o lua in nume de rau, si eu sforai, e o calitate a oamenilor mari!

    răspunde-i
  • […] Raspunsul ales castigator a venit de la Carmen Poenaru si este foarte simpatic: […]

    răspunde-i
  • Nico
    • 20.01.2014

    Eu urlu, el ma ignora, eu urlu din nou pentru ca ma ignora..el zice ca nu e adevarat si intr-un final tot eu ma duc la el ca na..doar stiu si eu cat de absurda sunt:D

    răspunde-i
  • 1Q
    • 20.01.2014

    Cine ne vede crede ca suntem frate si sora. Ne intepam, ne ciondanim, ne “paruim” uneori 🙂 Am avut momente grele, unele mult prea grele, dar cumva tot iesim din ele si parca suntem mai sudati ca inainte si mai apropiati. Suna ciudat, pe multi i-ar fi departat un astfel de moment din prima clipa. La noi e ceva ce seamana foarte mult cu definitia Yin-Yang. Asadar si prin urmare, chiar nu stiu cum iesim din situatiile limita. Nu stiu ce forta interna sau externa ne repune pe linia de plutire si ne readuce la forma de cuplu. Sau stiu? 😉 Stiu, cum sa nu stiu! Si o doresc tuturor. Va pupa 1Q si Matoosha!

    răspunde-i
  • Poligraf
    • 19.01.2014

    Stii bancul ala cu raspunsul la fiecare intrebare: “Da iubito-o ai dreptate”, iar la sfarsit spune catre el: ” Nu-i asa ca vorbesc singura”. La mine functioneaza.

    răspunde-i
  • Nilghiun
    • 19.01.2014

    Eu cu Victoras, in cei 3 ani de relatie, nu am avut o cearta majora, doar ca ne mai ciondanim noi asa din cand in cand si atunci el trece cu vederea si uita repede pt ce s-a suparat pe mine, in schimb eu tin minte, dar pana a doua zi uit si eu si ajungem sa ne comportam normal si sa ne luam la misto ca si cum nimic nu s-a intamplat. Pana la urma viata este scurta, si e pacat sa tii astfel de suparari. Mai frumos este sa uitam, sa ne intelegem, sa ne impacam, sa glumim si sa ne iubim mult, pt ca nu stim ce ne asteapta. Trebuie sa incercam sa petrecem mai mult timp cu cei dragi, decat sa fim suparati unul pe celalalt.

    răspunde-i
  • adriana
    • 19.01.2014

    Iar ai dat apa la moara celor de la CANCAN!Hi!Hi!Hi!

    răspunde-i
  • Hapi
    • 19.01.2014

    Foarte bine ca iti spune deschis si ca-i “simti” vaietele. Nu, nu e nicaieri atmosfera aceea feerica din filme. Oricat de bland ne-am descrie sau ne-ar descrie consortul/consoarta la un moment dat il enervam cu felul nostru de-a fi si inversul e exact la fel.
    Desi nu ai intrebat, eu zic ca NU niciodata nu vei gasi o femeie care sa ti se potriveasca asa, ca o manusa si pana la urma ar fi plictisitor. Sunteti un cuplu frumos si minunat.
    Toti mergem prin realitatile acelea paralele

    răspunde-i
  • anda
    • 18.01.2014

    “Casa mea de nebuni”….offff…suntem doi nebuni,nu stiu cum ne-am gasit,… la Olt :)))daaa…(suntem din Valcea)tot timpul imi striga:”te-am pescuit de pe Olt”.Avem amandoi acelasi stil ne aprindem foarte repede cand este vorba de vreo “neintelegere” dar ne trece foarte repede in 5 minute dupa ceas,imi spun off’ul,el la fel si unul dintre noi cedeaza din instinct si ne pupam si ne giugiulim,sau de cele mai multe ori cand focul este aprins prea tare se termina cu o bine meritata partida de dragoste!In rest nimicuri….contraziceri care pana la urma nu facem nici ca el,dar nici ca mine undeva pe jumatate ca sa nu ne suparam prea tare!Nu adormim niciodata suparati,intotdeauna “ne impacam”!Lucruri si fapte imprevizibile,sunt nelipsite,iesiri cu prieteni in momente nepotrivite,activitati etc….aceeasi poveste,dar si multa iubire,nu stiu ce am fi unul fara altul!Ne spunem “te iubesc” de fiecare data cand vorbim la telefon,sau acasa cand avem ceva de facut,cand sunt in bucatarie si gatesc,sau cand mergem in masina la cumparaturi,sau cand ne tinem de mana pe strada,este un pur obiecei placut!

    răspunde-i
  • costina
    • 18.01.2014

    simplu..atunci cand sunt trista,ma imaginez intr-o lume mai buna..departe de casa..in locurile visate de mine ,cu oameni necunoascuti ,draguti si foarte prietenosi..si trec peste..:)

    răspunde-i
  • Loading...