Farmacista II – … si va doare, Domnu’ Cabral?

Acesta este postul care continua poveste inceputa in Farmacista I – Ala bleu care cac_ cuburi

[…]

– Nu sunt pentru mine!

– Da, da, da, cum spuneti! Va dau ceva si de constipatie?

In secunda urmatoare… toata farmacia izbucneste in ras, eu ma intorc sa incerc sa mai rezolv ceva si… dau nas in nas cu cativa simpatici care stateau ca la spectacol!

Toate fetele erau rosii, majoritatea isi fereau privirea, si se vedea clar ca sunt foarte fericiti pentru ca eu, cel putin teoretic, as fi putut avea hemoroizi. Imi iau inima-n dinti, si precum liderul sindical care ia cuvantul pe sectie spun:

– Serios!

Si liniste. Fara reactie. Totul era incremenit, se auzea si musca, eu ma gandeam ca in spatele meu s-au furisat doi tigri bengalezi si nimeni nu misca de frica, dar… s-a auzit un cracnit, apoi al doilea, un suspin chinuit… si-apoi toata farmacia a izbucnit iar in ras cu hamaituri, latraturi, bananaieli si veselie maxima, toate pe seama mea.

M-am intors iar la farmacista, plin de spume!

– Cat costa?

– Vreti sa va dau doar o cutie sau vreti tratamentul complet?… in spatele meu deja era festival, puteam sa si mor de rusine ca aia nu se mai opreau din ras.

– Doamna, nu stiu… dati-mi o cutie si-o sa vina el sa-si cumpere mai multe daca-i trebuie…

– O sa vina… el? zise ea cu un ranjet pana la urechi. Ce se intampla in spatele meu in farmacie deja nu mai conta… si m-a bufnit si pe mine rasul, ce rost mai avea? Si m-am pus pe ras, si radeam toti si ne distram pe seama mea de zici ca era festivalul rasului anonim! Si da-i si razi, si hamaie, si bate-te pe spate cu toata lumea, si veseleste-te… cand intra in farmacie o doamna in varsta, cu o pisica in brate.

Doamna paseste ingandurata in farmacie si valul hohotelor de ras o loveste fix in fata… se uita uimita de jur-imprejur, zambeste si ea putin si-l intreaba pe un nene de era chiar langa ea (nenea rosu la fata de ziceai ca tocmai a terminat maratonul de 12.oookm, veni-i-ar rau!):

– Ce s-a intamplat?

Iar asta, pralicarul asta rosu la fata ii spune franc si fara ocolisuri… ce credeti?

A, nimic… are domnu’ Cabral hemoroizi!… si iar criza de ras pe toata farmacia!

Doamna trece printre cei cativa oameni, se apropie de mine foarte serioasa si zice:

– Aoleu, dar cu astia nu-i de glumit, degeaba radeti. Dar, ia spune-mi tinere, ca ma uit la emisiunile tale de la inceput… ai si sangerari?

Alt val de hohote… m-am intors pe calcaie si-am vazut pretul afisat pe ecranul casei de marcat, am platit si-am plecat val-vartej, n-am mai luat liftul si-am urcat pe scari, i-am dat individului cu ambalajul in cap si-am plecat acasa… cu sangerari de orgoliu.

Si pentru ca trebuie sa ti-o platesc, Cristi… va spun si numele mandrului purtatorului de hemoroizi, Doamnelor si Domnilor: Cristian Moraru (si Marian, dar nu-l prea foloseste), si sta in Tei. Care il cunoasteti… dati-i omului un telefon, sa-i spuneti ca ati aflat de faptul ca… cac_ cuburi!

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • Vali
    • 16.04.2015

    In cazul in care ti-au trecut durerile (considerand data la care citesc aceasta postare a ta, banuiesc ca or fi trecut :P)…desi nu cred ca iti mai bati capul cu comentariile la postarile vechi si foarte vechi (desi sunt tari, eu le citesc, si le descopar pe rand ca ma omoara timpul) vroiam sa te rog, Domnu’ Cabral, da si tu de stire cand mai mergi la vreo farmacie… eventual sa cumperi ceva curant pentru vreun orificiu rusinos… “sa ne radem” si noi live zic… ai fi surprins ce galerie ai avea… la postarea asta imi vine in minte aia a lu’ Bobonete cu tampoanele la farmacie… la el acolo pe Baba Novac… :))

    • Cabral Ibacka
      • 16.04.2015

      Deci nu ne înțelegem… NUUU PENTRU MINEEEEEE! :)))

    răspunde-i
  • Stefan
    • 21.09.2010

    Interesant.. ai scris (inventat) aceste doua posturi ca sa le citeasca farmacista si cu cei din farmacie :D:D

    răspunde-i
  • […] Farmacista I – Ala bleu care cac_ cuburi… – un “serial” umoristic de la Cabral, absolut comic. Şi, ca orice “serial”, chiar mai scurt de felul lui, are şi episodul al II-lea. […]

    răspunde-i
  • Livia
    • 19.09.2010

    Am ras pana la lacrimi 🙂 Ai un stil de a povesti de nu mai ma satur…
    Am patit-o si eu acum cativa ani cand exista samponul ORGANICS. Dar eu…. gandindu-ma la altceva (sau poate la altcineva?) in timp ce eram in fata vanzatorului (sic!) n-am putut decat sa rostesc: “Dati-mi, va rog, un sampon ORGASMICS!”

    răspunde-i
  • ionn
    • 17.09.2010

    Totusi, ai si sangerari ? :))

    răspunde-i
  • Iulia
    • 17.09.2010

    :))) Eu am mers la librarie intr-o dimineata (nu-mi facusem somnul) sa cumpar goashe si m-am trezit intreband vanzatoarea “Aveti boashe?”, mi-a spus ca are…, am cumparat si am iesit repede din magazin, am ras singura pe strada:)) dupa care mi-am sunat prietenii si-am mai ras si impreuna:)

    răspunde-i
  • Anca
    • 16.09.2010

    Doamne, Cabral, cat am ras! Imi pare rau pt ce ti s-a intamplat intr-un fel, dar ai un mod de a povestii genial… :))

    răspunde-i
  • artistu
    • 15.09.2010

    Ohooo! Buna idee! CRed ca se radea mai mult de Mircea! 😀

    răspunde-i
  • hot_varza
    • 15.09.2010

    Nu vreau sa fiu deloc rea, da’ nu ma pot abtine, sper sa nu te superi prea tare 😉 insa, cum ar fi fost sa ceara asta colegul tau, Solcanu? :))

    răspunde-i
  • bogdan
    • 14.09.2010

    POVESTEA MEA
    Ma numesc Bogdan Crivat, am 26 de ani si sunt din Tulcea. De la nastere sunt diagnosticat cu tetrapareza spastica cu elemente extrapiramidale. Cauza bolii este o doza de diazepan administrata mamei in timpului travalului care mi-a provocat o asfixiere la creier, nu am plans imediat, am avut dificit in respiratie. Aceasta intamplare ne-a schimbat viata tuturor. Toata copilaria mea am fost cu mama prin numeroase spitale din tara, nu puteam sta in fund, nu puteam sa ma sprijin in picioare, nu vorbeam, nu-mi foloseam mainile deloc, doar minte aveam si intelegeam ca nimeni nu vrea sa-mi acorde si mie vreo sansa de a fi mai bine. Din dorinta mea puternica de a stii si eu sa citesc si sa scriu ca orice persoana care are aceasta capacitate de a putea invata aceste lucruri, la 14 ani am inceput sa fac clasele primare cu un profesor particular care venea acasa, asa am invatat sa scriu cu picioarele la calculator, sa-mi fac prieteni pe net, sa pot sa ma uit si eu la un film. Oamenii de unde locuiesc eu in Tulcea vazand ca invat incet incet unii au devenit mai apropiati de mine, eram multumit de viata mea. In cea ce priveste sanatatea eram resemnat ca asta e destinul meu, sa ma deplasez intr-un scaun cu rotire, sa vorbesc cu prietenii pe net, sa ma uit la televizor etc. Dar Dumnezeu mi-a aratat ca nu e chiar asa. Anul trecut in primavara, am auzit de la o fata cu aceleasi probleme ca si mine ca exista un spital foarte bun in Ungaria care m-ar putea ajuta foarte mult. Familia mea a decis sa incercam sa mergem si acolo, sa vedem ce solutii au ei pentru mine. Asa ca in noiembrie am pornit spre Ungaria. Din prima clipa in care am intrat pe usa spitalului, am simtit ca acolo o sa-mi schimb viata. Acolo nu m-am simtit tratat ca pe un prost cum ma simt in tara noastra. Acolo toata lumea e tratata la fel indiferent daca esti sanatos sau nu, nu conteaza gravitatea bolii, sau aspectul fizic. Toata lumea are rabdare cu tine, te asculta, te indruma pe drumul cel bun in viata, iti explica foarte clas si amanuntit ce sanse ai sa progresezi ce trebuie sa faci pentru acest lucru. Pentru prima oara in viata mea cineva m-a pus in picioare sa stau, m-a facut sa merg cativa pasi, a fost pentru prima oara cand am vazut ca persoane straine cara nici nu ma cunosteau erau foarte dornice ca eu sa fiu mai bine. Acele 2 saptamani petrecute la institutul Peto din Ungaria, au fost cele mai frumoase zile din viata mea deoarece intelesesem ceva foarte important, ca mai sunt sanse sa ma fac bine atat cat se poate, adica sa invat sa ma pot descurca singur. La Peto Intezet asta se face, te invata sa devii independent fata de cei din jur. Acolo se face doar gimnastica educativa care te ajuta foarte mult psihic si fizic. Comunicarea intre specialistii lor si pacienti este foarte stransa care in tara noastra lipseste total. Aceasta comunicare este inclusa in terapie si te face sa fii motivat, sa-ti doresti sa muncesti cat mai mult pentru a progresa cat mai mult. Acum cred foarte mult ca e posibil sa merg si eu odata singur. Pentru a reusi acest lucru trebuie sa mai merg multi ani in Ungaria, necazul este ca tratamentul costa mult pentru noi cei din Romania. Pentru o tura de tratament de 3 saptamani imi trebuiesc 2500 de euro. Oricum ar face, parintii mei nu poate sa stranga atatia bani. Dar eu nu mai ma pot opri sa nu mai merg pentru acolo e cea ce imi trebuie sa-mi indeplinesc visele ( sa merg singur, sa-mi pot continua scoala, de avea o iubita etc) Va rog, ajutati-ma sa-mi indeplinesc aceste visuri, ele se pot indeplini daca fiecare dintre dv contribuiti cu ceva! Va rog, ajutati-ma!!!!!!!!!!!
    Daca doriti sa ma ajutati cu cat doriti, puteti dona in contul BANCII TRNSILVILANIA SURCUSARLA TULCEA ,RO63 BTRL 0370 1201 R367 09XX, titular Crivat Adela, mama mea. Sa va dea Dumnezeu sanatate!
    ASTEPT UN RASPUNS CERT
    BLOGUL MEU; http://costy25bogdan.wordpress.com/about/

    răspunde-i
  • Loading...

Acest web site folosește cookie-uri pentru a furniza serviciile și pentru a analiza traficul, detalii.