Il stiti, e momentul ala cand esti cu iubita intr-un loc frumos, si amandoi ati vrea sa aveti o amintire frumoasa de-acolo, vreti o fotografie cu amandoi.
Iei aparatul, setezi incadratura, diafragma, puterea flash-ului, timpul de expunere… in sfarsit, le setezi pe toate astfel incat cel pe care-l vei ruga sa-ti faca poza sa nu trebuiasca sa apese decat un buton.
Dupa ce ai facut setarile te uiti in stanga si in dreapta. Stii ce cauti…
Cel pe care-l vei ruga trebuie sa fie tanar, 20-30 de ani, preferi barbat si nu femeie. Cel mai bine ar fi sa fie turist si el.
Si mai bine ar fi sa-l vezi ca tocmai face si niste poze cu obiectivul turistic respectiv. Stiu, multi fac poze cu telefoanele sau cu savonierele (aparate foto din alea compacte), dar tipul asta al tau, daca atinge idealul, are la gat un DSLR.
Deci: tanar, cu DSLR la gat, barbat. L-ai ochit, ai luat aparatul si te indrepti spre om cu cel mai larg zambet care ti-a reusit vreodata, te apropii de el si spui:
– Excuse me, can you make us a picture, please?
El raspunde, asa cum sperai, amabil:
– Yes, sure!
Totul e perfect, sotia ta va fi fericita, veti avea amintirea perfecta din locul perfect, la momentul perfect! Lumea e perfect, ce sa mai…!
Si va asezati entuziasti si plini de optimism cu spatele la obiectivul turistic si cu fata la aparat, in pozitia perfecta pentru a fi imortalizata, totul va fi bine!
Si incepe circul.
Tanarul nu gaseste butonul de declansare si apasa pe ce-i cade sub deget! S-a dus expunerea perfecta, du-te si ia-i aparatul, refa setarea, arati din nou unde sa apese.
Te pui iar in pozitia perfecta, totul va fi bine!
Tanarul, in loc sa se uite in vizor, se uita in display-ul mare, de parca i-ai pus in mana o savoniera de incepator, de parca DSLR-ul de la gatul lui e o chestie pe care doar o poarta, dar poze cu ea face bunica-sa!
Te ridici in pozitia perfecta, te duci la el, ii explici ca trebuie sa se uite in vizorul ala mic, ca tre’ sa apropie ochiul de aparat, ce naiba?!
Te pui iar in pozitie, care nu mai e asa perfecta, dar asta e, si… observi cum nefericitul inchide ochiul stang si cu dreptul se uita stangaci in vizor, in timp ce scoate limba si o expresie tampa i se asterne pe chip. Evident ca indreapta obiectivul catre alt cuplu de tampiti care vor o amintire din locul ala, si cand vede ca nu are un negru si-o blonda in imaginea din vizor, ci are doi roscati, indeparteaza aparatul de la ochi si se uita la tine, amuzato-incurcat!
Tu esti in pozitie, cu o privire tampa pe fata, gandindu-te cum sa-i spui “Tine obiectivul spre noi, manca-l-ar tata pe el de tanar cu DSLR la gat, ca altfel faci poze la lebede, nu noua!“…
El isi da seama dupa fata ta ca tocmai ti-ai dat seama ca e cam tampitel – amabil, dar tampitel – asa ca duce din nou aparatul la fata, se uita in vizor, reuseste sa gaseasca acel cadru, tu incerci sa te faci mai natural in pozitia perfecta pentru poza, omul apasa pe buton.
Nimic! Aparatul a intrat in battery-safe-mode!
Te ridici in pozitia perfecta, te duci la el, repornesti aparatul, te repui in pozitia de poza. Care nu mai e perfecta deloc, nevasta sta deja chinuita in pozitia aia care trebuia sa arate relaxare de vacanta (si-acum arata crampe de buca dreapta si anchilozare de umarul stang), iar tu ai pe fata, in loc de expresia “Zenul de vacanta imi mangaie chipul”, ceva cu totul altfel, ceva care arata mai degraba a “V-as ucide pe toti!”.
In sfarsit, omul pune aparatul la ochi, face – din motive imposibil de dedus – doi pasi la stanga si apasa butonul, aparatul declanseaza.
Te ridici din pozitia perfecta, care – dupa cum spuneam, era departe de a fi perfecta, si te duci sa recuperezi aparatul.
Spui un Thank you! care suna mai degraba a Sa ma cam cac in DSLR-ul ala pe care-l ai la gat degeaba!, apesi butonul pentru a vedea poza facuta si dai de asta:
Stai, ca inca nu intelegi intreaga dimensiune a dezastrului fotografic… te gandesti doar ca tanarul cu DSLR la gat a belit poza incadrand-o prost.
Dar stai, ca ce nu-ti dai seama din poza asta este ca in momentul in care a facut doi pasi la stanga a scos din cadru obiectivul turistic pentru care noi voiam poza acolo.
Ce a scos din cadru? Te gandesti ca e ceva mic, amarat, greu de observat, nu?
Ei bine, omul a scos din cadru un imens edificiu, Palacio Real! Uite cum ar fi trebuit sa arate poza (dar cu amandoi, nu doar cu colega mea de camera):
Deci, atunci cand ai impresia ca-ti dai seama de oameni dupa aparente… think again!
Apropos… e prima vacanta in care am avut nevoie sa rugam pe cineva sa ne faca poze… pentru ca am uitat acasa si telecomanda si trepiedul.
1. Ii multumesc omului pentru intentia de a ajuta, dar… cand stii ca nu esti bun la ceva, nu te baga. Daca m-ar ruga cineva sa-l ajut sa schimbe o bujie m-as baga fara apasari, dar daca mi-ar spune ca are nevoie sa segmenteze motorul… i-as spune ca nu ma pricep.
2. Telecomanda si trepied. Neaparat!
Pentru ca altfel… Excuse me, can you make us a picture? se traduce in catastrofe de genul asta.
Ai patit-o si tu?
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.