Elita blogosferei*.

* sunt cativa. Dar ce cozi stufoase poarta mandri, apasati totusi de responsabilitatea de a ridica nivelul de cultura, de obida de a face parte dintre cei literati. Nu-i cautati printre comentatorii acestui blog, ii gasiti pe .ro, solitari in elitismul lor. Pfff!

Posturi de calitate. Texte alese. Subiecte de cultura. Sustinerea manifestarilor de arta. Poezie si sculptura. Muzica clasica. Ceai la ora 5, bona si botosei, pian in sufragerie, trei randuri de tacamuri la masa. Asta rag sus si tare unii.

Io sunt baiat simplu din Berceni, am schimbat 3 scoli generale pentru ca ma alergau aia sa-mi rupa picioarele ca eram (si inca sunt, Doamne ajuta!) mulatru, platesc rate la banca si imi duc mare parte din viata prin Bucuresti fiind pentru unii vedeta cu fite, pentru altii (si pentru mine) tata de fata frumoasa si ordinar bucurestean.

Imi cer scuze ca nu scriu numai despre Eminescu, ca din repezeala mai apare cate un „space” in plus si o virgula in minus, ca scriu despre viata si mai ales despre oameni, idei, dorinte si sentimente si nu despre aspiratiile inalte ale intelectualilor romani din perioada interbelica.

Ce sa fac, asa sunt eu… copil de muncitor roman. Oameni simpli, de la tara (tara lu’ mama e Buzaul, a lu’ tata jungla din Congo, deci…).

Va las pe voi, cei cativa, sa spuneti „eu scriu despre chestii inalte si nu ma intelege nimeni”, dand vina pe tara si pe oamenii de… (nu mai stiu cum le spuneti voi) pentru ca nu aveti trafic.

Uite, ca sa vezi ca cei doi neuroni ai mei legati cu lita nu pot mai mult, urmatorul post va fi despre incredere. Cu toate ca as fi putut face o recenzie (de profan spectator) la „Un cadavru viu”, „Take, Ianke si Cadar” sau „Visul unei nopti de vara”. Dar stii ce? O sa scriu si recenziile astea, ca sa vad amuzat cum va sufocati ca plebea intra in sfera intelectuala si isi da cu parerea.

Stau si ma intreb daca v-ati prins ca am scris tot textul asta cu gura pana la urechi.

Pun pariu cu voi ca cei 7 cititori ai mei, reprobabili prin ignoranta evident(!), au ras si ei cu mine… ce vrei… noi astia care mancam cu mana si facem baie la rau ne bucuram de lucruri simple.