Furtuna din mine
- 14.12.2014
- culturescape, de sufletel, photoblog - fotoblog
- 24 comentarii
Dăi-i [play] și citește…
Mi-a zis tata acum ceva ani: Nu mai căuta echilibrul și liniștea în alții. Caută-le în tine. Poate că, totuși, există…
N-am stat să mă gândesc prea mult la asta, erau prea multe de făcut.
Au trecut anii.
Și tot furtună.
N-am învățat să privesc în mine. Cred în continuare în oameni. Poate mai puțin optimist, mai puțin credul, mai puțin avântat… dar tot cred în sufletele lor.
Și-n mine cred, dar nu mă ascult prea des.
Pentru că mă cunosc atât de bine încât îmi știu toate imperfecțiunile.
Și sunt multe.
Și uitându-mă la toate lucrurile imperfecte pe care le conțin, văzând toate greșelile pe care le car… parcă nu-mi dau voie să-mi dau sfaturi.
Uitându-mă la alții îi văd frumoși, puternici, deștepți… mult mai aproape de perfecțiune decât mine.
Și-așa continui să caut echilibrul în ei, nu în mine.
Partea bună este că în unii dintre ei… chiar îmi găsesc echilibrul.
La mine… furtună.
SONY SLT-A99V | 330mm F10 1/1250 ISO640
Am tras cadrele astea în septembrie. Mă tot întorc la ele cu dorința să vi le arăt. Mă tot înfrânez… gândesc că-s frumoase doar pentru mine…
Noapte bună, băi.
Foarte adevărat. Ma regăsesc in postarea ta. Eu acum sunt la AKH Viena si am trecut printr-un uragan. Postarile tale îmi dau un impuls pozitiv , mai ales acum.
Multumesc
Of, omule, sunt sigur că ți-e greu…
Sper să ieși doar ciufulit puțin din furtuna ta, să te ridici apoi și să alergi fericit.
Îți țin pumnii!
biutiful
:)
Buna! Eu sunt sigura ca tu ai incredere in tine pentru ca altfel nu ai putea fi cine esti! Si mai cred ca cel mai potrivit om care iti poate da echilibrul este Andreea. Sunteti o familie frumoasa si ma bucur mereu cand va vad. Sa va dea Dumnezeu sanatate si intelegere pana la sfarsitul vietii voastre pentru ca este trist ca din ce in ce mai multi incep sa divorteze iar eu inca sunt de parere ca o casnicie trebuie sa dureze „pana ce moartea va va desparti!”. Asa ca domnule „Furtuna”…cheama „Soarele” si vei vedea cum apare curcubeul!
”văzând toate greșelile pe care le car… parcă nu-mi dau voie să-mi dau sfaturi.”
Deși postările tale semi-lungi îmi atrag atenția și le sorb cuvânt cu cuvânt de fiecare dată… I still wait for one post that lasts as long as the song does!
Nu căuta liniștea în suflete mai furtunoase ca al tău.
P.S… Am înteles! The song este destul de lung încât să apuc să citesc și să comentez..
Da. Totul se termină după ce ai scris comentariul și ai apăsat ”Trimite”. Atunci se rupe vraja, atunci se oprește și piesa.
Sunt atent ca nu cumva să se termine piesa înainte de text.
Așa, dacă textul e bun și îl guști… poate mai stai să te gândești la ce-am scris în timp ce piesa curge… ;)
Niște unele mai gogonele n-ai? :D Cu toate că și la mine e la fel! :D
Huh?! :)
Mai repede sau mai tarziu ajungem la vorbele parintilor. Vorbe care multe dintre ele nu am reusit sa le deslusim atunci. Acum le deslusim si nu prea vrem sa recunoastem realitatea. Cateodata incercam sa intelegem omul care a gresit si care iar greseste. Incercam sa credem ca o face din nestiinta. Totusi il punem in balanta si continuam sa credem in el chiar daca balanta se inclina in defavoarea lui. Oare de ce ? Oare pana cand ?
Unii primim prea multe sanse si nu avem cum sa multumim.
Multumesc.
Foarte tari pozele!! Cred ca cel mai important e sa gasim echilibru in noi, sa avem incredere in ceea ce suntem, sa ne punem in valoare calitatile, sa ne placa de noi, iar cand ne uitam in oglinda sa avem un zambet pe buze. Nu contest ca avem nevoie de cei din jur, de oameni, insa asa cum ei te pot ridica… tot ei te pot dobori daca nu esti stapan pe tine.
Credeam ca doar eu car in spate sacul timpului cu greseli si vad perfectiunea in ceilalti…Hm…se pare ca furtuna exista si intr-o lume aparent senina. Cat despre fotografii, ma duc cu gandul la ultimul album Pink Floyd :)
Cabral, eu te urmăresc de multi ani, am văzut cât esti de implicat in tot felul de cauze si cred ca dincolo de asta faptul ca ai curajul de a arata public atat de mult din ce te frământă, de a fi atat de deschis in general față de oameni obișnuiți, este nu numai inspirational ci si de-a dreptul unic in mass-media de la noi (eu de ex.nu mai știu pe nimeni care sa fi invitat oameni la o cafea cand a ajuns prin orașele lor, in vacanta !) . Deci tu chiar ai substanța, pe lângă simțul umorului. ..de care ce sa mai vorbim
Caut în ei și mă rătăcesc. Și când mă rătăcesc unde mă întorc dacă nu la/în mine?!
Chiar aveam nevoie sa citesc asta. Eu sunt in furtuna de cateva luni bune – de fapt ce furtuna? Uragan, cutremur si tsunami la un loc:) Mai interesant e ca am ajuns asa deoarece, ca sa te citez, „am cautat linistea si echilibrul in altii”. Le-am dat in schimb linistea si echilibrul meu si acum am ramas singura in furtuna, fara vele si fara busola. Iti urez vant lin si, daca reusesti sa dai de pamant stabil, spune-mi si mie coordonatele. Seara faina! …sau buna dimineata!:)
Furtuna grea! Vanturi puternice, valuri inalte, nici urma de lumina.
Sa le strangi mana, sa le zambesti si sa le multumesti. Chiar si daca nu vor sti de ce.
Si considera-te norocos.
In sufletul altora furtuna e perpetua, si corabia goala. Doar capitanul la carma.
Foarte frumoase pozele! Deosebite, poetice, perfect potrivite postului!
furtună…uragan…orice ar fi să fie, tot de la cei din jurul tău te încarci cu energie pozitivă până la urma și găseși un echilibru. Până și faptul că scrii aici, poate sa fie un fel de terapie :)
Micule, degeaba te „plangi” ca nu ai incredere in tine!
Priveste in urma ce ai facut si cate ai realizat si cati oameni misteaux ai in jurul tau, cati ai ajutat, cati ai facut fericiti, cati ai inspirat… Daca nu aveai incredere, crezi ca puteai realiza atatea? Simplu fapt ca ai incredere in oameni inseamna ca ai incredere in decizia TA (in tine) sa ai incredere in ei. Deci, totul se reduce simplu, oricat ai incerca si pe oricate fete ai intoarce problema, la increderea ta in tine. Care exista! Noi, existam in jurul tau pt. ca tu ai incredere in tine, si acea incredere in tine ne-o inspiri si noua!
Asa ca, sterge-ti moaca de smioarcait, du-te in fata oglinzii si repeta dupa mine: ” – AM INCREDERE IN MINE! Stiu, asta, pentru ca increderea in mine ma defineste, si mai departe inspira oameni, asta ma face sa fiu EU.”
Da-ti „doo” palme (asa in joaca) pentru negativism, baga pe sub mustata un „parizer” stii tu de care… si razi ca ai fost tont!
Te iubim, bai!
Pozele zici ca-s tablouri…superbe; ador pozele cu soare si furtuna (nu esti singurul…pozitiv furtunos ;) )
Esti balanta, cred ca mereu vei cauta echilibrul…. si este PERFECT atata timp cat il cauti, nu crezi?
Si-apoi, gandcesc eu ca-i bine sa ascultam sfaturile celor mai in varsta, mai ales daca ne sunt si parinti ;)
In superbele tale fotografii, primul lucru pe cdare l-am vazut au fost razele de soare din departare. Frumos !
si merci !
Faine pozele! Interesanta lumea vazuta, de tine, prin obiectiv.
Altfel, in momentele de …impas imi vin in minte versurile lui Adrian Paunescu (Antiprimavara): „La mine-n suflet este vifor, Si vin nebuni sa faca schi…”. In momentul urmator mi se asterne zambetul pe fata:”Hehe, ce se mai distreza nebunii aia!”. :)