El spune ”Salut, ce faci?!”… tu te uiți la el, clipești des și faci ca peștele pe uscat, pentru că nu știi cine e!

Situașia e una clkasică, nu mi se întâmplă doar mie, ni se întâmplă, la un moment dat, tuturor: te întâlnești cu un om pe stradă / la film / la restaurant.

Omul vine spre tine zâmbind, te salută cordial, te strânge în brațe și-ți spune că se bucură să te revadă.

E clar că la un moment dat v-ați cunoscut, ași stat de vorbă, ați petrecut ceva timp împreună… omul vorbește despre prieteni comuni, istorii comune, are date certe despre tine și viața ta.

Ce faci? Cum răspunzi?

Îți ceri scuze și îi spui în față Șefu, să trăiți, să mă bată mama dar nu știu cine ești!… sau începi cu generalități, despre familie / prieteni / job, sperând să reușești să-l identifici?

Ai pățit-o vreodată?

Cum te-ai scos?

Despre asta vorbim la Microfoniștii, pe Pro Fm, de la 19:00. O să-mi iau libertatea să vă citez răspunsurile, sunt sigur că se va râde…

Comentarii

Lasă un comentariu la acest articol...
  • Catalin Zălog
    publicitate

    Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.

  • JohnDoe
    • 25.10.2014

    Reala. Cam acum o luna, pe strada, un pic intuneric.
    El ma recunostea, eu nu. El incerca sa dea detalii, eu nu intelegeam.
    El vroia sa dea noroc cu mine, de mai multe ori. Eu eram politicos.
    Ne salutam la pleacare, el fericit, eu mai nedumerit ca la inceput.

    Mi-am dat seama dupa 5 minute ca am ramas fara mobil (era din buzunarul din fatza la jeans, ca e mai safe dacat sa-l tii la spate). Frumos si elegant, n-am simtit nimic.

    Disclaimer: nu, nu eram beat, doar un pic fraier. 🙂

    răspunde-i
  • sandy
    • 23.10.2014

    Eram la un eveniment unde erai tu prezentator si era si Chinezu pe acolo. Ma duc sa il salut pe Chinezu, la care el: “Alinaaa! Ce mai faci?” A fost adorabil! M-am amuzat teribil, dar macar a nimerit litera cu care-mi incepe numele. 🙂

    răspunde-i
  • Gabriela
    • 23.10.2014

    Mi s-a intamplat de foarte multe ori si de obicei chiar intreb de unde ne cunoastem,spun politicos ca il/o recunosc doar ca nu stiu exact de unde,logic ca numele nu mi-l amintesc:))Dar o faza si mai tare a fost acum cateva luni in urma,ma vede un baiat pe strada si ma saluta,eu politicoasa din cale afara il salut la randul meu si eu.
    Dialog:
    El: -Buna ce mai faci?
    Eu:-(!?!?!?)Bine,dar tu?
    El:-Bine,prin zona cu un prieten!
    Eu:-Aaa,bun!
    El:-Nu stii cine sunt,nu?
    Eu:-Ba da stiu cine esti,doar ca te-ai schimbat,ti-ai lasat barba,ai fesul in cap :))(chiar nu aveam nici o idee,ma gandeam la y si parca imi dadea x,z:)) )
    El:-Esti sigura ca stii cine sunt?
    Eu:-Normal si la care imi cere numarul de telefon,noroc ca era in graba si i-am spus ca nu il stiu pe de rost,nici el nu isi stia numarul deci nu l-am capatat pe al lui si am ramas cu gandul oare cine o fi:))Dupa o luna imi aduc aminte de el,abia atunci mi-am adus aminte cine era!!! :)))

    răspunde-i
  • Hypher
    • 22.10.2014

    Trăită pe bune la o întâlnire de 50 de ani de la terminarea liceului (era să scriu comemorare şi, nu, nu era a mea 🙂 )

    Două doamne stau de vorbă. Apare a treia care efectiv dă buzna peste discuţie celor două şi începe:
    – Aaaa, buuună X, ce mai faci. Nu te-am văzut de amar de vreme. Mai ţii minte cum era când stăteam noi două pe bancuţa din faţa liceului? Uite şi acum e bancuţa acolo!, Ce faci? Soţul unde ţi-e?
    Ce interpelată, rămâne cam interzisă, privind-o pe cea ce i se adresase, săpând cu greu printre amintiri, figuri, făcând adaptări fotoşopate de aging, dorind, arătând că doreşte, identificarea interlocutoparei cu drag de vorbă.
    – Nu mă mai ţii minte?, insistă cea de-a treia. Sunt eu Cecilia, Cecilica, cum îmi spuneaţi, voi…
    – Aaah, răspunde cea interogată, arătându-i un real happy-face, pentru că i-a scurtat chinul…
    În sfârşit, vorbes, povestesc fetele, după acerse despart, înaintea intrării în sala de clasă.
    După puţin timp, prima, cea din cadrul discuţiei iniţiale, o întreabă pe cea de-a doua
    – Da’ cine era cea care a sărit pe tine mai devreme?
    La care răspunsul m-a făcut praf:
    – Nu ştiu…

    răspunde-i
  • Oana
    • 22.10.2014

    Haha! Mi s-a intamplat..acum cativa ani…eram eu prin facultate…si m-am intalnit cu o tipa care m-a luat in brate, ca ce fac…ce mai face bunica, pe unde mai stau…una alta…eu socata..(de imbratisare mai mult) n-am fost in stare sa o iau la rost…a trecut faza ..am zis ca a fost un episod ciudat si atat.. Doar ca la scurt timp m-am intalnit iar cu aceeasi persoana :)) noroc ca ne despartea un gard si nu a mai putut sa ma ia in brate..insa nu am avut taria sa o intreb cine e nici a doua oara :))…Acum m-am schimbat, zic eu, as intreba 😀 ..atunci eram mai mica :))

    răspunde-i
  • Cami G.
    • 22.10.2014

    Intalnirea de 10 ani de la terminarea liceului. Cu o seara inainte de agapa, am revazut pozele din liceu si “fluturasii” de la terminarea liceului (nu ma bazam prea mult pe memorie si mi-am zis sa nu uit numele vreunui coleg).
    Am ajuns la scoala printre ultimii: pupaturi, complimente, rasete… Domnul diriginte. Doamna. Ne pupam si-i spun doamnei ca ma bucur s-o cunosc (dirigu se recasatorise intre timp). Doamna imi raspunde:”- Nu ma mai stii, asa-i?!” Aaaa???? Clar, nu stiam de unde s-o iau. Ma uitam ca curca-n lemne, imi scormoneam prin memorie… “-Pai, sunt Dana, stateam in banca din spatele tau.”. Aaaaa!!! Nu era sotia dirig-ului, era o una dintre fostele colege. 😀
    -Mnaaa, zic io, pai nu te recunoscusem asa, insarcinata… Te-ai mai implinit…
    -Pai, nu-s insarcinata.
    Si uite asa, pamantu’ asta te face de toata grijania, ca nu se casca sa te-nghita cand e cazul. M-am repezit spre baie (bine ca era acolo unde o stiam), motivand ca mi-e rau de la tratamentu’ cu antibiotice.

    • Cabral Ibacka
      • 22.10.2014

      :))))))))))))

    răspunde-i
  • Elena
    • 22.10.2014

    Da am patit,de multe ori…pffff de prea multe!Cum m-am scos?Simplu : (cea mai mare magarita de pe fata pamantului) vesnica faza…buna, ce mai faci,arati bine fata…bla bla bla…eu (magarita)ma uit la ea cu ochii mari si dupa ce isi termina sirul ce intrebari si complimente(false intre femei) ii spun sec “ne cunoastem”?Ea normal uimita incepe sa povesteasca amanuntit ce, unde,cand si de ce…de multe ori imi aduc aminte, de multe ori nu dar mereu fac faza asta cu zambetul strengar si ii zic “ha ha ti-am facuto,ce fata(tot timpul fata sau draga pt. siguranta ca nu ii gresesti numele) chiar credeai ca nu te mai stiu?”(vrajeala) Dar sti care e faza? TINE!!!

    răspunde-i
  • andreeaw
    • 22.10.2014

    eu am patit-o toata vara: la rockstadt m-au salutat niste oameni (baieti, barbati), pe care nu stiu nici picata cu ceara de unde sa-i iau; pe de alta parte….. la cate concerte am fost si cum stau de vorba cu toata lumea…. nu cred ca ma stiau dupa nume, ci numai dupa fata si m-au salutat de bon ton. Pentru ca alt exemplu, ma salut din cap si ne zambim (cu o doamna in Auchan) si vine spre mine si zice: fata mi-e cunoscuta, dar nu stiu de unde sa te iau…. si i-am spus cum ne-am cunoscut…

    răspunde-i
  • Claudiu
    • 22.10.2014

    Eu am patit reversul:
    In metrou, ma uitam la o tipa care imi parea cunoscuta.
    Ea se uita catre mine, zambeste si imi face cu mana. Ma ridic de pe scaun sa ma deplasez catre ea, cand din spate vine alta tipa, trece pe langa mine si se pupa cu respectiva.
    Am coborat la prima

    răspunde-i
  • Simmo
    • 21.10.2014

    Eu am patit ceva mai nasol (bine, am patit si din astea de care zici tu, dar din cauza faptului ca intr-un singur an am schimbat 3 orase si cand ma intalneam cu cineva nu mai stiam in care peisaj/oras sa il integrez :D). Dupa cum ziceam, am patit-o acum cativa ani buni, la vreo 3 ani de la terminarea liceului. Ne vorbim pe facebook (traiasca facebook-ul care era abia la inceput atunci si mai toti aveau nickname-uri in loc de nume reale 😛 ) sa punem de o intalnire, intr-o seara la un citro, cativa fosti colegi de liceu, macar cei ce eram pe atunci in oras (Tm). Zis si facut. Ramane ca cei ce nu au facebook sa fie anuntati telefonic de catre cei ce au. Vine si seara respectiva. Eu merg insotita de una din fostele colege. Ajungem primele la punctul de intalnire. Dupa cateva minute apare primul fost coleg. Il salutam, ne saluta. Il vad ca se cam uita pe ascuns la mine si tot arunca priviri ciudate colegei. Nu zic nimic… Apare alt coleg. Asta e ceva mai diplomat, saluta: “buna fetele”, desi si pe el il vad cam fastacit. Apare mai apoi o alta fosta colega. De data asta ea e mai directa, dupa salut se uita lung la mine pret de cateva secunde bune, apoi spune: “esti cumva… Simona?” Atunci primul coleg ce a aparut zice: “deaia imi pareai cunoscuta!” Bineinteles ca si al doilea incearca si se scoate… “eu ma gandeam ca tu esti, dar nu am vrut sa gresesc” :))
    Ne intelegm cu restul la telefon unde si la ce local sa ne vedem si mergem acolo. Inauntru, ca in orice local, semi-intuneric… Incep pe rand sa soseasca ceilalti colegi. Intre timp celor doi le-a venit ideea sa nu zica nimic colegilor care mai vin despre cine as fi eu :)). Am acceptat, ca doar era de funny :)). In total au mai venit baieti si 2 fete. Fetele au venit inainte ultimului baiat, iar ele m-au recunoscut. Baietii au fost politicosi, pe rand s-au prezentat si mi-au intins mana :)). Radeam si restul ii luam cu altele, iar eu nu eram nevoita sa le spun numele meu. Cel mai tare a fost cand a venit ul;timul din gasca aceea. El vine insotit de prietena lui si incepe si face prezentarile: “cutare, cutare, cutarescu, cutareasca, aaaa…… x-ulescu, popescu. etc. Acel “aaaa” eram eu peste care a sarit pentru ca nu stia cine sunt. Intre timp,. unul din ceilalti colegi imi cere numarul de telefon. Il dau, la care el: “mai spune-mi-l te rog, inca odata, ca am tastat ceva gresit ca mi-a aparut numarul unei foste colege aici” :))) ceilalti au inceput sa rada, dar nici unul nu l-a scos din ceata :)). Dupa vreo ora buna de cand a ajuns ultimul, dintr-o data el imi zice: “sa nu spui ca tu esti cine ma gandesc eu ca esti!” :))) Si abia atunci au inceput sa rada cei care deja s-au prins cine sunt si au facut misto unii de altii. M-a amuzat tare de tot faza, dar apoi m-am gandit: “4 ani am fost zi de zi impreuna in aceeasi clasa, cu unii chiar mai mult, oare asa mult m-am schimbat in 3 ani de nu m-au recunoscut?!” :))

    răspunde-i
  • Loading...