Intru în campania de promovare a recrutărilor pentru SIE. Ajung la o unitate militară secretă, mă antrenez cu oamenii, stăm cu ei de vorbă, scriu un articol despre ei.
În articol vorbesc, printre altele, de ce fac ei acolo. Și despre ce viață altfel trăiesc ei.
În aceeași zi sună telefonul. Fodor. Răzvan Fodor, zic. Nașul.
– Cabi, salut! Ia spune-mi, care e faza cu ăia de la SIE?
– Care să fie faza? Am scris în articol ce era de zis…
– Păi da, asta am văzut, dar fac angajări… sau cum le zice, recrutări? Pe bune?
– Da, mă, chiar fac. De ce?
– Pentru că eu sunt făcut pentru asta.
– ?! Cum așa?!
– Da, chiar sunt făcut pentru asta. Pentru că eu sunt șiret!
– Cum ești, mă?!
El face o pauză, trage aer în piept și-mi spune tare, cu emfază:
– Eu sunt șiret!
Am râs cu sughițuri. În timp ce îmi explica cum el este cea mai apropiată chestie de James Bond pe care am cunoscut-o eu vreodată. Pen’ că… e șiret!
Colaborez cu cabral de prin 2014. Îmi place pentru că apreciază serviciile mele.