Sari la conținut

Da, inafara de prostie, rautate, invidie… dispretul ne inunda, umectandu-ne creierele si mustind in ochii cu care privim si prin care suntem priviti.

Nu te intreb, nu-ti spun Recunoaste!, stii ca nu-i asta felul meu. Eu iti spun aici ceva, de am dreptate… stii tu mai bine daca si ce e de facut. Dar hai sa facem un exercitiu: intoarce capul in orice directie vrei tu, priveste primul om si analizeaza-ti sentimentele, incearca sa-ti recunosti ce crezi tu despre el (revenim la exercitiul asta mai tarziu).

Ce e de vazut?

Dispret: Uite-l pe-ala cum a parcat masina.

Dispret: Incredibil, frate, cum sa-ti pui pantofi negri si curea maro?!

Dispret: Sefu’ iar se fataie pe-aici, plimba alea trei coli de azi-dimineata.

Dispret: La radio discurs de la Guvern… mi-e scarba de astia, toti fura!

Dispret: La tv un reportaj despre un pacient care a murit intr-un spital… Mi-e sila de doctorii astia, numai la spaga se gandesc!

Dispret: Se face festivalul berii… exact de-asta aveam nevoie! Un festival al bunului simt nu aveam si noi!

Dispret: Se face festivalul bunului simt… ca parca o sa schimbe festivalul asta nesimtirea astora!

Dispret: Uite-l si pe-asta, s-a suit in lift si s-a pus in mijloc, de parca-i liftul lu’ tac’su!

Dispret…

Vreti sa continui? Mi-e simplu, veti vedea ca, in parte, gandurile nerostite au la baza dispretul. Asa suntem educati, asa ni s-a cultivat de mici (nu parintii, societatea), asa e mersul la noi… Nu e vorba ca nu apreciem, treaba se pune altfel… ori din dorinta de a crea un auto-confort psihic, ori din nevoia de a ne situa deasupra celorlalti intru multumirea propriului ego, cert este ca in mica sau in mai mare parte… dispretuim tot!

Mai mult, nu dispretuim selectiv decat arareori, noi dispretuim totul in mod egal. Nu conteaza daca omul face bine sau nu, caci asta este alta discutie… Daca un individ merge cu punguta pe strada si strange solidele eliminate natural de cainele din dotare (adica strange cacatii), va fi imediat dispretuit. Da, poate ca de unii si apreciat, caci vad si inteleg ca omul face ce trebuie, dar acel gand de Bravos! va fi insotit imediat dupa de… Caine iti trebuia tie, sa stai cocosat si sa-i strangi cacatii! Vezi ce ziceam? Dispret…

Si care e problema?!, ar intreba prietenii mei, de-as avea discutia asta la un gratar… Problema este simpla: lipsa factorului constructiv. Atunci cand dispretuiesti te dezici din start, nu sunt problemele tale, nu sunt incluse pe to-do-ul tau, e treaba altcuiva.

Si, uimitor sau nu, mila si dispretul au un omniprezent numitor comun: scarba. Stiu, suna ciudat… cum sa-mi fie mila si scarba, in acelasi timp, de un om?! Uite fix asa, analizati putin ultimul moment al aparitiei sentimentului de mila. Cum e? Sunt sanse sa fie acolo si ceva urme de scarba? De dispret?

Pai si-atunci cum sa nu te arunci in bratele fatalitatii, cum sa nu-l imbratisezi pe „Ce sa-i faci, frate, asa-i la noi!„, in loc sa incerci sa schimbi ceva?!

Si acum, ca incheiere… ne intoarcem la exercitiul pe care l-am propus mai devreme. Spuneam sa intorci capul, sa iei prima persoana care-ti iese in cale si sa vezi daca prin amalgamul de sentimente pe care  le nutresti… se numara acolo si dispretul.

Nu se numara*? Norocosule! Te dispretuiesc pentru norocul tau!

{* de obicei indemn umanii sa comenteze articolele. De data asta nu o fac… si motivul este simplu: inconfortul naste minciuna. E o regula de vanzare foarte simpla: Ce se intampla cu un client care a iesit din zona de confort? Te minte. (de aici).}

35 comentarii despre "Dispretul nostru, cel de toate zilele."
  1. Radu

    „Sa moara si capra vecinului.” Ni se potriveste de minune proverbul.

    răspunde
  2. Mihai

    Interesant cum reusesti de fiecare data sa surprinzi natura umana atat de bine. O parte din ce spui pe aici imi trece si mie prin minte, dar rar reusesc sa le pun in cuvinte atat de bine.

    răspunde
  3. rocsana

    poate ca nu e dispret, poate ca e putina invidie, putina rautate, putina critica, putina frustrare…sau chiar mai mult din fiecare in unele cazuri…

    răspunde
  4. evergreen

    e un cerc. banuiesc ca si eu sunt dispertuita.

    desi mi se pare un cuvant mare. nu pot sa dispretuiesc un om care strange cacatii de pe jos. imi vine sa ma duc sa-l pup si sa-l felicit. si nici pe ala care-si parcheaza masina ca un cur. ma enervez, cel mult.

    dispretuiesc un om cu care am o relatie la un anumit nivel si care cu timpul mi-a starnit sila, mila si mai la urma dispert.

    e nasol. mi-ar placea sa ma pot remodela sa fiu altfel. pt ca sunt constienta ca nu duce la nimic bun un astfel de comportament. si citesc acum o carte geniala (arta conversatiei de ileana vulpescu si ti-o recomand cu tot dragul: e literatura) care-mi aminteste de ceea ce este omul in adevarata lui esenta.

    hai ca m-am lungit. e un subiect pe care l-am putea dezbate la infinit. dar mai bine ma duc sa nu dispretuiesc pe nimeni.

    răspunde
  5. andreic

    eu cred ca e vorba de atitudine negativa …adica orice e de cacat…nu gandim pozitiv cum ar zice Hagi :))

    răspunde
  6. fernoss

    Eu sunt plin de dispret, dar am descoperit de mult ca nu ma ajuta, ca dispretul pe care il nutresc pentru altii atrage si alte lucruri care ma trag in jos: ura, disperarea, neputinta, mila de sine, depresia… Asa ca, incerc sa ma schimb si sa privesc lucrurile altfel, sa fiu mai tolerant, sa ma pun in locul celui pe care-l dispretuiesc, sa vad ce as face eu in locul lui. E un exercitiu cu rezultate surprinzatoare. :)

    răspunde
  7. Pingback: Tweets that mention Dispretul nostru, cel de toate zilele. #Blogosfera -- Topsy.com

  8. a-kite

    …daca ar fi sa iau lucrurile dupa post`ul tau, in fiecare dimineata la ora 07:00 cand intru pe usa firmei devin plina de „dispret” cam pana la ora 20:00… dupa 20:00 intervine ura daca este cazul :))

    răspunde
  9. Disturbia

    Dispretuim atunci cand asteptarile ne sunt inselate (de ceilalti sau chiar de noi insine). In plus a-ti da frau liber sentimentelor/ gandurilor este mai usor decat sa le tii in frau impunandu-ti sa gandesti obiectiv. Pentru asta trebuie educatie si vointa (in ordinea asta). Practic e mult mai simplu si mai …sanatos sa-ti exteriorizezi frustrarile si sa-ti arati dispretul decat sa incerci sa-l intelegi pe celalalt chiar si atunci cand greseste. Suntem prea grabiti si mult prea afectati de problemele noastre, ca natie, pentru a ne oferi ragazul de a analiza in profunzime. Si da, la noi exemplu pozitiv …nu exista : “ X fura. Eu nu fur. X se imbogateste peste noapte. Eu abia traiesc din salariu”. (E un exemplu des intalnit in situatia actuala). Rezulta ca-l dispretuiesc pe X. Spuneai de schimbare. Ce pot eu schimba in contextul asta? Pot sa-i cer lui X sa se schimbe? Ce sanse am? Este dispretul meu fata de x justificat?

    răspunde
  10. karmapolice
  11. Cardreader
    Cardreader

    Daca nu dispretuiesti (mi se pare un cuvant cam dur pentru termenii generali), ignori. Care-i mai buna?

    răspunde
  12. laurra

    Ni se intampla tuturor, involuntar… asa cum ai zis si tu, e din firea noastra. Totusi nu este un lucru pe care nu-l putem tine in frau. Solutia = TOLERANTA!
    Multumesc ca ne mai atragi atentia!

    răspunde
  13. Ramona L

    Pfoai, cita dreptate ai! Eu una, care le-am experimentat si pe astea – ca dominanta, zic – incerc acum sa ignor sau sa inteleg, in functie si de starea pe care-o am. Pur si simplu sa inteleg, fara sa fac in graba, pe cit posibil, judecati de valoare. Da-i greu, frate! Sa te situezi in afara lucrurilor si sa intelegi ca multe, da’ multe, fac parte din natura oamenilor/specia romani.
    Deocamdata m-am prins ca e mai util sa fii mai tolerant intr-un mod lucid, ca poate transformi o situatie care „te scoate din sarite” in ceva mai constructiv. In loc sa moara si capra vecinului, poate facem o ferma si vindem laptele si iese si profit.

    răspunde
  14. Pingback: Concursul Goldenbox. Probleme cu platforma wordpress - Cel care striga in pustie

  15. avl

    Nu totul se rezuma la dispret. In spatele afirmatiei: „Uite-l pe-ala cum a parcat masina” sau „La tv un reportaj despre un pacient care a murit intr-un spital… Mi-e sila de doctorii astia, numai la spaga se gandesc!” se ascund mai multe sentimente si trairi; frustrari, rutina, depresie si altele.

    Parerea mea este ca mai bine sa fi despretuitor cand il vezi pe unu ca arunca hartia pe jos decat sa nu iti pese. Zicea si cineva mai sus in multe situatii poti sa dispretuiesti sau sa fi indiferent. Totusi cred ca nu am ajuns chiar in situatia in care toate monstruozitatile de care ne lovim zilnic intr-o societate bolnava sa ni se para normale.

    Din pacate societatea noastra iti si ofera multe ocazii sa simti dispret si dezgust. Deja conceptiile: tre sa fim noi mai buni, trebuie sa incepem cu noi ca sa se schimbe ceva, intai sa luam noi atitudine dupa sa asteptam de la altii, si altele, sunt mituri.
    Degeaba nu arunc eu hartii pe jos daca arunca 75% din populatie, degeaba nu ma pis eu in scara blocului daca se gasesc 3-4 boschetari pe noaptea care sa se usureze acolo. Degeaba nu ridic eu stergatoare si nu zgarii masini daca altii mi le ridica/zgarie mie.

    E logic sa fi despretuitor cu anormalul nu? Macar atat sa ne mai ramana. Parerea mea.

    Problema e ca langa mie poate sa fie o persoana decenta si tu sa ai dreptate dar totusi la 5 metrii de mine sa fie 20 de manelisti odiosi care ar fi judecati pentru barbarism de ostrogoti pe care trebuie sa ii dispretuiesc. Deci depinde si de cine dau cand intorc capul :).
    Omul ca animal este vesnic nemultumit. Daca imi oferi mie toata lumea si tu iti pastrezi un copac eu as face si as sacrifica orice sa am acel copac. Si te-as dispretui pentru ca ai tu copacul :).

    răspunde
  16. fatduck

    eu am o teorie, preluata din etologie: cu cit e mai mare aglomeratia, cu atit creste agresivitatea inauntrul speciei. aceluiasi om pe care l-as privi cu drag intr-un linistit orasel transilvanean, i-as smulge beregata cu dintii in bucuresti. sa zicem din pricina pantofilor cu scirt sau a camesii azurii.
    am constientizat si eu nu de mult această situatie… si pe cuvint, de atunci incerc sa nu mai gindesc niciodata urit despre pitzipoanca ce-si lasa ciinele sa se cace pe strada sau de cocalarul care face ture cu rabla lui tunata de scoala tot cartierul la trei dimineata… mda, nu am avut mult succes.

    răspunde
    • Disturbia

      De acord, pana intr-un punct. Cand intervine nemultumirea la care se adauga rutina, vei simti dispret fata de oricine care greseste fata de tine, indiferent daca te afli intr-o camera de camin, intr-un orasel mic din Transilvania sau in Bucuresti. Un exemplu la scara mica: doi soti care nu se mai inteleg si care impart o casa imensa (ca sa ma leg de ideea de aglomeratie invocata de tine) vor continua sa se dispretuiasca pana la divort (si dupa).

  17. Sorina

    Buna, Cabral!
    Se vede de aici ca esti un bun observator al realitatii si patrunzi chiar extrem de bine esenta lucrurilor.
    Sunt putini, in ziua de astazi, cei care stiu sa disocieze intre necazul propriu, la care ar putea face ceva si lipsa generalizata a fericirii. Fericire poate e prea mult spus, hai sa spunem o stare de confort psihic.
    E adevarat ca o repetare zilnica si constanta a unor nefericiri, greutati, necazuri – asa cum e treaba la poporul roman – genereaza deja o stare de incomoditate, de frustrere, care, de cele mai multe ori, nesimtit, isi fac loc in atitudinea si mai tarziu in caracterul unui om, in speta al unei societati.
    Este insa pacat sa nu incercam macar sa constientizam ca acest lucru nu se datoreaza noua ca esenta (in unele cazuri), ci starii generale in care s-a ajuns.
    Nemultumiri aici, frustrari dincolo, lipsuri dincoace si lista ar putea continua. Insa, asa cum spui, ne lipseste factorul constructiv. Si acum ma intreb: oare cati dintre locuitorii acestei tari nu-si doresc cu adevarat sa realizeze ceva si cati nu s-au izbit cu capul de crusta rece de gheata a regimurilor care ne-au adus pana aici?
    Totusi, aceasta stare e generata in timp, de mai multe aspecte. Dar sunt intr-adevar putini cei care reusesc sa realizeze aceasta situatie mental, sa disocieze si care incearca sa construiasca. Tu esti un fericit.
    O zi frumoasa sa ai!

    răspunde
  18. Roxana

    …tine de natura umana sa critici dupa prima impresie…e vorba de superficialitatea fiecaruia dintre noi…toti o facem…doar ca din punctul meu de vedere dispretul inceteaza atunci cand ajung sa cunosc o persoana pe care am catalogat-o intr-un anumit fel la inceput…eu nu ma ascund de faptul ca judec la prima vedere…

    răspunde
  19. elenA

    Si eu duc o lupta apriga cu mine insami sa nu mai judec oamenii..ii judeca Dumnezeu oricum..si incerc sa nu mai fiu rea si sa vad lucrurile bune Ar fi intr-adevar o lume mai buna daca nu ne-am mai judeca asa aspru unii pe ceilalti!

    răspunde
  20. paparavasile
    paparavasile

    dar la instinctul de competitie din fiecare te-ai gandit?…s-ar putea sa fie o explicatie…adica prin gandire si ratiune il poti surclasa pe-ala de langa tine (gasindu-i carente in disciplina comportamentului);) …si toate astea ca sa te simti mai puternic, mai bun, mai spiritual…si eu am o tendinta de a ura sau dispretui oamenii fantastica (n-am cum sa mi-o stapanesc mereu…e ca si cum as incerca sa raman „moale” stand in pat, goi, langa o „bunaciune”…instinct)

    răspunde
  21. Sadd

    Totul se leaga asa cum ai zis,ma uit la colega,ea transcrie o sedinta de consiliu despre taxe si impozite…ii e greata,eu ma uit la ea..si ma gandesc..de ce naiba nu le lasa asa cum sunt..ca si asa nu se uita nimeni pe ele..

    răspunde
  22. BogdaN Niculae

    Ma Recunosc ..uneori imi dau seama….si incerc sa fac ceva pentru asta. incerc sa ii apreciez mai mult pe cei din jur decat sa ii injur.
    si am observat ceva in blogosfera vizavi de acest lucru: blogeri sunt tentati sa scrie dispretuitor mai mult decat sa aprecieze…..orice, oricum.
    Poate sunteti tentati sa imi spuneti ca sunt analfabet ca am mancat o litra decat sa apreciati ideea transmisa.

    răspunde
  23. Mada

    Dispretul si atitudinea de superioritate ma caracterizeaza din ce in ce mai mult in ultima vreme! Dar alternez cu o atitudine total contrara uneori. Cred ca undeva se echilibreaza….

    răspunde
  24. ral

    Da sunt momente in care simt cum dispretul se strecoara si in gandul meu insa in 5 secunde imi spun ca nu e treaba mea si sa incerc eu sa nu gresesc asa.Daca ar gandi mai multi asa nu ar mai predomina furia si dispretul pe chipurile lor.

    răspunde
  25. Adrian

    Cand iti doresti prea mult si nu-ti iese esti nesimtit. Cand pur si simplu iese… esti dispretuit. E mai usor sa arati cu degetul si sa critici.

    răspunde
  26. Oana R

    Frumos ai spus Cabral.Daca atunci cand judecam pe cineva sau cand ne certam cu cineva , ne-am opri o clipa si ne-am pune in locul celuilalt, fara sa ne mentinem cu incapatanare strict punctul nostru de vedere am fi mai curati, mai putin incarcati negativ, pentru ca orice barfa , rautate, ne incarca sufleteste , devine o povara cumva.

    Daca nu am judeca, daca nu am privi cu nerusinare peste gardul altora, uitand cu desavarsire ca noi nu am suporta in ruptul capului ca altii sa privesca peste gardul nostru. Daca am investi pozitiv energia dedicata barfei nationale in propria noastra viata, in cresterea noastra, in caminul nostru, in persoanele dragi, am avea o viata superioara calitativ.

    răspunde
  27. Victor

    Păi din articolul tău rezultă că măcar nu facem discriminări. Dispreţuim pe toată lumea în egală măsură.

    răspunde
  28. Robert Pope

    De mult nu am mai citit un articol cu atat de mult adevar in el.

    răspunde
  29. Radu-Mihai
    Radu-Mihai

    Nu ma laud, doar ma dau mare. :) In timp ce ti-am citit postul ascultam piesa „Don`t worry, be happy” a lui Bobby McFerrin si la auzirea melodiei a intrat in camera sotia. Dispret? Nici vorba!

    răspunde
  30. Alex

    Ideea in sine e mult mai simpla. Tu nu esti prost, idiot, tampit, retardat etc. Ceilalti au nevoie ca tu sa fii intr-un fel sau altul ca ei sa se poata simti normali. Trebuie sa intelegi ca majoritatea atata pot.

    răspunde
  31. Escu

    Tine de fiecare dintre noi ca sa nu cadem prada dispretului. Iti trebuie un anumit nivel de evolutie ca sa nu fi dispretuitor. Dar suntem oameni si plini de defecte…

    răspunde
  32. Super Jocuri Online

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.